1. Relaţia de sânge, Regula primordialã!
Sã parcurgem piramida, în continuare, de sus în jos. Imediat dedesubtul Ochiului, la Nivelul 1, se aflã grupul familiilor regale, familiile regale europene, care, toate, sunt înrudite între ele. În Info România, 31 ianuarie 2012, citim: <<Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu toţii rude de sânge, trãgându-se din familia Windsor. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlãturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, fãceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regãsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Aici poate fi menţionat faptul cã şi în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi pânã în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma cã ei alcãtuiesc un fel de „casã regalã” sau dinastie. Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeazã un grup de oameni extrem de influenţi, dar a cãror identitate nu se cunoaşte.>>
Aşadar, totul este un cerc închis. Nu ai nicio scãpare. Nu poţi evita “rudenia” ori încotro a-i apuca-o, oriunde te-ai stabili! De aici, din aceastã înlãnţuire de rude de sânge, din acest conclav ce se bazeazã pe relaţia de rudenie, în virtutea cãreia se fac promovãrile, se bazeazã şi formele atât de hulite din societatea modernã, obiceiuri precum “nepotismul”, sau beizadeismul – cuvânt inventat, care derivã, evident, din turcismul “beizadea”, care desemneazã copiii conducãtorilor, rãsfãţaţi şi para-rãsfãţaţi, care comit fel de fel de abuzuri în spaţiul public, şi nu sunt pedepsiţi!
Relaţia de sânge, necondamnabiã, în esenţã, atinge în aceste cazuri, paroxismul: accesarea ierarhiei sociale şi politice, manageriale ori înalt guvernamentale se face exclusiv prin aceastã morişcã inflexibilã! Concepte precum confilictul de interese ori cel de competenţã, sau cel de concurs de aptitudini sunt excluse, devin caduce, ignorate sau ocolite cu nonşalanţã şi tupeu. Iar lumea, noi, culmea, am început sã creadem cã aşa este corect, cã fiind copilul lui cutare sau cutare, musai sã ajungi şef, musai sã hotãrãşti soarta a milioane de oameni, chiar dacã, de multe ori, respectivul nu se pricepe, neam, ori este nepregãtit! Casele regale au trecut, însã, de multã vreme la pregãtirea viitorilor monarhi, intens, permanent, lucru excepţional, formal, dar, în definitiv, injust, pentru cã accesul altora la conducere este restricţionat, exclus total!
Cas(t)ele de dominaţie s-au întins dincolo de graniţele mai inflexibile ale dinastiilor monarhice, spre zonele de guvernare reglementate de regimurile democratice, acolo unde alegerile, campaniile electorale, fac regula. A face regula este complet peiorativ, aproape, în acest caz, atâta vreme cât votul este controlat, cât candidaţii sunt aleşi de mult, ei fiind practic din aceeaşi… dinastie veche, acum cu iz democratic. America – şi nu numai – este spaţiul cel mai bun de dat ca exemplu. Casele stãpânitoare s-au tot perindat la guvernarea Americii Unite, fie din Casa Kennedy, fie Bush, fie Reagan, fie Ford… Cazul Obama ar putea fi execepţia care ne-ar putea risipi demonstraţia, dar nu vã grãbiţi la astfel de concluzii: Barack Obama face parte din joc, şi el, la rândul sãu, fiind membru al conferriilor cu iz masonic, pregãtit special pentru acest moment, cu multã vreme înainte, bucurându-se de sprijinul tuturor celor ajunşi la “butoanele lumii”, preşedinţia sa, cu al doilea mandat câştigat, este parte a scenariului, scenariu cu bãtaie lungã, miza fiind Africa, imensul rezervor de resurse naturale, teritoriu, practic, virgin, în contextul lumii contemporane, în cãutare de pieţe noi, de influenţã geo-strategicã, teritoriu oarecum necucerit, neinclus într-un sistem… democratic gen Uniune!
2. Marile Familii, Regula Rasei pure
Nivelul 2 al Piramidei masonice, conform site-urilor dedicate acestui subiect, este ocupat de aşa-numitul CONSILIU AL CELOR 13 FAMILII, supranumit Aristocraţia neagrã. Familiile, 13 – curios, cifra 13 este, numerologic, încãrcatã de conotaţii negative, iar personajele la care facem referire, practicante ale ezoterismul şi misterului, sunt superstiţioase, sunt înclinate sã se fereascã de astfel de contexte cu încãrcãturã negtivã! Aici, iatã, nu! Care sã fie explicaţia? Probabil, tocmai pentru a şoca, de a atrage atenţia cã ele, familiile, grupul lor, stã sub conotaţii negative, şi, deci, trebuie sã ne ferim de ele, de familii, de membrii ei, de influenţa lor, de puterea lor, de maleficul ce-l includ sub zodia lui 13!
