Dorinţa fierbinte a fraţilor noştri români din valea Timocului – Serbia de a studia limba românã în şcoli începe sã se împlineascã, în ciuda tuturor piedicilor puse în ultimii ani. O anchetã dispusã de Ministerul Educaţiei din Serbia scoate la ivealã oficial intenţia pãrinţilor români de a-şi trimite copiii la cursurile de limba românã cu elemente de cultrã naţionalã.

                Dorinţa de a studia limba maternã în şcoli a etnicilor români din comunele şi oraşele cu majoritate româneascã, destul de numeroase în zona sârbeascã numitã generic Valea Timocului, persistã de aproape douã secole. Vicisitudinile istoriei Serbiei, asimilarea şi multe alte cauze potrivnice i-au fãcut pe fraţii noştri din Serbia sã traverseze deceniile cu speranţa în suflet, cu setea de a-şi vedea odatã şi odatã copiii învãţînd la şcoalã limba românã, aşa cum de altfel este normal în orice democraţie europeanã. Primele semne de normalitate încep sã aparã, însã, abia dupã momentul 2 martie 2012, când România pune condiţii ferme ţãrii vecine pentru a-i înlesni aderarea la Uniunea Europeanã. Condiţiile sunt cât se poate de ferme: garantarea respectãrii drepturilor minoritãţii româneşti din Valea Timocului. Nu a fost deloc simplu de pus în practicã acest lucru, dar semnalul dat atunci de diplomaţia româneascã a contat mult în ecuaţia aderãrii europene a Serbiei. Între timp, Serbia a primit acceptul de a începe negocierile de aderare la UE, iar forul european şi autoritãţile române au intensificat presiunile pentru ca ţara vecinã sã dovedeascã pe deplin cã are vocaţie europeanã în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fumdamentale ale minoritãţilor. A urmat introducerea unui proiect pilot de studiere a limbii române cu elemente de culturã naţionalã, în luna aprilie a acestui an, în trei unitãţi administrativ teritoriale: Bor, Zajecear şi Negotin. De asemenea, profesorul care a coordonat întregul proiect pilot, Anişoara Ţãran, a redactat un raport favorabil la finalul proiectului, dupã care Ministerul Educaţiei din Serbia a demarat propria anchetã pentru a depista copiii care doresc sã înveţe limba maternã la şcoalã. Chiar dacã acestã anchetã a demarat dupã ce anul şcolar începuse (în Serbia anul şcolar începe pe 1 septembrie), primele rezultate sunt relativ bune.

O anchetã interesantã

   Ancheta dispusã de Ministerul Educaţiei din Serbia a pornit în spirit european. Astfel, pãrinţii şi copiii au primit un formular care conţinea patru opţiuni pentru materia ce se doreşte studiatã opţional în şcoalã: „Limba românã cu elemente de culturã naţionalã”; „Limba rromani cu elemente de culturã naţionalã”, „Vorbirea vlahã (vlaşki govor) cu elemente de culturã naţionalã” şi „Informaticã”. Se poate observa faptul cã pe listã s-a introdus o limbã artificialã, cãreia nu i s-a putut spune decât „vorbirea vlahã”, deoarece nicio academie serioasã din lume nu certificã existenţã unei limbi apãrute peste noapte, dar şi specialitatea „informaticã”. Cu toate acestea, pãrinţii şi copiii au putut alege şi chiar au fãcut-o, mai ales acolo unde asociaţiile româneşti i-au îndrumat corect.

Rezultate promiţãtoare

   Dupã cum spuneam, acolo unde asociaţiile româneşti s-au implicat încercând sã explice populaţiei care este diferenţa dintre limba românã şi vorbirea vlahã, rezultatele au fost mai bune. Este şi cazul Asociaţiei pentru Tradiţia şi Cultura Rumânilor „Dunãrea” din Kladovo. Preşedintele acestei asociaţii, Tihan Matasarevici, a reuşit sã punã cap la cap prevederile legale care erau în avantajul comunitãţii şi demersurile legale necesare şi a reuşit sã aducã acte şi documente ce atestã indubitabil dorinţa a peste 100 de români din Kladovo care vor sã îşi trimitã copiii sã înveţe limba lor maternã, româna. Rezultatele oficiale ale anchetei Ministerului Educaţiei au şi apãrut. Astfel, în toate localitãţile în care şcolile se subordoneazã Inspectoratului Şcolar de la Zajecear, un numãr de 392 de copii doresc sã studieze specialitatea „Limba românã cu elemente de culturã naţionalã”. Dintre aceştia, un numãr de 102 copii sunt din comuna Kladovo şi au fost îndrumaţi spre aceastã opţiune, cu destul de multã trudã, de Tihan Matasarevici. „Este un pas important, aş spune chiar istoric, spre normalitate. Mã bucur cã o treime din aceşti copii provine din Kladovo, unde am muncit din greu sã promovez necesitatea studierii limbii române în şcoli”, a declarat Tihan Matasarevici.

