Prins în vâltoarea organizãrii unor evenimente culturale de amploare (Festivalul medieval, 140 de invitaţi, concerte, cazãri, catering, ateliere, cai, containere de gunoi, fire electrice şi boxe, pazã, curãţenie, discuţii şi probleme de tot felul culminând cu o furtunã teribilã duminicã searã, ce ne-a udat pe toţi pânã la piele) nu am mai urmãrit deloc, dar absolut deloc ce s-a mai petrecut pe scena politicã, în viaţa socialã în general, cine cu cine şi cine împotriva cui şi alte lucruri de acest tip.
Mi-am dat seama apoi ce excelent refugiu, pânã la urmã, este cultura, indiferent de forma ei de manifestare. Ce nemaipomenit scut de protecţie împotriva zgomotului şi furiei unei lumi pe care degeaba tot încercãm, cãci nu reuşim mai deloc sã o aducem în lumina raţionalitãţii şi binelui, poate doar vremelnic, din când în când, apoi, deodatã, lucrurile ies din matcã.
Avem, la nivelul Severinului, o groazã de probleme, cele mai multe sunt de când lumea, şi e greu sã crezi cã se vor rezolva peste noapte. O mulţime de nemulţumiri, de frustrãri, de neajunsuri. Dar peste toate avem şi nenumãrate, slavã Domnului, momente de bucurie, de împlinire, de bunã-dispoziţie, de încredere şi speranţã.
Toatã vara aceasta am vãzut mii de severineni bucurându-se parcã mai mult ca niciodatã de oraşul lor, în promenade, venind la spectacole de muzicã, de dans, magie, film etc. Centrul vechi al oraşului a prins viaţã, odatã cu aceastã micã renaştere culturalã din jurul Teatrului. Ceva s-a schimbat în bine în aerul acestui oraş.
Mii de oameni au venit în acest weekend şi la Cetatea medievalã pentru a se distra în zilele Festivalului medieval. Copii, tineri, bãtrâni ne-am perindat cu toţii în jurul zidurilor, am socializat, ne-am binedispus, fie cã am vizionat un spectacol de teatru, un concert, atelierele medievale sau luptele. Cei mici au avut o frumoasã tabãrã de picturã pe ceramicã şi nu poate fi încântare mai mare decât aceea de ai vedea cu câtã atenţie şi delicateţe puneau ei culorile şi câtã bucurie era în ochii lor şi ai pãrinţilor.
Cred cã rolul culturii este acela de a umaniza (sau reumaniza, dupã caz) relaţiile dintre noi. De a aduce un plus de calm şi de frumuseţe în vieţile noastre, dincolo de agresiunea zilnicã a televizoarelor şi buletinelor de ştiri. Meritãm la Severin un climat cultural şi social civilizat şi de bunã condiţie. În aceastã varã oraşul nostru a fost vizitat de sute şi sute de turişti strãini şi din ţarã.
Încet încet oraşul nostru se deschide spre lume, mai bine, mai articulat, şi acest lucru nu poate decât sã ne dea încredere în noi. Pânã la urmã acesta este şi adevãrul: avem un oraş frumos, chiar foarte frumos.
