Vor ceda social-democraţii presiunii PNL Mehedinţi?
Principala divergenţã rãmâne recuperarea de cãtre PNL Mehedinţi a posturilor pierdute de la nivelul conducerii administraţiei publice locale, respectiv de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi viceprimar al municipiului Drobeta Turnu Severin. Cu siguranţã, dacã va ceda, PSD Mehedinţi va fi pus în situaţia sã împartã puterea localã cu liberalii, situaţie care nu este deloc pe placul acestui partid. PSD Mehedinţi este partidul care are ultimul cuvând în cadrul alianţei politice din care face parte chiar din perioada când preşedintele liberalilor mehedinţeni era Liviu Mazilu, iar relaţiile funcţionau foarte bine. Îndepãrtarea fostului liberal şi alegerea unei noi conduceri a PNL Mehedinţi nu a fost în niciun caz pe placul social-democraţilor, partidul care deja dominã autoritar scena politicã localã. PSD Mehedinţi, sau mai exact liderul sãu, îşi doreşte un partener politic slab, astfel încât, pe de-o parte, sã facã jocurile în alianţã, iar, pe de altã parte, sã se întãreascã şi mai mult. La rându-i, PNL Mehedinţi şi-a propus, dupã alegerea unei noi conduceri, sã devinã un partid independent de orice influenţã politicã, dar şi sã se întãreascã în judeţ dupã lunga perioadã de instabilitate. Cu alte cuvinte, principalele partide ale USL Mehedinţi au în primul rând propriile lor interese politice.

PNL Mehedinţi, vãduvit în continuare de principalele poziţii administrative
La ultimele alegeri locale, PNL Mehedinţi a obţinut un numãr important de aleşi aleşi locali, rezultat care a permis ocuparea unor funcţii în conducerea administraţiei publice locale. Cu toate acestea, PNL Mehedinţi nu mai deţine în prezent nicio funcţie, deşi este parte a alianţei politice aflate la guvernarea localã. PNL Mehedinţi este printre puţinele partide locale care, de la înfiinţare, a avut aleşi în structurile administraţiei publice locale şi judeţene, dar şi la nivelul conducerilor acestora. Practic, începând din anul 1996, cu excepţia unei singure legislaturi, respectiv 2004-2008, PNL Mehedinţi a avut reprezentanţi în conducerea administraţiei publice locale, incluzând aici şi funcţiile de prefecţi şi subprefecţi. Cea mai bunã reprezentare a fost la nivelul Consiliului Judeţean Mehedinţi, unde liberalii locali au obţinut poziţii importante, care le-a permis sã-şi consolideze structurile locale de partid. Dupã ultimele alegeri locale, cele din vara anului trecut, Liviu Mazilu a deţinut pentru doar câteva luni funcţia de vicepreşedinte al CJ Mehedinţi, el demisionând înainte de începerea campaniei pentru alegerile parlamentare. Liviu Mazilu şi-a motivat aceastã decizie prin aceea cã nu dorea sã planeze asupra sa suspiciunea cã s-ar folosi de funcţia deţinutã pentru a-şi face campanie electoralã, dar şi cã implicarea în campania electoralã nu i-ar fi permis sã se ocupe de activitatea administrativã. În locul sãu, în funcţia de vicepredinte al CJ Mehedinţi, a fost aleasã Adriana Bãdãnoiu. Aceasta nu mai este membrã a PNL Mehedinţi, deoarece a fost exclusã din partid, alãturi de Liviu Mazilu şi Romulus Vâlcu. Daniel Cîrjan a fost ales în funcţia de viceprimar al municipiului Drobeta Turnu Severin chiar dupã consumarea scrutinului local. Daniel Cîrjan a fost schimbat din funcţie şi înlocuit chiar cu Romulus Vâlcu, proaspãt exclus din PNL Mehedinţi. Pãstrarea Adrianei Bãdoniu în funcţie, deşi exclusã din partid, şi înlocuirea lui Daniel Cîrjan au fost posibile datoritã susţinerii consilierilor social-democraţi, într-o ofensivã care a avut la bazã o rãzbunare politicã evidentã. Din cauza acestei „inginerii” politice, PNL Mehedinţi a ajuns în situaţia de a nu mai avea reprezentare la nivelul conducerii administraţiei publice judeţene şi locale. Noua conducere aleasã a PNL Mehedinţi şi-a asumat sarcina de a recâştiga aceste importante poziţii administrative.

