Puţini ştiu cã strãmoşii actualilor ţigani de la Strehaia sunt foştii robi ai Mânãstirii din localitate, pe care Matei Basarab i-a dat sfântului lãcaş în anul 1650. Dupã patru secole, foştii ţigani de curte ai mãnãstirii au ajuns astãzi sã trãiascã în palate de marmurã şi sã conducã bolizi de zeci de mii de euro.
Prima menţiune despre ţiganii robi ai Mânãstirii Strehaia este la 1 iulie 1654, în zapisul, actul de cumpãrare, prin care Ghira Ţiganul condamnat la moarte este rãscumpãrat de Teodosie eromanahul spre a rãmâne pentru totdeauna ţigan al mãnãstirii Strehaia. Mânãstirea le-a dat loc pentru sãlaş, pentru casã, gospodãrie, în partea de apus, la circa 300 de metri, unde grupul de robi-ţigani au dat naştere la mahalaua „Ţigãnia”, cu construcţii modeste, rudimentare.
„Mahalaua Ţigãnia s-a format şi rãmas cu aceastã denumire pentru totdeauna în istoria aşezãrii, unde descendenţii acestora nu se deosebesc cu nimic de locuitorii oraşului, privind prezenţa lor sub toate aspectele în viaţa societãţii strehãiene. Îşi mai pãstreazã doar rãdãcina, pe care unii o recunosc fãrã jenã, nu-i afecteazã, alţii o contestã. Odatã cu evoluţia societãţii s-a schimbat mentalitatea, realizându-se cãsãtorii mixte, dând naştere la noi familii, care-şi respectã înaintaşii şi de o parte şi de alta. Bãrbaţii nu au renunţat la numele de familie al strã-strãmoşilor lor”, spune C.A. Protopopescu în volumul „Strehaia în istorie”. Urmare a desfiinţãrii robiei în 1856 de Barbu Ştirbei, foştii robi ai mãnãstirii au fost şi ei împroprietãriţi, alãturi de clãcaşii mãnãstirii, cu teren în „pãmânturile din Valea Huşniţei” şi în „Strehãiţa pânã la viile pãrãsite”la 1864.
Când au apãrut primii ţigani cãldãrari la Strehaia?
Din rândul cãldãrarilor duşi în Transnistria au fãcut parte şi cei care s-au întors în ţarã şi au revenit la Strehaia, în zona unde pânã la deportare o considerau, prin sãlaşele lor ţigãneşti ca o vatrã. Au sosit aici în primãvara anului 1944, grupuri de familii cu bulibaşa lor, Moş Mihai Tãnase şi sora acestuia, Mihai Brânduşa, unde au hotãrât sã rãmânã pentru totdeauna, urmând a-şi ridica case şi renunţând cu timpul la dormitul în corturi. Dupã 1944, la Strehaia numãrul familiilor de ţigani cãldãrari a tot crescut prin venirea altor familii din sate învecinate şi chiar din alte colţuri ale ţãrii. Primirea acestora în rândul primelor familii stabilite la Strehaia a fost cu înţelegerea bãtrânului bulibaşã, moş Mihai Tãnase, a fiului sãu Istrate Mihai care i-a urmat ca bulibaşã, a fiului acestuia Mihai Gheorghe (Mitea), la rândul sãu bulibaşã. Acesta a avut o dorinţã, o ambiţie, sã transforme Strehaia în reşedinţa ţiganilor cãldãrari pe ţarã în locul celui de la Sibiu.
Despre Mihai Gheorghe, bulibaşa ţiganilor, fostul ofiţer de poliţie judiciarã, actualmente directorul unei agenţii de detectivi particulari din Drobeta Turnu Severin, Dumitru Tudor, spune cã era deosebit de abil şi un foarte bun negociator.
“Bulibaşa era deosebit de abil, de plãcut, sociabil, nu avea carte, negocia la sânge, era cel mai bun negociator pe care l-am vãzut vreodatã, se tãvãlea pe jos, fãcea scamatorii, pânã nu ajungea el unde-i convenea nu puteai sã faci cu el nimic. Dupã revoluţie a vrut sã facã o bancã numai pentru ţigani în casa lui mare”, spune Dumitru Tudor.
