Mesajul unui profesor la protest:
„Eu de 25 de ani sunt şchioapã şi ştiu cã nu mã mai vindec, dar învãţãmântul românesc ce aşteaptã?”
Profesorii au ieşit luni în stradã în toatã ţara. Câteva zeci de angajaţi din învãţãmânt au pichetat şi Prefectura Mehedinţi pentru a-şi exprima nemulţumirea faţã de promisiunile neonorate ale Guvernului.
Sindicaliştii din învãţãmânt au protest luni la Drobeta Turnu Severin din cauza modului în care se calculeazã sporurile, cât şi pentru majorãrile salariale de anul viitor care sunt mult mai mici faţã de promisiunile iniţiale ale Guvernului.
„Un profesor debutant, dacã nu are un sprijin de la pãrinţi, de la bunici, dacã nu face şi altceva nu se descurcã. Este o problemã în învãţãmântul românesc, trebuie modificatã Legea Educaţiei, trebuie modificate programele, trebuie sã ne axãm pe copil, pe elev, sã-l învãţãm cum sã înveţe, nu sã facem noi pe grozavii cã vezi Doamne eu îţi dictez şi tu sã reproduci întocmai cum am dictat”, a declarat Mihai Sima, lider de sindicat în învãţãmânt.
“În primul rând legea salarizãrii unitare a bugetarilor, învãţãmântul este plasat pe locul 10 din 12 clase. Salariile din învãţãmânt sunt foarte mici, în perspectiva majorãrii lor noi vom ajunge undeva în anul 2022 la 500 de euro pentru un debutant, ceea ce este foarte, foarte puţin. Sporurile sunt calculate la nivelul anului 2016, deşi s-au majorat salariile cu 10-12 la sutã de la 1 ianuarie 2017, acestea au rãmas la nivelul anului 2016. Se pierd lunar pânã la 200 de lei pentru fiecare cadru didactic. Al treilea aspect, în învãţãmânt o pensie nu depãşeşte 2.000 de lei, în general sunt cuprinse între 1.200 de lei şi 1.600 de lei, dupã 40-45 de ani de vechime şi muncã în învãţãmânt”, a spus şi Ion Zoican, preşedintele USLI Mehedinţi.
„Ne-aţi pus în coada legii salarizãrii unitare”, „Prezentul şi Viitorul – Educaţia copiilor”, „Educaţia salveazã naţia”, „Educaţia dã putere poporului”, sunt câteva din mesajele pe care profesorii protestatari au dorit sã le transmitã guvernanţilor.
Un mesaj tulburãtor a venit şi din partea unui profesor cu handicap, care la fel ca şi ceilalţi dascãli îşi doreşte o schimbare profundã în învãţãmânt:
„Eu de 25 de ani sunt şchioapã şi ştiu cã nu mã mai vindec, dar învãţãmântul românesc ce aşteaptã? Eu am o cârjã aici şi una acasã. Dumnealor de câte cârje au nevoie? Eu am un salariu mare, mã bucur cã sunt handicapatã şi nu plãtesc impozit şi am 3.900 de lei, cã altfel aş avea mai mic. Deci ce sã spun, trãiascã handicapaţii sau trãiascã educaţia din România? Am colegi care sunt în prag de pensie şi ei nici mãcar nu viseazã cã ar putea avea o pensie care sã se apropie mãcar de 500 de euro, deşi suntem în Uniunea Europeanã”.