Transformãrile profunde care au avut loc în ultimul timp în interiorul PNL Mehedinţi îşi pun în mod evident amprenta asupra evoluţiei alianţei politice locale din care face parte. Fãrã îndoialã cã strategia liberalã, prin care fostul preşedinte al formaţiunii, Liviu Mazilu, a fost exclus din partid, a vizat o anumitã independenţã a PNL Mehedinţi în cadrul alianţei din care face parte, dar, în acelaşi timp, şi o încercare de revitalizare a filialei. Cert este cã cei care conduc în prezent destinele PNL Mehedinţi nu sunt persoane care sã fie în relaţii strânse cu colegii lor social-democraţi. Dimpotrivã, aceştia sunt politicieni care, într-un fel sau altul, au fost adversari redutabili cel puţin ai liderului PSD Mehedinţi, Adrian Ion Duicu. O astfel de situaţie face imposibilã o calaborare beneficã între liberali şi social-democraţi în interiorul USL Mehedinţi.

Deja preşedintele PNL Drobeta Turnu Severin, Daniel Cîrjan, fost viceprimar al municipiului, a luat atitudine publicã cu privire la modalitatea în care a fost înlocuit din funcţia deţinutã, dar şi în ceea ce priveşte raporturile din USL Mehedinţi. Asta aratã cât se poate de elocvent cã USL Mehedinţi este o alianţã care funcţioneazã formal, fãrã sã existe o conlucrare în adevãratul sens al cuvântului.

Orgolii politice pronunţate

Orgoliile politice s-au acutizat din momentul în care cei trei lideri şi aleşi locali importanţi ai PNL Mehedinţi au fost excluşi din partid (Liviu Maziliu, fost preşedinte al PNL Mehedinţi şi actual consilier judeţean; Adriana Bãdãnoiu, vicepreşedinte al consiliului judeţen; Romulus Vâlcu, actual viceprimar al munucipiului Drobeta Turnu Severin). Ca rãspuns la acest act politic, fostul preşedinte liberal Liviu Mazilu, în complicitate cu liderul PSD Mehedinţi şi consilierii acestui partid, au decis ca Daniel Cîrjan sã fie înlocuit cu Romulus Vâlcu. Tactica nu a fost altceva decât o rãzbunare politicã, pentru cã din punct de vedere politic ea nu rezolvã nimic. PNL Mehedinţi nu mai are reprezentare în conducerea administraţiei publice locale, iar cei excluşi nu mai reprezintã partidul, chiar dacã au funcţii de conducere.

