* A debutat, şi la Drobeta Turnu Severin, anul academic 2017/2018. Cu aceleaşi emoţii, cu aceleaşi griji, cu aceleaşi inerente probleme. Şi cu unele noutãţi, care privesc mai ales cuantumul orelor din normele cadrelor didactice universitare. Concret, cadrele universitare, au fost nevoite sã suporte „umflarea” normelor, uneori chiar dublarea lor, fiindcã universitãţile nu ar avea posibilitatea de a plãti orele suplimentare, cele în regim de plata cu ora adicã. Nu cunosc care este punctul de vedere al universitarilor, îndeosebi cel al profesorilor şi conferenţiarilor, cei care suportã cele mai semnificative mãriri de normã, dar fãrã îndoialã cu nici unii şi nici alţii nu dau pe afarã de satisfacţie. De ce? Pentru cã se încalcã grosolan o tradiţie, care permitea universitarilor cu grad superior sã aibã mai mult timp la dispoziţie pentru activitatea de cercetare. Ar mai fi şi alte motive, dar acesta poate fi cel mai des invocat.
* Dar despre faptul cã, sub acelaşi pretext, cã nu sunt bani în conturile universitãţilor, ani la rând, cam dupã 2005 încoace, nu au fost plãtite orele suplimentare sau cumulul cadrelor universitare de toate gradele, nu mai aminteşte nimeni nimic. Şi nu este vorba de nişte sume oarecare, ci despre sume de bani ce rivalizeazã, în foarte multe cazuri cu salariile de bazã din perioada respectivã. De asemenea, nu se prea mai vorbeşte, decât în şoaptã şi doar pe la colţuri, despre banii obţinuţi de cadrele didactice prin sentinţe judecãtoreşti ca urmare a tãierilor criminale de salarii din 2010. Care s-au dat cu… ţârâita şi nu în totalitate (operaţiunea returnãrii acestor sume ar fi trebuit sã se încheie anul trecut!) şi pe care dascãlii cine ştie dacã le vor mai vedea vreodatã. Doar trãim în statul de drept al lui peşte prãjit, în care legea e respectatã cu totul facultativ. Adicã aproape deloc.
* Pânã la urmã, madam’ Kovesi va trebui sã se prezinte în faţa comisiei parlamentare de anchetã privind alegerile prezidenţiale din 2009. Curtea Constituţionalã a României a emis o hotãrâre (sau ce o fi fost ea) prin care se spune cã este de datoria oricãrui cetãţean al României, indiferent de rang, funcţie etc., sã se prezinte, dacã este solicitat, în faţa unei comisii parlamentare de anchetã. Vã daţi seama, stimaţi concetãţeni, pentru un lucru de la sine înţeles precum acesta, a fost pusã la treabã ditamai Curtea Constituţionalã a României! Care a fost nevoitã sã delibereze câteva sãptãmâni pentru a o determina pe cucoana latã-n toate cele sã-şi mişte fundul şi sã meargã la comisia cu pricina. Pentru a rãspunde cât se poate de clar la o întrebare sau, cel mult, douã: a fost dumneaei în locuinţa lui Gabriel Oprea în noaptea alegerilor din decembrie 2009 şi, în caz cã da, ce cãuta acolo?
* Sigur, unii dintre domniile- voastre, stimaţi cititori, v-aţi putea întreba, sincer sau, poate, doar fariseic, de ce rãspunsurile la aceste douã întrebãri i se par atât de complicate duduii Kovesi. Pentru cã vã simpatizeazã pe toţi, la modul cel mai sincer cu putinţã, o sã vã dau un rãspuns care v-ar putea pe deplin lãmuri: de-aia!!
* Maestrul posesor de carmencitã de la Cotroceaua a ţinut sã… ţinã şi el o cuvântare cu ocazia deschiderii noului an academic. Şi nu oriunde, taman la Constanţa (uite, comedie, cã era şi în extrasezon – extrem de oportun la banii extrem de puţini pe care-i are!). Acolo a spus numai lucruri deştepte, cã doctorate, cã plagiate, cã anticorupţie, cã, pardon de expresiune, cercetare, cã boul bãlţii etc. Bãiatul ãsta cred cã are niscaiva complexe. Nu de superioritate, cã pe ãlea şi le etaleazã pe afarã, de inferioritate. Pentru cã, dupã câte se pare, dumnealui n-a reuşit sã devinã doctor în ceva nici cu metoda atât de incriminatã a plagiatului. Dar, apropo, de ce nu deschide înãlţimea (mã rog, lãţimea) sa discuţia şi despre teza de doctorat plagiatã a protejatei lui din fruntea DNA? De ce oare? Mai vrea oare sã punã… strada la cale pentru a-i salva scaunul şi are nevoie de argumente? Pardon?
* Livache Dragnea a mers, marţi, la ÎCCVJ, pentru cã procesul sãu cu nu ştiu ce abuz în serviciu se reia, din cauze procedurale, de la zero. Acolo, pe lângã ziaricii de serviciu, l-a aşteptat şi un derbedeu cu o pereche de cãtuşe, pe care, sanchi, le folosea pe post de microfon. Pe lângã el, o serie de golani de Bucureşti care-şi fãceau şi ei numãrul, în încercarea de a-l intimida sau chiar brusca pe mustãciosul pesedache. Nici noi nu-l prea avem la suflet pe acest bãsist sub acoperire de Dragnea, dar proliferarea unor asemenea manifestãri nu fac bine deloc vieţii publice din România şi pot degenera uşor, foarte uşor, în altceva. O fi bine, nene Werner, o fi bine mãi nenicã?
* În timp ce Donald Trump se înjurã cu liderul nord-coreean pe motiv de bombe şi de sãnãtatea planetei, la Las Vegas, un dement a secerat cu o mitralierã (sau ce-o fi fost aia) şaizeci de vieţi, rãnind grav alte 500 de persoane. Morala? Americanii, în loc sã facã pe jandarmul mondial şi sã-şi bage nasul prin treburile interne ale unor ţãri precum România, ar face bine sã-şi vadã de ograda lor. Atât.
