Drobeta Turnu Severin are patru mari şi cunoscute cimitire: “Sf. Gheorghe”, „Sf. Ştefan” – cimitire de rit creştin ortodox, cel de-al doilea, de folosinţã mai recentã, Cimitirul Catolic – de rit creştin catolic, şi Cimitirul Evreiesc, de cult iudaic. Dintre acestea, doar Cimitirul evreiesc face excepţie de la un aspect îngrijit, practic el arãtând ca un loc pãrãsit, plin de buruieni şi traficat de tot felul de animale maidaneze ori reptile şi pãsãri de noapte…
Acest material ne-a fost inspirat de mai multe postãri pe pagina FB a profesorului Dan Şalapa, care scrie, printre altele, acolo: “Aflat, dupã extensia urbanisticã a ultimilor 30 de ani, în centrul municipiului Drobeta Turnu Severin, cimitirul evreiesc al comunitãţii iudaice, numeroasã de-a lungul timpului în localitatea menţionatã, se aflã într-o avansatã şi nedoritã stare de abandon: buruieni, gard dezmembrat pe alocuri, monumente funerare degradate, animale maidaneze cuibãrite peste tot, trafic de persoane singuratice, dubioase, dintr-o parte în alta, sãrind gardul… Mai mult, se vorbeşte cã în perimetrul sãu se îngroapã, clandestin, tot felul de cadavre de câini de companie sau de pisici… Dincolo de aceste aspecte, plus multe altele asupra cãrora nu insistãm acum şi aici, se impune şi acela cã cimitirul respectiv se aflã în vecinãtatea imediatã a mai multor blocuri din cartierul Crihala, practic de unele ferestre ale acestora despãrţindu-l doar câteva zeci de metri, iar aspectul total neigienic, pun în pericol sãnãtatea cetãţenilor locatari, violenteazã prin neîngrijire orice norme de urbanism, esteticã şi bunã convieţuire! Ca sã nu mai punem la socotealã faptul cã, de multe ori, mingea copiilor care o folosesc în diferite jocuri sportive, trece, involuntar, peste gard, iar copiii o recupereazã sãrindu-l, expunându-se la tot felul de pericole mai mici sau mai mari. Este cazul ca administraţia localã, împreunã cu Comunitatea evreilor din România sã facã ceva urgent spre a curma o situaţie nedemnã, generatoare de pericole şi de disconfort urban”.
Desigur, nu au lipsit reacţiile internauţilor vizavi de o asemenea problemã de esteticã urbanã, în definitiv, ca sã nu spunem cã este şi una de civilizaţie modernã. Astfel, dna. Cristiana Busuioc afirmã: „Este foarte adevãrat, aratã înfiorãtor, toţi locatarii din vecinãtate ar trebui sã facã petiţii dupã petiţii pânã o sã se sesizeze cineva, nu existã problemã fãrã rezolvare”.
Dl. Pârvu Ionicã scrie “Ar mai trebui spus cã acest cimitir ar putea fi un interesant obiectiv vizitabil”, iar dl. Ion Sârbulescu pune cumva degetul pe ranã: „Din 1990, Comunitatea evreilor din România nu a mai fost interesatã de Severin! Şi nici evreii cu rãdãcini în acest cimitir. Nu este kelipir!”
Consemnãm şi poziţia dlui Gabriel Niculescu, personaj important în ansamblul administraţiei locale severinene, care, plecând de la eforturile fãcute în sensul aspectului îngrijit al acestui perimetru, spune cã ea, Administraţia în cauzã “a fãcut TOT ce a depins de ea: dupã 1990, Obştea Evreilor din DTS (Drobeta Turnu Severin – n.n.) şi-a primit TOATE bunurile mobile şi imobile, bunuri care NU AU FOST NICIODATÃ CONFISCATE DE STATUL COMUNIST. Aşa se face cã, de-a lungul vremii, Obştea, în deplinãtatea prerogativelor de proprietar, a vândut bunurile mobile, a vândut chiar şi din terenul cimitirului. Dupã moartea ULTIMULUI (cetãţean evreu, locuitor al Severinului – n.n.), întregul patrimoniu a intrat sub administrarea Comunitãţii Evreilor din Craiova, comunitate care, odatã cu averea primitã, are şi OBLIGAŢIA de a o gestiona, (…) sunt convins cã printr-o adresã trimisã Comunitãţii, în calitatea ei de administrator al bunului, Conducerea Evreiascã din Craiova poate fi sensibilizatã întru cinstirea memoriei celor îngropaţi aici de mai bine de 150 de ani. Am luat notã”.