Romulus Vâlcu, unealta lui Duicu şi Gherghe

Proaspãtul viceprimar al municipiului Drobeta Turnu Severin, Romulus Vâlcu, nu este nici pe departe un politician experimentat, ci unealta politicã prin care Duicu, preşedintele PSD Mehedinţi şi Gherghe, primarul Severinului, încearcã sã distrugã organizaţia judeţeanã a PNL. Deşi a mai fost consilier local şi a fãcut suficiente eforturi, Romulus Vâlcu nu a reuşit sã se impunã ca un lider politic local autentic. Vâlcu a tânjit mereu dupã o funcţie în administraţia publicã localã, însã niciodatã nu şi-a vãzut visul cu ochii. La alegerile locale din anul 2008 a sperat la o candidaturã pentru funcţia de primar al Sevrinului, însã partidul a optat pentru colegul sãu Dan Sãceanu. Şi la ultimele alegeri locale a sperat probabil la funcţia de viceprimar, însã aceasta a fost adjudecatã în mod corect de Daniel Cîrjan, datoritã faptului cã era preşedintele organizaţiei municipale a PNL. În urma evenimentelor din interiorul PNL Mehedinţi, Romulus Vâlcu a ajuns, graţie noii conjuncturi politice, sã devinã viceprimar. Deşi exclus din PNL Mehedinţi, Romulus Vâlcu se crede pe cai, iar din aceastã perspectivã va încerca sã-şi construiascã o imagine publicã favorabilã, în speranţa cã la urmãtoarele alegerile locale va prinde vreo nominalizare. De fapt, Vâlcu a fost tot timpul preocupat de propria imagine, însã nefiind un politician carismatic n-a reuşit sã devinã prea popular, aşa cum şi-a propus. Pe de altã parte, nu l-a ajutat nici poziţia deţinutã. Pentru cã una e sã fii simplu consilier municipal, iar alta viceprimar. Pentru a-şi consolida imaginea, Romicã Vâlcu va adopta aceeaşi tacticã pe care a experimentat-o cu succes moşul sãu, actualul primar, Constantin Gherghe. Cu alte cuvinte, Romulus Vâlcu se implica atât de mult astfel încât sã se facã util şi plãcut, iar locuitorii sã vadã în el un posibil candidat pentru funcţia de primar. Problema care se pune nu este în ce mãsurã va reuşi Romulus Vâlcu sã-şi consolideze capitalul de imagine (în opinia noastrã sunt şanse mici), ci care ar putea fi varianta politicã spre care s-ar putea orienta, dacã într-adevãr şi-a propus sã obţinã mai mult. Exclus din PNL Mehedinţi, Romulus Vâlcu nu are o perspectivã favorabilã, pentru cã în fostul sãu partid nu poate reveni, iar un alt partid important nu ar accepta sã acorde creditul şi susţinerea politicã necesarã. Prin alegera sa în funcţia de viceprimar al Severinului, dincolo de orgoliile evidente, nu s-a fãcut altceva decât sã i se ofere o funcţie pe care Romulus Vâlcu şi-a dorit-o, şi, mai mult decât atât, sã producã o rupturã şi mai mare în interiorul USL Mehedinţi, alianţã care funcţioneazã formal, doar pe hârtie.

Dar cu toate acestea alianţa va rezista, ca o coafurã pulverizatã generos cu Taft, în ciuda vântului puternic şi a intemperiilor. Va rezista din inerţia dulce a guvernãrii, dar şi din imposibilitatea conturãrii în imediat a unei alternative puternice.

Dar alternativã existã deja, cel puţin la nivelul intenţiilor şi declamaţiilor. Declaraţia recentã a lui Vasile Blaga, cum cã tema unificãrii dreptei va prinde un nou avânt revoluţionar dupã alegerile europarlamentare nu a fost chiar o vorbã aruncatã hodoronc-tronc pe culoarele obscure ale politicii autohtone  de şeful unui partiduleţ din ce în ce mai controversat, dar hotãrât sã reziste cu orice preţ.

Abia alegerile europarlamentare vor duce USL într-un veritabil impas, odatã ce relaţiile dintre PSD şi PNL se vor radicaliza, şi datoritã concurenţialitãţii inevitabile de pe frontul europarlamentar, dar mai ales datoritã iminenţei alegerilor pentru Cotroceni, care numai liniştite nu vor fi. Iar în condiţiile în care Crin Antonescu nu va fi preferatul alianţei pentru aceastã teribilã cursã, tema unificãrii dreptei va exploda efectiv, ca pretext doctrinar suficient.

În realitate nu va fi vorba decât de o restructurare a opoziţiei, cu PNL vârf de lance şi PDL şi PP-DD comilitoni, în ideea rãsturnãrii regimului Victor Ponta.

USL se va destrãma atunci când compromisul coabitãrii nu va mai avea nicio motivaţie de perspectivã. Sã ne amintim cã principalul factor coalizator pentru USL a fost, acum ceva vreme, tocmai Traian Bãsescu şi guvernul Emil Boc, care pãreau idenstructibili. Cum va dispare factorul Traian Bãsescu din peisajul competiţional, cum liantul PSD-PNL se va topi iar diferenţele majore dintre cele douã partide vor deveni tot mai stridente. Dealtfel, acestea sunt destul de mari şi acum şi doar un ochi indolent nu le poate observa. Exerciţiul guvernãrii mai atenueazã din diferenţe, le mai ascunde sub preş. Tovarãşi de drum, dar drumul e deja previzibil.

