Obiectiv Mehedinţean » varciorova

AMINTIRILE VÂRCIOROVEI

autor — Thu, 29 May 2014 13:09:25 +0000

Sãptãmâna trecutã (n.r.-21 mai), de ziua Sfinţilor Mari Împãraţi Constantin şi Elena, un grup de “vârcioroveni” s-au întâlnit la cimitirul fostei localitãţi Vârciorova, adusã ofrandã fluviului Dunãrea odatã cu construirea Hidrocentralei Porţile de Fier I.
Situat pe o colinã în vecinãtate Mânãstirii Vodiţa, cimitirul “vârciorovenilor” uimeşte prin “liniştea” şi încãrcarea emoţionalã a celor care vin de sãrbãtori pentru a-şi “reîntâlni” pãrinţii, bunicii, şi alte neamuri trecute în nefiinţã înainte de strãmutarea pentru construirea barajului Porţile de Fier I, din anii ‘70.
Imediat ce urci cele cca. 20 de trepte cimentate ce duc spre cimitir te întâmpinã o placã comemorativã ridicatã de urmaşi cu sprijinul primarului Pãtãşanu din Iloviţa şi monumentul funerar al fam. Pitulescu situat la umbra unui stejar bãtrân. Urcând pe cãrãrile din cimitir, descoperi adevãrate istorii de viaţã ale “vârciorovenilor” ascunse sub cruci de ciment unde îşi “trãiesc” somnul de veci locuitorii unei aşezãri uluitor de frumoase care secole a strãjuit la hotarul apusean al spaţiului românesc.
Iniţiatorii acestui “pelerinaj” au fost copii de altãdatã ai Vârciorovei, Constantin Bãrbulescu şi Nicolae Ianãşi, ambii autori ai unor monografii despre fosta localitate, despre care îşi aduc aminte cu lacrimi în ochi cã o “colindau” în pantaloni scurţi şi desculţi din aprilie şi pânã în octombrie. Înainte de strãmutare, în cimitir existau aproximativ 200-300 de morminte, timpul le-a acoperit cu mantia sa, rãmând doar câteva ce au mai fost îngrijite de urmaşi. Şi cu toate acestea am întâlnit un “vârciorovean”, Vasile Prejneanu, de 86 de ani, ce locuieşte pe Valea Bahnei şi care doreşte a fi înmormântat alãturi de pãrinţii sãi în cimitirul fostei localitãţi Vârciorova.

Nicolae Ianãşi – Vârciorova de sub ape

autor — Wed, 19 Mar 2014 16:11:43 +0000

Sãptãmâna trecutã, la Muzeul de Artã din Drobeta Turnu Severin, Nicolae Ianãşi şi-a lansat cartea “Vârciorova de sub ape” în prezenţa unui numeros auditoriu, dar şi a numeroşi “vârcioroveni” locuitori ai mirificei localitãţi adusã ofrandã fluviului Dunãrea odatã cu construirea Hidrocen-tralei Porţile de Fier I.
Copilul de altãdatã al Vârciorovei, astãzi inginerul pensionar Nicolae Ianãşi supune atenţiei cititorului o lucrare de facturã monografica a fostei localitãţi Vârciorova, care secole a strãjuit la hotarul apusean al spaţiului românesc. Folosind amintirile, reîmprospãtate cu cercetarea în arhive, a reuşit sã adune în paginile cãrţii sale o serie de episoade din istoria “micuţei” localitaţi, pe care le-a îmbogãţit cu numeroase fotografii din arhivele personale ale celor ce au trait în acea localitate pânã în anul 1970.
La lansarea carţii “Vârciorova de sub ape”, au apreciat efortul şi reuşita volumului, prin alocuţiuni, scriitorii Dumitru Andreca, Victor Rusu, Ileana Roman şi directoarea Muzeului de Artã din Drobeta Turnu Severin, Maria Bãlãceanu.
A fost un moment extrem de emoţionant de a reuşi sã aduni la un loc o parte dintre cei care s-au nãscut şi au copilãrit pe malul Dunãrii, la Vârciorova.