Ion Iliescu le-a restituit aurul
O caracteristicã a foştilor cãldãrari–nomazi, spune C.A. Protopopescu, a fost şi este tezaurizarea aurului. Statul comunist (1945-1989) a luat o serie de mãsuri împotriva tendinţei de tezaurizare a aurului, confiscându-le mari cantitãţi de galbeni de aur. Periodic, organele de Miliţie şi Securitate ridicau cantitãţi importante de aur de la cãldãrarii din Strehaia, însã aceştia pe cãi ilicite, îşi refãceau rezervele de aur confiscate cu ajutorul ţiganilor din Serbia şi Ungaria. Pentru galbenii confiscaţi, cãldãrarii au primit o dovadã, un înscris, astfel cã dupã evenimentele din 1989, în baza acestor înscrisuri, le-a fost înapoiat aurul.
„Înainte de alegerile din mai 1990, Ion Iliescu a ajuns la Strehaia, însoţit de cel care va ajunge general peste noapte Dumitru Iliescu, fiul oraşului, şef al Serviciului de Protecţie şi Pazã (SPP). La întâlnirea lui Ion Iliescu cu locuitorii oraşului în faţa casei de culturã, ţiganii cãldãrari cu mic cu mare, au venit la întâlnirea cu cel care le-a înapoiat aurul, cu galbeni la gât şi alţii legaţi la mâini, au încins o horã ţigãneascã, strigând în gura mare „Iliescu, Iliescu sã Trãiascã, cã am luat aurul înapoi. E al nostru. E de-al nostru. Sã trãiascã. Iliescu le-a mulţumit pentru prezenţã, urându-le “sãnãtate”, spune C.A Protopopescu în acelaşi volum.
Trãiesc în lux
Palatele ţiganilor de la Strehaia au sfidat întotdeauna bunul gust, dar mai ales criza. Dacã în primii ani dupã anul 1990, ţiganii concurau între ei în privinţa turnuleţelor de pe case, în ultimii cinci ani, la Strehaia au fost ridicate adevãrate palate, construite dupã ultimele tendinţe în materie imobiliarã (piscinã, foişor, fântânã artezianã, salã de fitness).
Sunt case care valoreazã milioane de euro şi pe care şi le-ar putea permite numai oameni de afaceri potenţi. Luxul este completat de autoturisme scumpe care stau parcate în garajele acestor palate. O plimbare pe strãzile din Strehaia aproape cã-ţi taie rãsuflarea şi îţi lasã impresia cã te afli într-un oraş al milionarilor din Top 300. Pe nimeni nu mai mirã faptul cum şi-au strâns cãldãrarii de Strehaia imensele averi. În nici un caz din confecţionarea cãldãrilor, meserie care i-a fãcut celebri şi pe care au abandonat-o, prin acomodarea din mers cu tranzacţii comerciale fictive.
Au afacerile în sânge
În cazul romilor din Strehaia – întâmplãtor sau nu toţi purtând acelaşi nume „Mihai” – ceea ce frapeazã este faptul cã deşi sunt neştiutori de carte reuşesc sã învârtã afaceri de milioane de lei. Fãrã şcoli de management ori economie, aceştia au în sânge afacerile pe care în multe situaţii le încheie doar bãtând palma ori garantând cu gãleţile de aur. Îşi asigurã spatele plãtind diverse firme de avocaturã din Severin ori Craiova, precum şi cabinete de evidenţã contabilã. Cãldãrarii nomazi de ieri au dispãrut, iar în locul acestora au apãrut „oamenii de afaceri”. În primii ani dupã 1990, la Strehaia îşi avea reşedinţa mafia deşeurilor metalice. Apoi, treptat, afacerile acestora s-au diversificat şi s-au extins în toatã ţara. Fãrã doar şi poate cel mai cunoscut membru al comunitãţii ţiganilor de la Strehaia este Mihai Ion Stelicã, zis Leo “Prinţul ţiganilor”, cunoscut pentru relaţiile sale cu tot felul de cântãreţe şi vedete autohtone. Şi-a clãdit o avere fabuloasã din afaceri cu produse petroliere scutite de accize.