Şi liberalii şi social-democraţii merg umãr la umãr încã, fiecare aşteptând ca celãlalt sã se împiedice şi sã cadã. În USL nu mai existã demult vechea atmosferã prieteneascã. În locul ei sunt calcule, aşteptãri, provocãri şi pregãtiri de confruntare. Iar PDL ştie bine acest lucru. E un partid de aşteptare. La fel sunt şi alte partide, PP-DD, de exemplu. Împreunã vor cânta la un moment dat prohodul USL, cu o maximã plãcere vinovatã.

Virgil Daniel Popescu, soluţia de compromis

Interesant în strategia PNL Mehedinţi este nominalizarea lui Virgil Daniel Popescu pentru funcţia de preşedinte interimar al partidului. Cel puţin aparent, aceastã propulsare în fruntea partidului este una surprinzãtoare, în condiţiile în care fostul ţãrãnist nu era un politician de marcã, reprezentativ, al partidului. Mai mult, activitatea sa politicã din ultimii ani nu a fost una vizibilã, lãsând impresia cã nu prea mai este preocupat de politicã. Ultima sa implicare mai consistentã a fost la alegerile parlamentare din anul 2008, când a şi candidat din partea PNL Mehedinţi pentru Colegiul 4 Camera Deputaţilor. Mai degrabã aceastã orientare pentru funcţia de preşedinte interimar ar pãrea ca o soluţie de compromis. Liberalii sunt deja divizaţi ca urmare a dizolvãrii fostei conduceri şi a demiterii lui Liviu Mazilu din funcţia de preşedinte, motiv pentru care orice altã propunere ar fi putut suscita discuţii aprinse.

Viorel Palaşcã, succesorul lui Liviu Mazilu?

La fel de interesantã este şi tactica deputatului PNL de Mehedinţi, Viorel Palaşcã, cel care deţine cea mai importantã funcţie alasã dintre liberalii mehedinţeni. Nu este exclus ca tocmai Palaşcã sã fi fost artizanul care a orchestrat din umbrã luarea acestei decizii de excludere a trei membri importanţi. Poate cã deputatul Viorel Palaşcã îşi doreşte cu orice preţ funcţia de preşedinte al PNL Mehedinţi, obiectiv politic nerealizabil în situaţia în care Liviu Mazilu ar fi rãmas membru, cu atât mai puţin dacã acesta ar fi şi candidat pentru un nou mandat. De aceea, pentru a avea cale liberã la şefia partidului, deputatul Viorel Palaşcã trebuia sã se asigure cã Liviu Mazilu nu mai este membru al partidului.

PNL Mehedinţi, într-o

altã etapã a evoluţiei sale

Indifrent cine va fi noul preşedinte al PNL Mehedinţi, acest partid intrã într-o nouã etapã a evoluţiei sale. Semanul a fost dat deja dupã ce mai mulţi membri ai PDL Mehedinţi, în frunte cu deputatul Mihai Stãnişoarã, s-au înscris în tabãra liberalã. Pentru PNL Mehedinţi este necesarã adoptarea unei noi strategii politice, în condiţiile în care partidul, deşi parte a guvernãrii locale, devenise tot mai slab, fãrã un lider de forţã şi fãrã o activitate politicã susţinutã. Mai mult, în cadrul USL Mehedinţi, liberalii locali nu mai contau aproape deloc nici ca partid politic, nici ca modalitate de acţiune. PNL Mehedinţi a fost în ultimul timp un partid inert, al cãrui mesaj politic nu mai era auzit atât în alianţa din care face parte, cât şi în afara ei. Se impune, aşadar, asumarea unei strategii politice coerente care sã relanseze PNL Mehedinţi în judeţ.

Semnalul destrãmãrii formale a USL Mehedinţi

Excluderea celor trei importanţi membri şi aleşi locali ai PNL Mehedinţi este, aşadar, semnalul destrãmãrii USL Mehedinţi. Chiar dacã legal aceasta nu este posibilã deocamdatã, formal ea s-a înfãptuit. Pentru cã nici democrat-liberalii veniţi în PNL Mehedinţi, nici Virgil Daniel Popescu, preşedintele interimar al PNL Mehedinţi, nu pot sta la aceeaşi masã cu PSD Mehedinţi, condus de Adrian Duicu. Dincolo de rivalitãţile politice de ani de zile, între aceşti politicieni existã orgolii personale, ireconciliante, oricât de mult ar urmãri un scop politic comun. În aceste condiţii, noua situaţie începe sã se complice şi pentru Adrian Duicu, deoarece, pe de-o parte, este imposibil sã aibe un dialog politic bazat pe încredere cu noii lideri liberali, iar, pe de altã parte, poziţia sa de lider autoritar al USL Mehedinţi se poate diminua considerabil, dacã PNL Mehedinţi identificã acea strategie politicã prin care sã se reafirme în forţã, având în fruntea sa un lider puternic.

