Mã aflam zilele trecute în port, la una dintre terasele estivale de acolo, când am avut pentru prima datã prilejul sã asist la acostarea unui vas de croazierã, a unui pasager dintre cele care, vara, trec ba spre direcţia Giurgiu, ba spre direcţia Viena şi de care ne-am tot plâns cã nu opresc mai niciodatã şi-n portuleţul nostru provincial. Ei bine, acum a oprit unul şi l-am vãzut în direct, ca sã zic aşa, în liniştita lui acostare, şi trebuie sã recunosc cã m-a traversat un tip aparte de emoţie, un sentiment de uşoarã mândrie, de patriotism local moderat. Dupã o vreme au coborât şi turiştii. Pe mulţi i-am vãzut apoi plimbându-se prin oraş, fãcând fotografii, admirând ce se poate admira. Chiar am vãzut o pereche de asiatici întrebând un severinean cam pe unde se aflã castrul roman şi pornind apoi spre muzeu. Mi-am dat seama atunci cã dacã şi eu aş fi în locul lor aş fi puţin derutat, odatã ce nici în port, nici la trecerea de cale feratã de la fostul club “Patria’’ nu e niciun indicator, nicio hartã turisticã orientativã. Realitate care mi s-a pãrut destul de regretabilã şi de tristã pentru un oraş care ar avea un potenţial turistic, dacã acesta ar fi mai bine gestionat, dacã grija pentru detalii ar anima administraţia noastrã localã. Din pãcate nu prea animã.
În mod normal acostarea unui astfel de pasager ar trebui sã fie un mic eveniment local, unul turistic dar şi diplomatic. Turiştii ar trebui întâmpinaţi cum se cuvine, pentru cã prima impresie conteazã, şi ar asigura şi revenirea dar şi o bunã imagine a urbei în afarã. Aşa, turiştii mi s-au pãrut lãsaţi de capul lor, ignoraţi. Nu cred cã au înţeles ceva din Drobeta Turnu Severin. Nu am vãzut nici în port, nici în garã, nici altundeva un punct de informare turisticã, bine echipat cu hãrţi, pliante, fotograme. Amplasarea unor astfel de birouri de informare turisticã e absolut necesarã mai ales vara, când sunt şanse ca vasele de croazierã sã acosteze, şi nici nu costã mare lucru.Ţin de curtoazie, dar şi de tact.
Din pãcate administraţia noastrã publicã e amorţitã la acest capitol – turistic. Dacã se face ceva, se face de mântuialã, formal, fãrã efect. Reperele culturale pe o posibilã hartã turisticã a Severinului ar fi, dar ele sunt distrofice, adicã slãbuţe. Nu avem nici mãcar o stradã pietonalã agreabilã, cu magazine, cârciumi, terase. Aşa zisa stradã pietonalã din zona Casei Tineretului e improprie turismului. E lipsitã de vegetaţie, lipsitã de clãdiri istorice, de terase. E o zonã prea deschisã şi cam deşerticã, vara. Ce a amplasat acolo primãria ca vegetaţie va creşte peste ani buni. Abia peste 10-20 de ani va fi un loc umbros, bun de promenadã.
Cea mai bunã variantã de stradã pietonalã, închisã traficului auto, ar fi strada Mare – loc bun de promenadã, de cumpãrãturi. Cam cum e în alte pãrţi. Ideea cu închiderea strãzii Crişan nu e deloc prea fericitã. Poate fi, dar acum nu e. E simplu sã faci o constatare cam câţi cetãţeni îşi petrec amiezile de varã acolo, şi câţi în zona portului, a fântânii arteziene.
Transformarea strãzii Traian în zonã pietonalã, mãcar în perimetrul din centru, ar fi idealã pentru turişti, cã de la ei pornisem. Ar avea pe ce sã dea bani acolo. Aşa, sincer, nu prea au pe unde, odatã ce nici mãcar nu existã în port nici mãcar un panou pe care sã fie recomandat un restaurant, o terasã, o cârciumã. Dacã pentru unii turismul e o afacere, la noi va mai curge apã pe Dunãre pânã când sã pricepem acest lucru. În aceiaşi ordine de idei, din curiozitate, am fost sã vizitez celebrul Castel de Apã. E drãguţ sus pe creneluri dar, sincer, am trãit o mare dezamãgire. Castelul, ca obiectiv turistic, e sãrãcuţ rãu. Cultural e aproape inexistent. Poate fi ceva, la un moment dat, dacã se gândeşte problema. Dar acum nu e nimic special. Nu vãd de ce, ca turist strãin, sã vizitezi aşa ceva. Gândiţi-vã cã turiştii trec pe lângã citadele culturale majore (Viena, Bratislava, Budapesta) şi e destul de greu sã-i surprinzi. Castelul de apã în niciun caz nu reuşeşte acest lucru. Interesant ar fi fost sã funcţioneze şi ca observator astronomic sau fluvial. Sã fie acolo librãrie, anticariat, cinematecã, galerie de artã – adicã un spaţiu multicultural mic dar viguros, şi nu doar nişte spaţii cam goale în care, e drept, eşti primit cu multã politeţe de gazde.
O primãrie inteligentã ar investi mai mult în turism (mãcar vara) şi în repere culturale sau de divertisment decât în parcãri, de exemplu – au şi ele rostul lor dar prestigiul unui loc abia cele dintâi îl asigurã. Ca sã nu mai vorbim de bani. Turismul aduce bani. Şi mulţi bani. Sigur, ar trebui parcã, şi o spun ca nespecialist, şi în port investit, ca loc de acostare. Când vasul de care vã povesteam a acostat am avut impresia cã bietul ponton se va face praf. Ca sã nu mai vorbim de insula Şimian: ce tristeţe sã o vezi pustie, inabordabilã, când ar putea fi un magnet turistic perfect care ne-ar face pe toţi sã ne mândrim cu locul acesta.
N.R. Cât despre pliantele, albumele, hãrţile sau panourile publicitare de multe miliarde prevãzute în licitaţiile pe fonduri europene la Teatru, Muzeu, Castelul de Apã… ce sã mai vorbim! La banii care au fost alocaţi, unor firme de casã câştigãtoare ale acestor licitaţii, municipiul trebuia sã fie plin de informaţii turistice! Poate s-o gândi cineva sã verifice, dacã nu… Asta e!
