Mã nepoate, vã spusei io la un moment dat, cã pin armatã, la un moment dat, îl deterã pe Sucã la bucãtãrie, la curãţat cartofi şi la aranjat mesele. Numai cã fãcu ş-acolo fr’o douã de pominã. Pusã sare în loc de zahãr în cafea şi zahãr în loc de sare în ciorbã. Uitã cârpa de şters oalele-n tocanã şi cuţitu’ în aluatu de pâine, capela îi cãzu în varza cãlitã fãcutã pentru ofiţeri. Când dete un cãpitan sã bage furculiţa în varzã, scoasã boneta lu Sucã. Ghionionu lui fu cã era iscãlit pe capelã şi asta le întrecu pe toate. Îl trimesãrã la examen, la doftori, sã vadã ce-o fi în capu lui.
Mã fraţilor, veni nea Cuc la Şimian, îl vãzu pe nea Truşcã mai mic aşa, nea primarele îl rugã sã facã un sens giratoriu spre Hinova, iarã nea ministru fu de acord. Zis şi fãcut, ce mai încoace şi încolo. În plus, nea Cuc îi şi spusã “viitoru primar” şi aşa fu, vã amintiţi. Acuma, or o ştii nea ministru cã nea Truşcã vrea sã mai candideze la vreun mandat, ori zisã nea ministru cã fu chemat la Şimian pe motiv de campanie electoralã. Una peste alta, asta fu la întoarcere, cã la ducere pãnã la Timişoara, nea Cuc sã împiedicã pi la Orşova. Şi pe bunã dreptate, cã îl demisã pe şefu di la Drumuri, dupã un accident soldat cu victime – pãrinţi şi copii, pe Clisura Dunãrii. Şi asta pentru cã nu existau parapeţi pe marginea drumului.
Acuma, mã nepoate, cã tot veni toamna, fãcurã ai noştri expoziţie de produse agroalimentare în Piaţa Crihala. Ba chiar erau produse româneşti, de pi la Burila, de pi la Batoţi, de pi la Cujmir, da şi de pe la Dolj, de peste tot, ce mai. Veni primaru, veni prefectu, nu veni preşedintele di la consiliu, cã fu absent motivat, da toatã lumea fu mulţumitã. Pã unde mai gãseşti atâtea produse româneşti laolaltã, dacã nu odatã pe an, la expoziţie?!
Unde mai pui cã tanti adjunctã di la Direcţia Agricolã cumpãrã neşte produse, ca sã nu plece acasã cu mâna goalã. Femeia, gospodinã, nu se cãdea doar sã sã uite.
Da marele absent fu tot nea Daea, care ajunsã la sãrbãtoarea recoltei de pi la Slatina şi probabil fu prea obosit sã mai ajungã şi pi la Mehedinţi. Da şi când o veni, sã vezi atuncea sãrbãtoare.
Mã fraţilor, de stadionu Angelescu şi de Bazinu de înot iarãşi nu sã mai aude nimica, aşa cã probabil mai rãmânem cu un schelet în mijlocu oraşului şi ne întrecem vara la ştrand la Schela, cã dacã altã alternativã nu avem, mãcar nu mai promitem. Da zisã al lu Zbanghiu cã sã pune pe citit şi ia împreunã cu Sucã toate promisiunile şi vine şi vã spune cam ce s-a ales de ele. Pã da, cã mãcar sã ştie oamenii cam pe unde stãm şi cu ce sã aleg. Dupã ce aleg. Cã dacã ar şti înainte ce aleg, ar fi mai atenţi atunci când ar alege.
Aia e, mã nepoate, cã dacã crescurã salariile pin instituţii, e coadã mare la posturi şi dintr-o datã apãrurã angajãrile la stat, mai ceva ca pe vremurile bune. Cã dacã tot e de stat la stat, poţi sã stai şi sã-ţi vinã rându la post. Pentru cine şi cum, o sã vedem.
Pãnã atuncea, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti, aşa ca nea Daea!