USL Mehedinţi a câştigat într-o manierã categoricã alegerile parlamentare din judeţ. Scrutinul parlamentar a fost însã unul cu totul atipic, deoarece votul politic a contat într-o proporţie covârşitoare în opţiunile electorale ale mehedinţenilor.

Cu toate acestea, nu se poate vorbi de o victorie glorioasã a USL Mehedinţi fie şi pentru faptul cã opţiunea alegãtorilor a avut un pronunţat caracter politic. Oricine ar fi candidat din partea acestei alianţe electorale, ar fi câştigat în mod sigur. Mai mult, dacã am luat în considerare faptul cã jumãtate din candidaţii USL Mehedinţi nu sunt din judeţ ne facem o imagine completã a modalitãţii în care cetãţenii au votat.

Totuşi, în urma acestui scrutin s-a configurat o nouã forţã politicã la nivelul judeţului. Aceasta este USL Mehedinţi. Cu şase parlamentari, cu un suport electoral masiv la nivelul electoratului, USL Mehedinţi dominã scena politicã localã. Din acest punct de vedere, cred cã acesta este marele câştig al USL Mehedinţi de pe urma scrutinului parlamentar de duminicã. Numãrul de parlamentari obţinuţi şi numele acestora este mai puţin important, esenţialã este forţa pe care o are la nivelul judeţului.

De fapt, aceastã anvergurã politicã a putut fi observatã chiar la alegerile locale, când USL Mehedinţi, în ciuda poziţiei defavorabile din sondaje, a reuşit sã câştige alegerile locale. De atunci aceastã alianţã politicã a devenit tot mai puternicã. Scrutinul parlamentar de duminicã a confirmat acest lucru. Pentru cã, dacã USL Mehedinţi, s-a impus categoric la parlamentare, acest lucru s-a datorat exclusiv votului politic.

Este imposibil de înţeles cã prestaţia candidaţilor USL Mehedinţi a produs vreo emoţie în mintea alegãtorilor, astfel încât aceştia sã le acorde votul de încredere doar datoritã felului în care au acţionat pe perioada campaniei electorale. De asemenea, este puţin probabilã şi mobilizarea propriului aparat politic. Este adevãrat cã maşinãria de vot a USL Mehedinţi a funcţionat şi cu prilejul acestor alegeri, însã nu într-o mãsurã decisivã. USL Mehedinţi ar fi câştigat şi dacã nu  şi-ar fi fãcut deloc campanie.

Diferenţa mare de procente dintre USL Mehedinţi şi ceilalţi adversari politici aratã clar cã aceastã alianţã era preferatã de alegãtori, indiferent de mobilizarea electoralã, de intensitatea campaniei electorale sau de numele candidaţilor pentru funcţiile de parlamentari.

Alegerile parlamentare de duminicã au mai demonstrat însã şi altceva, anume faptul cã USL Mehedinţi deţine controlul politic asupra judeţului. Totodatã, succesul rãsunãtor şi neaşteptat de la aceste alegeri implicã o mare responsabilitate pentru USL Mehedinţi, în special în zona administraţiei publice locale, a cãrei conducere o deţine şi o exercitã la toate nivelele. Dacã USL Mehedinţi va face doar efortul de a menţine controlul politic în judeţ, de a-şi consolida forţa în teritoriu, s-ar putea sã aibã mari probleme în viitor. Deocamdatã, nu s-au remarcat prin anumite realizãri administrative locale, însã existã scuza timpului scurt. Şi tot deocamdatã au toate motivele sã savureze aceastã victorie rãsunãtoare în alegerile parlamentare.