Un alt locuitor al municipiului, dl. Marin Crivac, cu vechi ştat în administraţia localã puncteazã: “Şi prin optzeci şi ceva, când s-au fãcut demolãrile în zona centralã, datoritã pasivitãţii şi dezinteresului comunitãţii evreieşti, sinagova (lãcaşul de cult al comunitãţii mozaice din Severinul anilor secolului trecut – n.n.) era chiar în pericol de a fi demolatã. S-au fãcut adrese peste adrese sã vinã sã spunã ce gând au cu sinagoga, de ce nu o reparã etc., iar, în final, au venit doi reprezentanţi care au motivat cã în Tr. Severin nu prea mai sunt evrei, iar, în ce priveşte reparaţia, s-au angajat cã vor lua mãsuri, dar cã nu prea au bani. Din câte îmi amintesc, de aceastã problemã s-a ocupat Nea Gicã Ileanu, iar dacã azi, sinagoga mai este în picioare, asta i se datoreazã lui. În ce priveşte cimitirul (evreiesc – n.n.), este adevãrat, nu poţi menţine un focar de infecţie în mijlocul oraşului, deci trebuie intervenit la comunitatea lor sau chiar la statul evreu… Punerea lui la punct (a cimitirului evreiesc – n.n.) şi apoi menţinerea curãţeniei, tunsul ierbii de câteva ori pe varã, nu ar costa prea mult. Autoritãţile de la culturã ar trebui însã sã verifice dacã între monumentele funerare existente se gãsesc şi opere de artã, care, în mod normal, trebuie evidenţiate şi puse în valoare… etc.” Dl. Gabriel Niculescu îi rãspunde foarte pertinent, bine argumentat dlui Crivac, astfel: “Excelenţã, unele sunt monumente funerare de artã, altele aparţinând unor personalitãţi cu contribuţie în dezvoltarea cetãţii acelor vremi. Prin anul 2011, la EUROTIRE, a venit patron SIMON BERER (scuze, dacã nu scriu bine), un evreu din America, cu o rudã îngropatã în cimitir. Cât a fost în Drobeta, cu oamenii de la firmã, a fãcut curãţenie generalã. Dupã ce a plecat, s-a aşternut iar uitarea şi nepãsarea. (…)
Prin urmare, Comunitatea evreilor este direct rãspunzãtoare de aspectul total mizer în care aratã acest loc funerar, parte a istoriei severinene, a devenirii oraşului, acolo fiind îngropaţi mulţi dintre oamenii care l-au slujit, care au contribuit la bunãstarea generalã a acestuia, de-a lungul anilor. Pe de altã parte, ne surprinde total neplãcut atitudinea Comnunitãţii evreieşti din România – despre care istoria reţine cã se aflã pe teritoriul României încã din secolul al XVI-lea – în alte situaţii, foarte vocalã privind drepturile sau revendicãrile evreilor-membri ai sãi. Facem, aşadar, un apel cuvenit cãtre Excelenţa-sa, dl. Rafael Shaffer, rabinul-şef al Comunitãţii evreieşti din România, deopotrivã cãtre administraţia publicã severineanã, sã se intervinã în limitele prerogativelor fiecãreia dintre acestea spre reglarea situaţiei şi cuvenitul respect datorat atât înaintaşilor cât şi contemporanilor, deocamdatã, aceştia din urmã, violentaţi de aspectul atemporal şi nepotrivit al acestui spaţiu.
