Frumoasa ie româneascã cusutã cu multã migalã la Ponoarele de Mehedinţi ajunge în toate colţurile lumii datoritã unei tinere din zonã, care a pus bazele unei afaceri imediate. A deschis un atelier, unde femeile satului dau naştere acestor obiecte vestimentare tradiţionale.
Fiecare ie creatã în atelierul Iuliei Martinescu poartã amprenta zonei de nord a judeţului Mehedinţi, dar evident şi a femeilor care le creeazã. Sunt cusute cu multã pasiune de ponorence, dupã modelele din lãzile de zestre ale bãtrânelor satului, care ascund pe lângã alte comori, şi adevãrate vedete ale portului femeiesc. De altfel, aici, la Ponoarele, lada de zestre este un obiect sfânt şi nu existã o casã fãrã acest obiect tradiţional. De mai multã vreme, Iulia Martinescu se gândea la un proiect care sã scoatã aceastã zonã spectaculoasã a Mehedinţiului dintr-un nemeritat con de umbrã. Aşa se face cã în urmã cu trei ani a pus bazele unui atelier în satul sãu natal, în Ponoare.
„M-am nãscut aici la sat şi sunt mândrã, îmi iubesc oamenii şi locurile. Îmi doream foarte mult sã promovez aceastã zonã. Aşa cã am putut sã profit de ceea ce zona mi-a oferit, aveam nevoie de un fundament, acesta a fost şi stãtea în mâinile femeilor care cu pricepere şi migalã au dobândit din mamã în fiicã aceastã îndeletnicire. Îmi doresc ca aceastã afacere sã nu se rezume doar la partea materialã, vreau ca tinerii de vârsta mea şi nu numai sã înceapã sã facã diferenţa, sã aprecieze valorile, sã promovãm tradiţia, portul popular”, spune Iulia, în vârstã de 24 de ani, absolventã a Facultãţii de Drept din Craiova.
Valori inestimabile
A reuşit în felul acesta sã dea de muncã unor femei care nici mãcar nu visau la un loc de muncã.
„Noi ne mândrim cã lumea satelor din România de aici din Mehedinţi a pãstrat aceste valori care sunt inestimabile şi le ţinem strânse în lada de zestre a bunicelor. Noi sperãm sã le preia şi copiii noştri şi suntem mândri cã ia a devenit o adevãratã vedetã şi la noi şi peste hotare. Lucrãm cu aceeaşi pasiune cu care au lucrat mamele noastre şi suntem mulţumite, în special pentru noi femeile care am rãmas la vatra satului, aici lângã familie este un lucru benefic. Aici la sat este mai greu sã obţii un loc de muncã, dar acum cu ajutorul domnişoarei a venit cu un lucru bun şi benefic pentru noi femeile de la sat”, spune Nicu Simona, de 48 de ani.
Plãcerea şi mândria de a scoate din mâinile lor aceste bijuterii vestimentare depãşeşte cu mult bucuria de a câştiga un ban.
A dat de muncã la 10 femei
„Faptul cã putem lucra în acest atelier pentru noi este o plãcere, îmi place portul naţional. Mama mea a cusut şi de la dumneaei am început sã îndrãgesc aceastã preocupare. Nu muncesc neapãrat pentru bani, dar este şi o plãcere, suntem mândre cã iile noastre ajung în toatã lumea”, spune şi Condescu Ronica.
În prezent în atelierul Iuliei lucreazã zece femei, dar planurile acestei tinere ambiţioase sunt mari şi sperã cã în viitor va putea sã creeze noi locuri de muncã:
„În atelierul meu lucreazã zece femei, îmi doresc foarte mult ca numãrul lor sã se mãreascã, vrem sã rãmânem la nivelul de lucru manual, nu vrem modernizare, nu vrem maşini de cusut, nu vrem maşini de brodat. Vreau ca prin aceastã activitate pe care o desfãşor sã creez cât mai multe locuri de muncã, este principala activitate din care femeiele câştigã un ban”.
Apreciate atât de români, cât şi de strãini
Iile create aici, la Ponoarele de Mehedinţi, ajung în cele mai îndepãrtate colţuri ale lumii, în Italia, Spania, Elveţia ori America, iar clienţi nu sunt doar românii stabiliţi în strãinãtate, dar şi cetãţeni strãini care ştiu sã aprecieze un lucru de calitate.
„Am contracte încheiate pentru export, dar nu numai. Noi românii, oameni cu bun gust apreciem aceste ii şi reuşim sã facem diferenţa dintre lucrul manual şi cele lucrate la maşinã. Uimitor primesc comenzi din toate colţurile lumii, sãptãmâna trecutã am expediat un colet în America, la români plecaţi în afarã, dar nu numai, avem clienţi şi strãini care convieţuiesc cu românii şi apreciazã ceea ce noi facem. Pentru mine ia nu este doar un obiect vestimentar adus în actualitate, e un simbol şi ne defineşte pe noi ca şi români”, mai spune Iulia Martinescu.

