Lipsa vocaţiei de lideri, conducãtori şi manageri

autor — Mon, 03 Mar 2014 15:12:53 +0000

Nu mai este rostul şi locul asupra competenţei conducãtorilor politici români. Dacã ai reuşit sã treci prin câteva şcoli, fãrã sã se lipeascã nimic de tine, înseamnã cã sistemul educaţional din România este într-o gravã eroare. Dacã totuşi ai rãmas cu ceva în urma orelor şi a cursurilor şi a cãrţilor citite sau dacã ţi-a rãmas în urechi altceva în afarã de cerumen, însemnã cã este imposibil sã nu mai pãstrezi o minimã moralitate. O dozã de câteva miligrame mãcar, dar care sã fie suficientã sã punã la pãmânt un bivol politic.
Câţi oare dintre români mai pãstreazã acea dozã de minimã moralitate, care îi determinã sã facã pasul înapoi, atunci când partidul sau oportunitãţile îi împing înainte? Mai ales politica, dar nu numai, este tãrâmul în care orice poveste poate deveni realitate. Vrei sã ajungi prefect? Condiţia este extrem de simplã: pila. Probabil cã a ajunge prefect în România este cel mai simplu şi la îndemânã lucru de pe planetã. Desigur cã e nevoie de condiţia îndeplinirii studiilor. Ori studii superioare are oricine. Nu e necesar sã ai o specializare în administraţie publicã sau ceva pregãtire în domeniu. Pur şi simplu un mediocru poate ajunge pe postul respectiv dacã are susţinere. Dincolo de pregãtirea ireproşabilã mai vorbim de vocaţie şi aplecare, dar astea sunt vacsuri faţã de ce înseamnã propteaua potrivitã şi sã ai pe cine trebuie la butoane. Dacã pila politicã a apãsat pe buton, apoi nimeni nu se mai poate pune în calea instalãrii prefectului sau a şefului de deconcentratã, a ministrului, a directorului, a şefului şi aşa mai departe. Un sistem putred de promovare a non-valorilor.
Se mai întâmplã ca uneori sã ajungã prin ministere şi proaspãt aterizaţi care abia au timp sã îşi dea seama ce rol au pe aceastã lume, dar sã mai facã şi treabã în instituţiile pe care le conduc. Instituţii mamut care sunt puse în mişcare greu şi sunt de regulã controlate de funcţionãrimea grasã, dusã în spate de românul cel slab al lui Bãsescu.
Partidele sunt total responsabile de modul în care sunt promovate valorile în România. Partidele fraudeazã din patru în patru ani sistemul valoric şi numesc în funcţii cheie oameni care nu au nicio legãturã cu domeniile de care se ocupã sau nu au experienţã, sau nu se pricep, sau nu au nici în clin cu vocaţia de conducãtor sau de manager. Acest lucru se reflectã direct în rezultatele existente în toate domeniile de activitate. Existã douã tipuri de manageri promovaţi de politicã: cel care este rãsplãtit de partid cu o funcţie pentru cã a lipit afişe sau a ajutat financiar partidul în campanie sau este rudã cu vreun ştab, precum şi managerul care ajunge într-o funcţie pentru cã este suficient de isteţ, încât sã poatã sã fure, iar banii de acolo sã o ia tot pe calea oamenilor partidului sau agreeaţi de partid. Ca sã furi şi sã nu fi prins îţi trebuie destul de multã inteligenţã. Dacã eşti inteligent şi te apuci sã furi de la stat pentru tine şi pentru partid, nu cred cã se mai pune discuţia cu minima moralitate. Dacã eşti prost şi partidul te-a adus pe o funcţie, minima moralitate nu îşi mai are rostul, pentru cã individul propulsat de val nici nu îşi dã seama.
Prostia şi incompetenţa sau inteligenţa pusã în slujba rãului sunt singurele „virtuţi” promovate de partidele politice. Totul din dorinţa de a controla şi de a domina ciolanul. Destul de des sunt întâlnite aceste caracteristici la politicienii români. Culmea este cã mulţi îşi fac imagine criticând astfel de lucruri. Proporţia între proştii şi viclenii care sunt în politicã şi cei cu minima moralia care sunt în politicã este de 90% la 10%. Probabil cã procentul de 10% care nu mint şi nu furã în politicã este destul de mare, deşi speranţa moare ultima. E clar cã aceştia nu prea au nicio şansã de a le fi ascultatã vocea şi de a fi promovaţi pentru cã sunt doborâţi de sistem.
Vezi cazul doctorului Arafat. Omul nu a rezistat prea mult în fruntea sistemului: fie a fãcut pasul înapoi pentru cã nu s-a priceput, fie şi-a dat seama cã nu are susţinerea necesarã pentru a reforma un domeniu atât de vast. În ambele cazuri a funcţionat minima moralia. Te mai uiţi la unii şefi de ministere care nu demisioneazã, deşi le spune toatã lumea cã pacientul e mort şi avionul a picat. E mai tare instinctul pentru ciolan decât minima moralia? Cât mai rezistã premierul? Nu îl chinuie niciun gând?

Obiectiv Mehedinţean » vocatiei

Lipsa vocaţiei de lideri, conducãtori şi manageri