În fiecare an, pe data de 25 iulie, Biserica noastrã prãznuieşte Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Este o zi specialã şi pentru Mãnãstirea Sfânta Ana din Orşova, care îşi sãrbãtoreşte ocrotitoarea. Sute de credincioşi au venit în data de 25 iulie la hramul Mãnãstirii „Sfânta Ana” din Defileul Dunãrii, la Orşova. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost sãvârşitã de un ales sobor de arhierei, preoţi şi diaconi. Alãturi de ierarhul locului, Preasfinţitul Pãrinte Nicodim a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Pãrinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie a început în jurul orei 9 la altarul de varã al Sfântului aşezãmânt monahal. Rãspunsurile la stranã au fost date de membrii grupului psaltic al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.
La finalul Sfintei Liturghii cei doi ierarhi au sãvârşit o slujbã de pomenire pentru ctitorii Sfintei Mãnãstiri şi au citit rugãciuni de dezlegare şi pentru sãnãtatea celor prezenţi la Sfânta Liturghie din ziua hramului Sfântului Aşezãmânt monahal.
Aşezatã pe coama „Dealului Moşului”, ce dominã Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraş ce se ridicã în jurul malurilor sale, dar şi o parte a imensului lac de acumulare pânã la „Porţile de Fier” ale bãtrânei Dunãri, Mãnãstirea „Sfânta Ana” ţine sã aminteascã celor care-i trec pragul cã aceste locuri sunt încãrcate de istorie şi cã aici a reînviat viaţa monahalã, cu îndemnul sacru al vieţii moral-creştine.
Înãlţarea cinstitului aşezãmânt constituie o mulţumire adusã lui Dumnezeu de cãtre ctitorul Pamfil Şeicaru pentru cã l-a ocrotit pe toatã durata rãzboiului, de la Orşova la Mãrãşeşti, pentru cã i-a salvat viaţa în timpul grelelor lupte duse pe acest deal în vara şi toamna anului 1916. Atunci a fost îngropat chiar pe aceastã coamã de deal, într-un tranşeu, de explozia unui obuz, împreunã cu prietenul şi camaradul sãu de arme Petre Gãvãnescu. Scãpând cu viaţã, Pamfil Şeicaru s-a legat sã ridice în acest loc, atunci când va avea posibilitãţi materiale, o mãnãstire în spiritul tradiţiilor noastre româneşti.
Construcţia mãnãstirii s-a desfãşurat între anii 1936 şi 1939, dupã un proiect al arhitectului bucureştean Ştefan Peterneli, execuţia lucrãrilor fiind condusã de inginerul Gheorghe Betelevici. Ridicarea vetrei monahale a fost precedatã de tãierea prin pãdure a unui drum de acces pietruit, numit iniţial „Drumul Eroilor”, ce urca din centrul vechii Orşove, şerpuind printre dealuri, şi care pe parcursul sãu de 1.500 metri era strãjuit de şapte troiţe cu bãnci de popas, sculptate din lemn de stejar masiv. Pe fiecare troiţã erau sãpate dedicaţii pentru fiecare regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna şi eliberarea Orşovei în acele zile fierbinţi din august-noiembrie 1916.
Odatã încheiate lucrãrile, mãnãstirea trebuia târnositã, cu hramul Sfintei Ana, dupã numele mamei ctitorului, şi introdusã în circuitul monahal ca aşezãmânt de maici. Din pãcate, Episcopul Vasile Lãzãrescu, viitorul Mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-şi opoziţia prin aceea cã lucrãrile de construcţie nu au fost precedate de acordul episcopiei. În acest fel, sfinţirea mãnãstirii a fost mult întârziatã din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Situaţia a rãmas fãrã schimbare odatã cu instaurarea regimului comunist. Slujba de sfinţire a avut loc abia la data de 2 decembrie 1990, fiind oficiatã de Preasfinţitul Damaschin Severineanul, fost Episcop-vicar al Mitropoliei Olteniei.
Complexul monahal iniţial a fost alcãtuit dintr-o bisericã de lemn, cu elemente de stil tradiţional românesc şi chilii pe ambele pãrţi, ansamblul având forma literei “U”. În ultimul deceniu, a mai fost construitã clopotniţa cu un altar de varã şi un fost bloc de alimentaţie publicã în care funcţioneazã actualmente Muzeul memorial Pamfil Şeicaru, biblioteca, trapezã şi un atelier de croitorie.
În prezent obştea Mãnãstirii Sfânta Ana este condusã de Stavrofora Iustina Popovici.
Pr. Giginã Marian Alin