Liderii USL Mehedinţi sunt, evident şi pe bunã dreptate, într-un extaz politic,   o satisfacţie justificatã. Vom afla însã          cât va ţine aceastã euforie, care ţine în primul rând de prestaţia lor şi a noilor sãi parlamentari, aleşi direct prin             votul mehedinţenilor.

Odatã cu venirea toamnei întreaga societate româneascã îşi numãrã rãnile, frustrãrile şi micile  satisfacţii dupã o varã politicã confuzã şi incandescentã. România de dupã referendum nu e cu totul diferitã de cea dinaintea referendumului, ci doar puţin mai obositã, mai decepţionatã şi mai confuzã.

Pentru USL povestea estivalã cu suspendarea lui Traian Bãsescu a fost un eşec, un eşec cu aparenţele unei jumãtãţi de victorii – cãci USL a reuşit sã mobilizeze împotriva preşedintelui suspendat 7,4 milioane de cetãţeni. Dar costurile politice au fost totuşi semnificative mai ales în ceea ce priveşte felul în care România,  statul de drept, e vãzutã şi judecatã pe plan european. Apoi, în ceea ce priveşte planul intern, întreg demersul guvernamental a fost suspendat în aer de dragul referendumului, iar populaţia a resimţit acest lucru. Nu în ultimul rând, marele perdant al chestiunii referendumului e chiar Crin Antonescu care se vede astãzi într-o poziţie de imagine       cel puţin dificilã.

La antipod, pentru tabãra bãsescianã, adicã PDL, chestiunea referendumului are aparenţele unei victorii, deşi, la drept vorbind, nu prea e, odatã ce pentru suspendare s-a exprimat un numãr atât de mare de cetãţeni şi Traian Bãsescu a regãsit biroul pierdut graţie jocului la masa verde a CCR. Corectã sau nu, decizia Curţii Constituţionale a pus însã punct unei aventuri politice din care fiecare parte implicatã ar trebui sã înveţe ceva. Mai ales acum când la orizont sunt alegerile parlamentare. Nu ştim dacã data de 9 decembrie e bunã sau rea. Probabil va fi o vreme rece care va ţine oamenii în case. Deşi nu acesta va fi poate principala raţiune pentru care mulţi vor sta în case, ci neîncrederea, eterna deja neîncredere în politicieni.

Cu un Traian Bãsescu revenit la Cotroceni guvernarea USL e cam pe muchie de cuţit şi în 9 decembrie îşi cam joacã soarta. Dacã USL va lua un numãr suficient de mandate în viitorul parlament poate-poate va rãmâne la putere. Asta dacã nu cumva PDL revine în forţã şi, printr-o politicã abilã de coalizare, plus atuul numit Traian Bãsescu, nu va rãsturna situaţia în favoarea sa sau a unei noi formule guvernamentale. Bãtãlia din 9 decembrie e decisivã pentru soarta guvernului Ponta. Va supravieţui acesta furtunii politice de la începutul iernii? Rãmâne de vãzut. Momentan sondajele (CCSB) dau vreo 62% vot pro USL. Dar dau şi vreo 18% PDL în vreme ce PP-DD strânge doar vreo 8%. Acest uimitor 18% al PDL e marele semn de întrebare pentru momentul 9 decembrie. Cum a reuşit partidul lui Emil Boc sã urce de la 9-10% taman la 18% în câteva luni? Pãi a reuşit, şi a reuşit pe fondul coalizãrii cu Traian Bãsescu în povestea referendumului. Datoritã acestei poveşti PDL şi simpatizanţii lui Traian Bãsescu s-au solidarizat puternic şi sunt toate şansele ca aceastã realitate sã persiste şi sã se amplifice chiar în decembrie. E clar cã PDL vine puternic din urmã, scãpat de povara guvernãrii şi de stihiile ei. Cu toate cã o prea mare apropiere de Traian Bãsescu nu avantajeazã PDL, Traian Bãsescu “bucurându-se’’ de o impopularitate majorã, dincolo de nucleul dur de simpatizanţi pe care-i are.

Una peste alta dupã aceastã perioadã de acalmie  vine, şi vine negreşit, o perioadã şi mai crâncenã din punct de vedere al disputelor politice.