Clanurile ţigãneşti puse cu botul pe labe
În ultimii trei ani, rând pe rând au fost destructurate mai multe reţele organizate, în care era implicatã mafia ţigãneascã de la Strehaia. În 2011, DIICOT Mehedinţi a instrumentat dosarul unor romi de la Strehaia, care înşelaserã Termocentrala de la Halânga cu circa un milion de dolari, livrând circa 37 tone de pãmânt cãrbunos în loc de cãrbune energetic. Dosarul nu este nici la aceastã orã finalizat pentru cã romii au bani de avocaţi buni care ştiu sã tragã de timp. Pãrea o afacere de domeniul incredibilului, dar procurorii DIICOT aveau sã scoatã la luminã şi alte megaafaceri.
Firmele fantomã ale ţiganilor de la Strehaia au alimentat cu facturi fictive zeci de firme din Mehedinţi, dar şi din alte judeţe ale ţãrii. Metoda devenitã clasicã este urmãtoarea: firmele introduc în contabilitate aceste facturi fictive pentru a scãdea baza de impozit, producând astfel pagubã bugetului de stat. Oameni de afaceri importanţi din Mehedinţi dau acum socotealã pentru aceste tranzacţii fictive, mulţi dintre ei riscând sã ajungã dupã gratii pentru evaziune fiscalã.
La începutul lunii martie 2012, oamenii legii au efectuat 30 de percheziţii domiciliare în cinci judeţe, pentru destructurarea unui grup infracţional format din 34 de persoane, acuzaţi de evaziune fiscalã şi spãlare de bani în valoare de 20 milioane de euro. Printre numele din acest dosar se numãrã un fost comisar şef de la Garda Financiarã şi omul de afaceri Cãtãlin Spãtaru, poreclit “regele asfaltului” din Piteşti. Liderii grupãrii, învinuiţii Mihai Gheorghe şi Mihai Ion, au identificat 50 de societãţi comerciale, având cifre semnificative de afaceri. În înţelegere cu administratorii acestora, în schimbul unui comision de 10%, ei au emis facturi fiscale pentru operaţiuni comerciale fictive, de livrare mãrfuri sau prestare servicii, în scopul diminuãrii taxelor şi impozitelor aferente bugetului de stat. A fost doar începutul unor cazuri trase apoi parcã la indigo.
Nu îşi achitã impozitele pe clãdiri
În ciuda luxului în care trãiesc, ţiganii din Strehaia nu îşi plãtesc impozitele pe clãdiri. Nu au pe numele lor trecute bunuri de valoare şi, în plus, o altã situaţie care creeazã neclaritãţi la plata taxelor este faptul cã în Strehaia jumãtate din locuitori poartã numele Mihai. Chiar dacã Fiscul pune sechestru pe bunurile acestora, rezultatul este zero pentru cã nimeni nu cumpãrã casele ţiganilor.
“Nici nu le vor vinde vreodatã pentru cã ei au urmãtoarea tehnicã: în primul rând niciun ţigan nu se duce sã cumpere de la celãlalt, asta e lege, dacã încalcã regula asta e un om terminat, apoi dacã un român face greşeala şi cumpãrã îi fac viaţã grea ţiganii pânã cel mult în douã luni dispare de acolo. În acest caz nu este de fãcut decât un singur lucru: cu un buldozer, cea mai mare, cea mai frumoasã casã trebuie demolatã. Cu alte cuvinte le dai un avertisment, de azi înainte cine nu îşi plãteşte taxele asta pãţeşte. Şi dupã ce dai prima casã jos, sã vezi cum vin cu banii la primãrie şi îşi plãtesc taxele, cã au de unde. Trebuie dat un exemplu, dar trebuie sã ai curaj sã faci asta”, mai spune Dumitru Tudor.
La Administraţia Financiarã Strehaia sunt înregistrate 120 de firme pe numele cetãţenilor de etnie romã, acestea datorând bugetului de stat zeci de milioane de lei. Mafia ţigãneascã continuã sã dea bãtãi de cap oamenilor legii şi probabil va mai trece ceva vreme pânã când lucrurile vor intra pe un fãgaş normal la Strehaia.