Purtând cu mândrie însemnele distintive ale originii şi apartenenţei lor, cãlãuzindu-se şi perfecţionându-se continuu de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, marinarii militari vegheazã permanent la posturile lor de la hotare, acţionând cu fermitate pentru respectarea necondiţionatã a voinţei exprimatã prin lege a statului nostru în marea teritorialã şi pe fluviul Dunãrea.
Strãjuitorii de astãzi ai fruntariilor de apã ale României, marinarii prin specializarea lor de bazã şi politiştii de frontierã prin misiunile ce le revin potrivit legii, sãrbãtoresc pe 15 august, ZIUA MARINEI ROMÂNE.
De ZIUA MARINEI ROMÂNE, la 15 august, marinarii de astãzi îi omagiazã pe cei de ieri, adevãraţii fãptuitori de istorie, garantând, totodatã, cã am recepţionat mesajul lor de înalt patriotism pe care ni l-au transmis şi pe care îl vom duce mai departe prin ei şi urmaşii lor.
Graţie tradiţiei şi experienţei sale în domeniu, România, cu toate greutãţiile inerente, transformãrilor structurale pe care le suportã, îşi va menţine atât o flotã militarã semnificativã, capabilã sã facã faţã obligaţiilor asumate în calitate de membru NATO, cât şi o flotã comercialã suficientã nevoilor actuale şi de perspectivã ale economiei româneşti.
Marina Militarã a fost dotatã cu trei puternice fregate: “REGELE FERDINAND” , “REGINA MARIA” şi fregata “MÃRÃŞEŞTI”.
Au fost create forţe suple şi flexibile, pe deplin interoperabile cu forţele navale ale NATO, care sã-şi asume o serie de misiuni mult mai ambiţioase şi mai complexe decât pânã acuma.
Marina Militarã şi cea Civilã îşi va pãstra o capacitate adecvatã cerinţelor, pentru pregãtirea noilor generaţii de specialişti în diverse domenii marinãreşti.
Învãţãmântul tehnic românesc trebuie la rândul lui, sã asigure continuitate pregãtirii specialiştilor necesari industriei navale.
Sãrbãtoarea marinarilor militari ne oferã plãcutul prilej de a adresa respectuoase mulţumiri tuturor acelora care au sprijinit eforturile pentru aplicarea legii în marea teritorialã şi pe fluviul Dunãrea.
În aceste momente gândul nostru de bine se îndreaptã şi cãtre camarazii marinei civile, poliţişti, jandarmi, poliţişti de frontierã, pompieri, constructori navali lucrãtori portuari, pe care i-am simţit permanent alãturi pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin.
SFÂNTA FECIOARÃ MARIA, protectoarea marinarilor români, sã vã însoţeascã şi sã vã ocroteascã, oriunde veţi fi!
În memoria tuturor eroilor MARINEI MILITARE, pe care o sãrbãtorim, pentru gloria veşnicã a celor pieriţi în adâncul apelor, vã rog sã pãstrãm un moment de reculegere.
LA MULŢI ANI ŞI BUN CART ÎNAINTE! “ VÂNT DIN PUPÓ !
Comandor ing. (r) Popa Nicolae

A devenit deja o tradiţie organizarea anualã a unei manifestãri dedicate românilor de pe cele douã maluri ale Dunãrii, la Kladovo – Serbia. Anul acesta „Seara româneascã” va avea loc pe data de 9 august, iar organizatorul spectacolului, Asociaţia pentru Tradiţia şi Cultura Rumânilor „Dunãrea”, condusã de Tihan Matasarevici, anunţã momente inedite şi foarte multã distracţie pe muzicã pur româneascã.