Alegerile locale din judeţul Mehedinţi nu au avut un singur câştigãtor clar, raportat la scorurile pe care le-au obţinut cele douã alianţe electorale puternice. M N MH a câştigat în municipiul Drobeta Turnu Severin, iar USL Mehedinţi în judeţ. Aceastã realitate electoralã este vizibilã şi la nivelul procentelor obţinute, unde diferenţele nu au fost mari.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte primarii din judeţ, se poate spune cã M N MH şi USL Mehedinţi şi-au împãrţit aproape frãţeşte funcţiile. Faptul însã cã USL Mehedinţi a reuşit sã câştige preşedinţia Consiliului Judeţean Mehedinţi şi majoritatea consilierilor nu poate fi consideratã o victorie categoricã, dar nici despre M N MH nu se poate spune cã a suferit o înfrângere lamentabilã, dacã e sã compãrãm rezultatul din judeţ cu alte judeţe.

Totuşi M N MH a înregistrat un uşor regres, mai ales cã pornea favoritã în aceastã competiţie electoralã. Este însã dificil de apreciat care au fost cauzele reale ale acestei înfrângeri, dacã a existat o disfuncţionalitate în interiorul acestei alianţe, sau anumite trãdãri. Ceea ce este sigur este faptul cã a existat un vot politic evident. USL Mehedinţi nu ar fi obţinut acest procent şi principala funcţie aleasã, dacã nu ar fi existat vot politic.

Practic, ce s-a întâmplat la aceste alegeri nu a fost decât o repetare a scrutinului din 2008. Cel puţin în ceea ce priveşte funcţia de preşedinte al CJ Mehedinţi. Atunci Marius Bãlu, candidatul PDL Mehedinţi, a ieşit învingãtor în faţa lui Stelicã Sârbulescu, reprezentantul PSD, cam la aceeaşi diferinţã de cum a ieşit acum Adrian Duicu în disputa cu Mihai Stãnişoarã. Chiar dacã M N MH a adoptat o stretegie electoralã corectã, aceasta nu a fost de ajuns pentru a asigura un succes garantat. O explicaţie raţionalã existã şi ea se reduce, în primul rând, la decalajul evident dintre partide, luate individual. M N MH, alianţa construitã în jurul unui singur partid puternic, PDL Mehedinţi, (ceilalţi parteneri, UNPR, PNŢ-CD şi PER, au contat prea puţin ca aport electoral) a avut de luptat cu o alianţã formatã din douã partide suficient de puternice. Atât PSD, cât şi PNL Mehedinţi au structuri teritoriale bine organizate, aleşi locali, dar şi un electorat numeros şi constant. Pe lângã aceastã alianţã, M N MH a mai avut de luptat şi cu o parte importantã a alegãtorilor, nemulţumiţi de mãsurile luate de fostul guvern. Pentru cã, orice s-ar spune, M N MH a fost identificatã drept PDL Mehedinţi.

Cu alte cuvinte, în decizia unui segment important de alegãtori nu a contat dacã PDL Mehedinţi, prin reprezentanţii sãi în cele mai importante funcţii ale administraţiei publice locale, a fãcut ceva pentru judeţ şi Severin, ci faptul cã Guvernul Boc a tãiat salariile bugetarilor. USL Mehedinţi, în schimb, a profitat de aceastã stare de spirit, reuşind în cele din urmã sã iese învingãtor în judeţ. Însã aceastã victorie, deşi importantã, este una fãrã onoare, posibilã datoritã unui context şi conjuncturi favorabile, nu neapãrat meritelor partidelor sau liderilor care le conduc.