Mã fraţilor, ajunsã nea Tutilescu ãl mic vedetã de cancanuri. Asta mi-o zisã Marghioala lu Fleaşcã, care auzi di la Tanţa lu Pecingine, care sã dusã la cooperativã sã-i ia rachiu lu’ al lu’ Zbangã şi aflã ce ştia de fapt tot satu. Acuma, Tutilescu ãl mic fu dat de nea Capatos drept mare crai pentru soţia lu nea Marcel Toader, altã vedetã fãcutã peste noapte în România. Cã aşa e la noi, sã pare cã nu e suficient sã te mulţumeşti cu ce ai, mai trebe sã iei şi di la alţii. Şi nea Tutilescu ãl mic sã pricepe la dedicaţii.
Mã nepoate, da facem ce facem şi iarã ne facem de miru lumii. Pã da, cã dupe ce ne fãcu nea Tutilescu junior imagine bunã, mai veni unu, di la Cujmir. Ãsta, nici una, nici douã, sã lãuda întruna pe Facebook cum spânzurasã douã pisici. Mândru nevoie mare de ispravã, le pozase şi le şi postase. Zisã al lu’ Zbanghiu cã aşa cruzime nu mai vãzusã de când îl bãgasã cu capu în oala cu sarmale pe al lu’ Pecingine al mic.
Di la atâta distracţie pesemne cã ni se trage nouã mehedinţenilor. Pã da, cã dupe ce toatã vara avusãrã, zile de sãrbãtoare peste tot, acuma veni şi toamna cu fel de fel de bairamuri. Pi la Baia de Aramã sã gãsirã bani de cheltuit, mai ales cã reţeta începe sã fie cam aceiaşi: vine organizatoru, sã ştie cine, vine scena, sã ştie di la cine, vin interpreţii, sã ştie cine-i tocmeşte, banii sã împart şi toatã lumea mulţumitã. Da pãnã când?! Cum pãnã când? Pãnã dã bine la imaginea şefului judeţului, adicã a lu’ nea Aladin Gigi, care dispune, sã ştie, fãrã numãr.
Acuma, mai veni o razã de speranţã, cam slabã ce-i drept, în situaţia datã, cã sã înfiinţã Unitatea de management a apei grele de la Romag Prod. Gãsi nea Virgilicã sã sã mai laude, cã nu scapã prileju cu una, cu douã, nu cã n-ar pierde şi viitoarele alegeri, da zisã sã-şi mai aducã lumea aminte, cã poate-i uitasã cineva vocea.
Şi lucrurile bune nu dureazã mult, cã între timp sã pensionã şi nea purtãtoru de cuvânt al Poliţiei de Fontierã Mehedinţi, nea Valeriu Pera. Pe care Sucã îl salutã cu mâna la chipiu, şi-i ureazã pensie îndelungatã şi sãnãtate, cã mai rar aşa oameni. Cã deh, oameni printre oameni.
Mã fraţilor, o fi Serviciu’ de Urgenţã al mai cu moţ dintre serviciile medicale di la noi din ţarã, dupã cum susţin unii. Or fi! Da nu la Mehedinţi. Pãi, sã-l fereascã Dumnezeu pe orice cetitor de Obiectiv sã ajungã la Urgenţa di la Spitalul Judeţean Drobeta, într-o zi de marţi şi pe la prânz… cã mori cu zile. Şi asta, fie cã aştepţi la uşa Serviciului pãnã leşini, fie cã stai uitat în vreo rezervã şi cu vreo perfuzie… care sã terminã pãnã la urmã. Ce mai, NU TE BAGÃ NIMENI ÎN SEAMÃ… Da chestia asta nu ţine neapãrat de managementul Spitalului şi nici al Serviciului, ci de angajaţii de acolo… Da dupe cum ajunsãrã unii angajaţi acolo, adicã dupe pile şi nu dupe competenţe, la ce tratament sã ne aşteptãm!? Sã mai ştiu unele lucruri şi la nivel de conducere a Consiliu Judeţean. Da dupã cum sã cheltuiesc banii publici şi europeni pentu promovarea imaginii judeţului, aşa e şi cu pasarea de servicii de calitate, fie ele medicale sau de promovare. Nea Georgescu a promis cã verificã, da poate o fi uitat ce. De aia-i aducem aminte.
Gata, mã fraţilor, sã fãcurã jocurile la DSVSA MH. Adicã şef la Antifrauda di la Sanitar Veterinarã ajunsã un inginer dorit de FAMIGLIE… da pe baza unui concurs cu grilã, unde sã poate pune şi degetu, deci nu pe bazã de subiecte. Pãi trebuia sã mai ştie şi carte cantidatu’, nu!?
Da despre candidaturi şi funcţii, mai vorbim şi data viitoare. Pãnã atuncea, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