Tihan Matasarevici organizeazã, prin asociaţia pe care o conduce la Kladovo, anual, câte un festival al tradiţiei şi culturii româneşti, cãreia i-a spus generic „SEARA ROMÂNEASCÔ. Manifestarea a reunit de fiecare datã peste 250 de oameni, români ai locului, dar şi români din Severin, care ştiu sã se distreze împreunã şi sã se bucure de tot ceea ce înseamnã respectarea sfintelor tradiţii româneşti. Aşa se face cã, de la aceastã searã cu adevãrat româneascã nu au lipsit niciodatã muzica de calitate, concursurile de tipul „Miss Românca”, dar nici bucatele tradiţionale româneşti. Anul acesta, pe 9 august, începând cu ora 21, ora României, spectacolul va începe, iar organizatorul anunţã o ineditã searã dedicatã limbii române, deoarece la aceastã manifestare se va vorbi, în premierã, doar în limba românã. În ultimii ani, evenimentul cultural de excepţie a fost precedat de câte o masã rotundã cu teme incitante despre români şi despre continuitatea limbii şi a identitãţii româneşti în Valea Timocului. Anul trecut, de pildã, masa rotundã dinaintea petrecerii româneşti a fost consideratã un istoricã şi a trasat multe dintre coordonatele a ceea ce a urmat, în special a reuşit sã stârneascã dorinţa aprinsã a liderilor comunitãţii româneşti din Timoc de a proceda la unificarea asociaţiilor româneşti în scopul transmiterii unor mesaje mult mai puternice şi mai bine direcţionate cãtre autoritãţile române, sârbe şi europene pentru respectarea drepturilor fundamentale ale comunitãţii româneşti de pe Valea Timocului. Douã asociaţii neguvernamentale, una din România şi alta din Serbia, Asociaţia FORUMM PENTRU CULTURà ŞI IDENTITATE şi Asociaţia PENTRU TRADIŢIA ŞI CULTURA ROMÂNILOR „DUNÃREA”au organizat anul trecut, pe 27 iulie, la Kladovo, o masã rotundã la care s-au dezbãtut probleme delicate ale evoluţiei situaţiei comunitãţii româneşti din Valea Timocului. Sub titulatura unei teme deosebit de generoase, „Perspective de afirmare a identitãţii şi culturii româneşti la comunitatea româneascã din Valea Timocului”, în sala de conferinţe a Hotelului Djerdap a avut loc, la acea vreme, o ineditã masã rotundã, care s-a bucurat de participarea unor lideri cunoscuţi în comunitatea româneascã de aici. Întâlnirea şi-a propus sã fie un eveniment interactiv de dezbateri şi dialog pe marginea câtorva dintre problemele cele mai fierbinţi ale comunitãţii româneşti din Valea Timocului, mutaţiile şi schimbãrile intervenite dupã momentul 2 martie 2012, perspective de afirmare a spiritului românesc şi chiar mutaţii  survenite în interiorul organizaţiilor politice ale românilor dupã alegerile locale şi generale din Serbia. De altfel, subiectele discutate la masa rotundã de la Kladovo au fost urmãtoarele: Moştenire culturalã; Identitate culturalã şi religioasã; Învãţãmânt în limba maternã; Posibilitatea înfiinţãrii de clase româneşti în şcolile din Timoc, dupã depunerea listelor de semnãturi; Perspective ale integrãrii europene a Serbiei pentru românii din Timoc; Evoluţie istoricã şi politicã a românilor timoceni; Asociaţiile românilor din Serbia – scop, idealuri, perspective, posibilitãţi de unificare. Dincolo de toate acestea, discuţia a fost una liberã, în dezbatere fiind loc şi pentru teme pe care invitaţii au dorit sã le aducã în discuţie. De asemenea, tot atunci s-a fãcut şi un apel la la unificarea asociaţiilor. Preşedintele Asociaţiei Studenţilor Timoceni din Craiova, Alexander Najdanovici spunea atunci: „Numai prin aceastã unire putem şi noi reprezenta o forţã pentru a spune cã nu existã limba vlahã, copiii trebuie sã înveţe la şcoalã limba românã, iar cei care învaţã azi în România sã nu mai râdã când aud de limba vlahã. Graiul acesta de aici este foarte aproape de graiul oltenesc”.

Severinenii sunt aşteptaţi la marele eveniment

Tihan Matasarevici ne-a declarat cã îi aşteaptã pe severineni sã perticipe în numãr mare la acest minunat eveniment numit SEARA ROMÂNEASCÃ. Biletul pentru o persoanã costã doar 13 euro, iar pentru înscrieri şi rezervãri, cei interesaţi trebuie sã sune la numãrul de telefon 0763267312.

Primul eveniment din cadrul calendarului de activitãţi, pe care membrii echipei de proiect l-au anunţat luni 13 mai, în cadrul coferinţei de presã susţinute la şcoala din Broşteni, este nedeia satului Lupşa de Jos, din data de 13 iunie. La aceastã datã, biserica ortodoxã sãrbãtoreşte “Înãlţarea Domnului”, sãrbãtoare cunoscutã în popor cu denumirea de Ispas.

Organizatorii au anunţat cã la nedeia din ziua de Ispas, Sfânta Liturghie va fi oficiatã de cãtre Prea Sfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, întreaga zi derulându-se aşa cum se întâmpla odinioarã în satele Mehedinţiului. Nu vor lipsi solişti consacraţi de muzicã popularã care, alãturi de taraf, vor întreţine hora satului aşa cum este tradiţia. Tot atunci vor urca pe scenã  şi membrii Ansamblului folcloric din Lubniţa (Serbia), realizându-se astfel şi un dialog între cultura popularã din zona Broştenilor Mehedinţiului şi cea de pe Valea Timocului.

