* Moleşeala estivalã a cuprins chiar totul. Vreau sã spun tot ce (mai) mişcã-n ţara asta, râul, ramul, omul, pomul… Aproape pe nesimţite ajunserãm aproape de 1 august şi nici nu ne dãm seama prea bine ce se întâmplã cu noi, aceştia care nu prea avem mijloace şi ne petrecem vacanţa/ concediul la vatrã. Respirând acelaşi aer – bun/rãu – ca în tot cursul anului. O fi bine, mãi dragã Guvern, o fi bine? O fi, auzim din off o voce rãguşit tabacicã, o fi cã nu vã ieşiţi din mânã. Bravo! Mulţumim pentru încredere şi apreciere! Bine mãcar cã pensiile de pe iulie au venit cu punctul de pensie mãrit, aşa cum s-a promis. E bine şi atât. Numai sã ţinã. Încolo, toate bune. Deşi, dacã tot îi fericirãm pe cei plecaţi în concedii, de pe însoritul Litoral nu vin cele mai încurajatoare veşti. Cicã hotelurile şi pensiunile nu sunt ocupate la capacitatea maximã, aşa cum ar trebui sã se întâmple în vârf de sezon. Patronii se plâng cã, în afarã de zilele de week-end, ei cam ard gazul degeaba. Asta e, noi ce sã le facem? Sã mai lase şi ei din preţuri şi din fiţele lor caracteristice şi sã vedeţi atunci valuri de turişti la mare! Dar noi, prin provincie, ce sã mai zicem? Cu toate ameliorãrile suferite de unele baze estivale e petrecere a timpului liber, în mare parte, tot de lighene vopsite-n albastru avem parte. Cu toate bacteriile şi broaştele din dotare. La „lighenele” mai de soi, unde mai ai şi ce consuma şi ce vedea, preţurile sunt pentru alte buzunare decât cele ale amãrãştenilor.
* De pe la „ţearã” nu se aude mai nimic. Nu tu campanie de recoltare, nu tu producţiuni la hectar, nu tu arome de cazan sau de boascã! Parcã totul a intrat în amorţire, fraţilor şi voi, cumnaţilor! Ce naiba se întâmplã cu noi? Prin pieţele Severinului nu mai gãseşti sã dai cu puşca mere noi. Sã nu fie 2017 un an favorabil regelui fructelor, incomparabilul Mãr? Cine ştie?! Ţãranii ne avertizeazã cã, foarte curând, roşiile, spre pildã, vor dispãrea de pe piaţã din cauza secetei. Ei, aş! – îşi zice-n barbã orãşeanul, lasã cã aşa se vãitau ei şi anul trecut, iar prin septembrie se rugau de noi sã le cumpãrãm produsele. În sfârşit, clasicele diferenţe şi diferendumuri dintre sat şi oraş, într-o formã revãzutã şi adãugitã.
* De pe la CEDO ne vine ştirea cã Liviu Dragnea ar avea câştig de cauzã în Dosarul Referendumul, în care madam’ Livia Stanciu l-a condamnat la nişte ani cu suspendare, ani care-l împiedicã sã deţinã funcţia executivã supremã, cãtre care tinde, în Statul Român. Dar el nu ştie, sireacul, (sau ştie?) cã bãieţii i-au mai pregãtit un top proaspãt de dosãrele din care, oricât ar vrea dumnealui, nu va putea ieşi basma curatã. Şi, probabil, aşa se va întâmpla ori de câte ori PSD va deţine puterea politicã în ţara asta. Pentru cã acest partid – care, e drept, nu mai are anvergura din vremea lui Ion Iliescu şi Adrian Nãstase – trebuie sã fie compromis definitiv în ochii populaţiei, care trebuie sã se-nveţe minte şi sã nu-l mai voteze. Nu ştiu cât de conştienţi sunt liderii actuali ai partidului de acest lucru, dar faptul cã nu mai sunt deloc siguri pe deciziile politice şi economice care decurg din programul de guvernare şi merg într-un fel de zig-zag ce aduce mai degrabã cu celebrul „le pipi du boeuf” e o dovadã cã încearcã pe zi ce trece sã o lase tot mai moale, în speranţa cã toatã lumea le va permite sã-şi ducã la capãt mandatul. Fie şi în ritmul târâş-grãpiş.
* Cucoana Maria Grapini, care şi-a lansat cu mult tam-tam, în mai multe localitãţi din ţarã, o carte, un fel de roman scris, cicã, în maniera lui Marin Preda (oh, Doamne!), se pare – zic nişte ziarişti avizaţi – cã s-ar fi îmbolnãvit de boala autorlâcului şi a procopselii rapide prin tehnica deja patentatã a plagiatului. Cu sprijinul de, n’aşa, specialitate al criticului timişorean Cornel Ungureanu, cel care a dat cinstea pe ruşine şi ar fi închis ochii la zeci de pagini preluate de… autoare de pe Internet. Ei, da, aşa mai merge! Un articol nimicitor publicã, pe aceastã temã, în Cotidinul.ro, jurnalistul craiovean Ion Spânu. Citiţi-l! Meritã.
* A murit, la numai 27 de ani, o cântãreaţã de o oarecare faimã, Denisa Manelista, în urma unei boli neiertãtoare şi destul de rarã pe la noi. Dumnezeu s-o ierte şi sã o odihneascã în pace! Mare pãcat de anii ei cruzi. Deplasate ni s-au pãrut, însã, comentariile unor aşa- zişi profesionişti ai televiziunii, care s-au întrecut în ditirambi şi elogii deplasate la adresa dispãrutei. Noi suntem de pãrere cã, în toate, trebuie sã existe o mãsurã. Regretul e regret, iar lipsa de mãsurã e lipsã de mãsurã şi face haos printre criteriile de valoare.