Cine sunt, deci, aceste familii, mai exact un fel de “rasã în interiorul rasei”, conform lui David Icke, în lucrarea sa “Secretul suprem”, familii care îşi menţin o anumitã… puritate genealogicã, pãstratã cu tenacitate, cu cerbicie de-a lungul tuturor vremurilor, prin cãsãtorii între ei, încã din Antichitate, de acolo, din Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat unde s-au întemeiat, unde a apãrut ideea controlului lumii… Al acelei lumi, de atunci, dar mereu extinsã ideea odatã cu extensia imperiilor, a dominaţiilor, a apariţiei şi dispariţiei unor popoare, state, guverne, alianţe, etc. La ora actualã, conform aceleiaşi surse, “Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de aceastã forţã, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”
Sã parcurgem lista acestor 13 familii, şi vom înţelege cã lumea este doar o “jucãrie îmblânjitã în mâinile acestor zei”, care o controleazã prin teroare ori rãsfãţ, prin rãzboaie declanşate unde şi când trebuie, şi parade eclatante, prin fel de fel de concursuri şi mega-campanii promoţionale, ori prin declanşare de revoluţii, rebeliuni sau conflicte interetnice, prin foamete sau boli, prin donaţii ori mecenariat, reţele de comunicare – “imperii mediatice” – armate la vedere sau servicii secrete super-instruite etc. etc. În ordine alfabeticã, iat-o: 1. Dinastia Astor; 2. Dinastia Bundy; 3. Dinastia Collins; 4. Dinastia DuPont; 5. Dinastia Freeman; 6. Dinastia Kennedy; 7. Dinastia Li; 8. Dinastia Onassis; 9. Dinastia Reynolds; 10. Dinastia Rockefeller; 11. Dinastia Rothschild; 12. Dinastia Russell; 13. Dinastia Van Duyn.
3. Bani non-stop, Regula Perpetuum mobile
Pe lângã faptul cã membrii acestor familii ocupã, cum spuneam, cele mai înalte poziţii în ierarhia lumii economice şi, implicit, politice – cã aşa-i regula, relaţiei economie-politicã şi invers – aceste caste sunt şi extrem de bogate. Bogaţia lor este atât de fabuloasã încât cifrele îţi inhibã imaginaţia, posibilitatea de a te gândi cã ar mai fi nevoie de vreun şfanţ, de vreo firfiricã spre a-şi acoperi, ei, aceşti oameni, vreo nevoie, oricât de extravagantã! Exclus, banii sunt, vorba aia, fãrã numãr, fãrã numãr, dar ei, banii, sunt, în continuare adunaţi cu febrilitate. Ce ar putea justifica o astfel de atitudine, de unde aceastã dorinţã inumanã, nenaturalã, am zice, de a avea oricât, mult, din ce în ce mai mult, dincolo de mãsurã, de echilibrul dintre nevoi şi satisfacţia acoperirii lor? Ei bine, rãspunsul ar putea fi gãsit în faptul cã banii se strâng în continuare, mereu, mereu, spre a nu fi scãpat din mânã sistemul creat, spre a nu se prãbuşi, sau, mai rãu, sã cadã în mâna altora, controlul, deci, sã fie preluat de alţii! Aceastã psihozã a acumulãrii este paroxisticã, a devenit angoasã, imposibil de oprit, de vindecat, este un fel de perpetuum mobile alimentat de o meta-raţiune, şi ea scãpatã de subcontrol! Din aceastã posturã ei controleazã umanitatea, ei ne dau pâine şi circ, ei ne dau porţiile de bucurie sau de tristeţe, ei ne ghideazã gusturile, mentalitãţile, atitudinile, comportamentele. Ei sunt cei care ne-au fãcut sã iubim banul, sã punem preţ pe trup şi carnal, şi sã uitãm de minte, de suflet, de plãcerile cunoaşterii, de adevãratul cer, nu acela vãzut prin ecranele monitoarelor sau lentilele aparatelor de filmat ori fotografiat, al echipamentelor IT!
Averile lor sunt de ordinul miliardelor de dolari, sume acumulate de-a lungul multor ani, sau moştenite, transmise din generaţie în generaţie, mereu sporite. Un singur exemplu: Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild), cu o avere estimatã, la un moment dat, la 500 trilioane de dolari! 500.000.000.000.000, cam aşa s-ar scrie cifra! Suma reprezintã, spun economiştii, mai mult de jumãtate din averea totalã a lumii. Ce s-ar putea face cu o astfel de sumã? Spre exemplu, poate fi hranitã şi îmbrãcatã populaţia globului, aşadar, 7 miliarde de porţii de mâncare şi 7 miliarde de rânduri de haine! (va urma)