Mã nepoate, vrusãrãm sã plecãm în vacanţã da revenirãm repede. Pã revenirãm, cã nu mai vru Sucã, cã el are treabã, cã nu vrea sã vã lipsascã. De’ astea, de-ale lui.
Pã plecarãm cu trinu şi pi la Piatra Olt îl vãd pe unu cum coboarã din trin, cu Sucã de mânã.
- Mã frate-miu, strigai io, ieşti chior, nu vez cã ãla nu ie al tãu? Nu ie nerodu tãu, zâc?
- Lasã, zâce iel, cã mai nãrod ca ãsta nu vãzui!
- Pã şi de ce-l luaşi, zâc, de ce?!
- Ca sã facem schimb, zâce ãla. Da, dã-mi-l pe al meu, de lângã mata şi-l dau pe ãsta, cã e mai rãu. – Auzi, mã frate-miu, ar trebui sã te las fro sãptãmânã cu Sucã, sã vezi matale cum mã cauţi sângur!
Da sã vezi paranghelie, cã al lui nu vroia sã sã mai dea jos din trin şi al nostru nu mai vroia sã urce. Pãnã la urmã, schimbarãm nãrodu nostru cu al lor. Chirãia Sucã, cã pãnã acasã mã pãgubi de fro douã perechi de palme, de sã mai linişti. Aşa cã amânarãm vacanţa.
Da, când credeam cã a venit vacanţa la MNMH, doar mãturãtorii mai treceau sã adune guma stuchitã în ciudã, sã-i aminteascã lu nea Stãnişoara cã nea Gherghe are ciudã pe ciunga aruncatã pe milioanele de euroi din asfalt, cicã sã lucreazã. A rãmas sfãtuitoru de sãrviciu, nea Nodiţ, care-i ia la bani mãrunţi pe cei care nu şi-au arãtat ataşamentul faţã de preşedintele de filialã.
Începu cu nea Prundeanu di la Şovarna, sã-i retragã sprijinu politic, cicã ar urma nea Bãzãvan di la Malovaţ, mai ales cã sã ocupã de nea Mâţu şi nu îl lãsã sã îngroaşã rândurile şomerilor din judeţ şi ar mai fi şi nea Bãlu. Care mârâie şi vrea colegiu bun, promis de nea Stãnişoarã. Sã vezi bãtãlie acuma. Care pe care, pe cãrare. Da sã îmbracã toţi în alb şi îşi pun poalele în cap, ca la Strehaia. Când a zâs Sucã cã mai bine-l votau pe fostu şef di la poliţie, acuma venirã iarã mascaţii, sã mai salte neşte negrişori.
Sfãtuitoru lu nea Stãnişoara, e la concurenţã cu tanti Mica şi tanti Nuţi, sfãtuitoarele lu nea Duicu. Mã frate-miu, bagã astea coada, fac şi desfac, de zâci cã ie mai rãu ca pe vremea lu nea Gore, purtãtoru de flacãrã violetã. Sã vedem ce flãcãri poartã tantile. Numai nea Screciu sã nu plece urechea, sã-şi vadã mai bine de ale ‘mnealui, cã are atâtea.
Cicã nea Duicu îi adunã la masã, la Pallace, pe directorii de deconcertate şi-i implorã sã mai rãmânã pãnã pi la toamnã. Le promisã cã nu le cere fifty-fifty, cã pot sã dea cât vor, cã el oricum îi apreciazã. Numa cã pedeleii sunt rãutãcioşi şi zâc cã nu mai au pe cine sã puie pe foncţii ãştia di la putere. Da Sucã zâce sã-i lãsãm sã vedem ce le poate mintea. Da nu-i scapã nici din vedere.
Şi dacã vorbim de foncţii menţinute, aşa sã întâmplã şi la Casa Corpului Didactic, unde e menţinutã o pedelistã şi la Casa de asigurãri de sãnãtate, unde cicã tanti Doiniţa n-a fãcut afaceri cu firma lu nea Duicu şi cã nici gura nu-i miroasã. Da toţi or sã devinã albi, numa cã vor avea nevoie de multã fãinã. Ar putea mai bine sã ia praf de cãrbune di la minã, de la nea Buşã. Sã nu sã mai recunoascã pe stradã, unii pe alţii. Şi nici lumea pe ei. Aşa cum, probabel, se va întâmpla.
Cicã la Bucureşti sã pregãteşte nea Nicolicea sã revinã la Mehedinţi, asta dupã ce UNPR-ul va fi absorbit de pesedei. Dupã ce liderii uneperişti nu l-au scos pe nea Duicu din cuvinte rele, sã-i vezi peste puţin timp cum stau la masa unii cu alţii. Sã vezi grohãielile din politica mehedinţanã. Da nici cu tanti Chircu nu ne ie ruşine!
Da om mai vorbi despre asta, chiar sãptãmâna viitoare! Pãnã atuncea, sã fiţi iubiţi şi optimişti!