Vârciorova de sub ape de Nicolae IANÃŞI

autor — Thu, 06 Mar 2014 16:35:45 +0000

A fost odatã o comunã din Mehedinţi numitã Vârciorova…
În vechea Românie, adicã în România de pânã la Marea Unire din 1918, aceasta era aşezatã la margine de ţarã, fiind o poartã de intrare şi de ieşire la limita apuseanã a spaţiului românesc.
Locul ei pe hartã fusese în egalã mãsurã un dar al Dunãrii, dar şi al uscatului riveran, cãci Vârciorova a strâns pe tãrâmul sãu nu numai o schelã portuarã cu activitãţile ei conexe, ci şi o staţie de cale feratã la frontiera vesticã a României cu un mare imperiu, loc de tranzit, de vamã şi de întâlnire, deopotrivã, pentru capii statelor vecine, cu alte cuvinte a întrunit, geografic vorbind, datele unui adevãrat punct de referinţã, iar în timp pe cele ale unui destin istoric de neconfundat.
Astãzi, fosta comunã Vârciorova nu mai este pe faţa pãmântului, ea a devenit aproape un simplu toponim, constituindu-se într-o parte din preţul plãtit în contul civilizaţiei industriale clãdite pe curentul electric al Hidrocentralei Porţile de Fier I.
Şi cum ceeace ar trebui sã fie de neuitat din trecutul nostru nu trebuie tratat cu uşurinţã, s-a gãsit un fiu al locului care sã aştearnã pentru viitorime cele de ţinut minte.
Cãci ing. Nicolae Ianãşi, autorul acestei lucrãri, nu şi-a propus defel sã producã o lucrare ştiinţificã, de facturã monograficã, deşi a cercetat arhive, a parcurs bibliografia esenţialã a temei şi a cãutat sã identifice imagistic ceea ce putea fi definitoriu pentru aceasta. Iar dacã a întreprins cele menţionate, a fãcut-o mai degrabã pentru a-şi confrunta şi verifica amintirile şi pentru a nu aluneca nepermis pe tãrâmul fanteziei.
Intenţia mai mult decât evidentã a autorului a fost ca, înainte de toate, un nume scump domniei sale sã nu cadã în deriziune, apoi sã recompunã şi sã facã cunoscutã imaginea acestei localitãţi, cândva de certã notorietate a României şi a Mehedinţiului celei de-a doua jumãtãţi a veacului al XIX – lea şi primelor şapte decenii ale celui urmãtor, pânã la deluviul de la sfârşitul anilor ’60, care a acoperit pentru veşnicie nu numai Vârciorova, ci şi mai multe alte locuri şi localitãţi a cãror dispariţie a lãsat un gol de neacoperit în configuraţia regiunii Porţilor de Fier ale Dunãrii.
Pornind sã-şi împlineascã datoria de fiu al Vârciorovei, dl. Ianãşi a socotit util sã acorde un loc privilegiat amintirilor, care prevaleazã indiscutabil asupra faptului documentar.
Nu este greu de constatat, în aceastã ordine, cã memoria sa este încã proaspãtã, puternicã şi revelatoare pentru tot ceea ce poate afla cititorul la o lecturã fie şi superficialã a textului, de la numele de locuri, fapte, evenimente, întâmplãri, obiceiuri, organizarea satului, aşezarea uliţelor, aspectul caselor, la factorii cu influenţã în evoluţia localitãţii, unii, cum au fost Dunãrea şi calea feratã, cu înrâurire pozitivã asupra sa, alţii au impact negativ, printre aceştia din urmã figurând, paradoxal, şi Marea Unire din 1918.
Nu lipsesc, nici nu se putea altfel, trimiterile la mitologia locului de care, totuşi, autorul se ţine la distanţã, în pofida bogãţiei acesteia şi spre deosebire de alţi autori, care o exagereazã.
Programatic, nici locuitorii nu sunt evidenţiaţi nominal, prefãcându-se ca, atunci când sunt avuţi în vedere, aceştia sã fie pomeniţi mai mult aluziv, implicit, apelul la nume proprii fiind rar, iar când sunt menţionate numele proprii, acestea sã evoce locuri şi evenimente apreciate ca pilduitoare.
În fine, lucrarea câştigã şi prin situarea Vârciorovei în contextul geografic şi istoric necesar, aceasta prinzând contur nu singurã, ci împreunã cu fosta insulã Ada Kaleh, Cataractele Dunãrii, Canalul Sip, Moşul şi Baba din apropierea localitãţii, dealul Alion cu al sãu renume din timpul Rãzboiului Reîntregirii, traseul istoric fiind evocat în diverse epoci, definite fie de legenda lui Iovan Iorgovan de pildã, fie de întâmplãri tragice trãite la sfârşitul celui de – al Doilea Rãzboi Mondial, etc.
Summa summarum, dl. Ing. Nicolae Ianãşi face sã reînvie, chiar şi fragmentar sub ochii cititorului, o Vârciorovã a sa, a autorului, dar şi a cititorului, pentru cel mai vârstnic lectura, pigmentatã echilibrat cu imagini foto, oferind o bunã ocazie de aducere aminte, pentru cel tânãr, familiarizat doar cu peisajul actual al vãii Bahnei şi Vodiţei, prilejuind suportul unui preliplu imaginar, în spaţiu şi timp, pe urmele unei mici pãrţi de lume definitiv dispãrutã.
Prof. Dr. Tudor Rãţoi
Director Arhivele Naţionale Mehedinţi
N.R. Lansarea cãrţii “Vârciorova de sub ape”, scrisã de Nicolae Ianãşi, va avea loc miercuri, 12 martie 2014, la Muzeul de Artã din Drobeta Turnu Severin.