SCHIMBAREA ÎN EDUCAŢIE ÎNCEPE PRIN COACHING

Întrebãri de mare actualitate stau în prim-planul tendinţelor politicilor educaţionale: “Care este şansa elevului/studentului şi a profesorului în economia româneascã?“
De la aceastã întrebare ar trebui sã ia startul o reformã a educaţiei care sã cuprindã o schimbare fundamentalã proiectatã şi realizatã la nivelul sistemului de învãţãmânt şi în conţinutul procesului de instruire.
Oferta de formare continuã a Casei Corpului Didactic Mehedinţi se fundamenteazã pe nevoia de schimbare, având ca rol esenţial promovarea inovaţiei în educaţie.
Interesul şi motivaţia pentru o schimbare pozitivã în sistemul educaţional actual sunt imperative care ar soluţiona multiplele probleme cu care se confruntã învãţãmântul actual.
În procesul de predare, profesorii ar trebui sã adopte mai mult conceptul de coaching, astfel încât sã permitã elevilor/studenţilor sã-şi aleagã propriul drum. Astfel, mai multã libertate economicã şi o responsabilitate mai mare la nivel de individ pentru propria soartã vor face ca piaţa sã conteze în alegeri, inclusiv educaţia.
Coaching-ul şi impactul acestuia în dezvoltarea personalã şi profesionalã constituie, de fapt, noua paradigmã a educaţiei româneşti raportatã la modele de educaţie internaţionalã.
Într-o societate dinamicã este nevoie de inovaţie, de o mai bunã colaborare între profesori-elevi-pãrinţi. Şi, de asemenea, de o mai bunã relaţie cu propria persoanã. Astfel, se dã şansa elevilor sã-şi descopere resursele interioare, sã arate cã pot sã realizeze ceea ce îşi propun.
Coaching-ul reprezintã un proces de predare, formare sau dezvoltare în care o persoanã beneficiazã de sprijin în timp ce învaţã pentru a obţine un rezultat sau obiectiv personal, sau profesional specific. Termenul de “coaching” poate fi atribuit unei relaţii de tip informal între o persoanã care deţine o mai mare experienţã şi expertiza într-un domeniu sau mai multe decât altã persoanã şi oferã consiliere şi îndrumare, pentru ca cea din urmã sã parcurgã cu succes un proces de învãţare. Aceastã formã de coaching este similarã cu “mentoring-ul”.
Profesorii au o influenţã importantã în viaţa elevilor/studenţilor şi sunt promotori activi ai libertãţii de expresie şi analizei critice a unor chestiuni complicate. De aceea, trebuie sã fie deschişi din punct de vedere intelectual şi sã ofere informaţii adecvate pentru a sprijini elevii/studenţii în a înţelege chestiunile în discuţie. Ca urmare, în procesul de învãţare, rolul profesorului trebuie sã fie de facilitator, iar acest obiectiv este atins atunci când profesorii depun eforturi pentru ca elevii sã se implice activ în procesul învãţãrii.
Aşa se poate distinge o atitudine de tip coaching în relaţia cu elevii/studenţii.
Ca resurse şi suport necesar pentru iniţierea acestor schimbãri, cel mai frecvent menţionate au fost crearea unui centru de dezvoltare personalã şi profesionalã a cadrelor didactice, accentuarea rolului consilierului/ psihologului şcolar în unitate, o echipã de intervenţie care sã includã personal specializat (coach), formarea cadrelor didactice, sprijinul comunitãţii locale. Iniţierea şi implementarea unei schimbãri prin coaching are nevoie de oameni cu viziune, pasiune şi curaj.
La nivelul şcolii, coaching-ul se poate realiza doar dacã existã o echipã bine formatã şi structuratã, care sã gestioneze eficient tehnicile de coaching. Aşadar, este nevoie de formarea de coachi specializaţi pe implicare în eficientizarea activitãţilor didactice.

Tags: ,