Un alt obiectiv al proiectului îl reprezintã înfiinţarea Ansamblului Folcloric “Doruleţul”, alcãtuit din 25 – 30 de copii selectaţi din rândurile celor mai talentaţi şi pregãtiţi de profesori de canto şi dansuri populare, ansamblu care va pune în practicã rezultatele cercetãrilor efectuate pe teren (dansuri, cântece şi obiceiuri).

Proiectul reprezintã un pas în procesul complex de reînviere a tradiţiilor autentice ale zonei, înscriindu-se, de asemenea, în politica partenerilor locali de promovare şi valorificare a bogãţiilor culturale şi materiale ce definesc identitatea regiunii, unicitatea sa ca parte a unui întreg. Alexandra Dediu

Perioada de dinaintea Sfîntului Paşti, numitã şi Sãptãmîna Patimilor, sãptãmîna sfînta şi binecuvantatã, cînd credincioşii se pregãtesc sã primeascã lumina Învierii, este presãratã cu frumoase rînduieli şi obiceiuri strãvechi, care trebuie ţinute din Duminica Floriilor – momentul intrãrii lui Iisus în Ierusalim – şi pînã la rãstignirea Sa, în Vinerea Mare.

În Lunea Mare, în Marţea Mare şi în Miercurea Mare, trebuie sã se cureţe casa, curtea, grãdina, livada, sã se aeriseascã, sã se termine lucrul la cîmp, sã se spele geamurile ca sã intre lumina. Se spune cã dacã în aceste zile, bãrbaţii le sînt de ajutor casei şi nevestelor, tot restul anului le va merge din plin.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morţii. Femeile trebuie sã meargã la biserica sã împartã colaci din aluat de post, fructe, miere şi vin, iar bãrbaţii sã aprindã focuri rituale în curţi, în grãdini, pe dealuri, pentru sufletele morţilor care se spune cã se reîntorc la casele lor. Tot în aceastã zi, trebuie sã se vopseascã ouãle, sã se coacã pasca şi cozonacii. Tradiţia spune cã este bine sã pãstrezi un ou roşu pînã la Paştele viitor, şi nu este bine sã dormi în aceastã zi. Se crede cã cine doarme în Joia Mare, va lenevi tot anul. În Joia Mare, cînd au avut loc cele mai importante ritualuri: spãlarea picioarelor ucenicilor de cãtre Iisus, Cina cea de Tainã, rugãciunea din grãdina Ghetsimani şi vinderea lui Iisus de cãtre Iuda, are loc Denia celor 12 Evanghelii. E bine sã se aprindã lumînãri la ferestre, cãci potrivit credinţei populare, în aceastã searã lumea celor vii se întrepãtrunde cu lumea morţilor.

Tradiţia spune cã fetele trebuie sã-şi punã 12 dorinţe pe aţã, fãcînd cîte un nod dupã fiecare evanghelie, dezlegate dupã Înviere, ca sã se împlineascã. Aţa se pune sub pernã, ca sã-şi viseze ursitul. Mai mult, în credinţa popularã, cei care ţin post din Joia Mare şi pînã în Paşti vor fi înştiinţaţi de moartea lor cu trei zile înainte de a trece în lumea cealaltã.

În Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacã, e bine sã se ţinã post negru, sã nu se facã treabã în gospodãrie, sã nu se pregãteascã mîncãruri şi sã ducem flori la bisericã. Se spune din bãtrîni cã, aceia care vor ţine postul negru vor fi feriţi de boli tot anul şi vor avea belşug şi spor în toate. Cine poate şi are curaj, e bine sã se scalde în rîuri pentru a fi sãnãtos tot timpul anului, iar seara sã se meargã la bisericã pentru trecerea pe sub Sfîntul Aer, procesiune simbolizând suferinţa prin care a trecut Îisus pe drumul Crucii. Tot în Vinerea Mare, nu se consumã oţet şi urzici. Pe cruce, Iisus a fost bãtut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oţet.

În Sîmbãta Mare, conform tradiţiei strãvechi, femeile se spalã pe cap, se piaptãnã, se îmbracã în haine curate, se închinã şi se roagã la icoane, apoi pot termina toate treburile casei. Vasele în cuptor, trebuie puse doar cu mîna dreaptã, iar numãrul tãvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie sã fie cu soţ, altfel pot apãrea necazuri în anul care urmeazã. Tot în aceastã zi e bine sã se pregãteascã mielul sacrificat, sã se facã ultimele pregãtiri pentru masã şi sã se pregãteascã hainele noi pentru Înviere şi un coş cu ouã roşii, pascã, cozonac, sare, usturoi, fripturã de miel. E bine sã mergem la Deniile din fiecare zi ale Sãptãmînii Mari, unde pe lîngã slujbele speciale, se ţin predici pentru sufletele noastre şi pentru iertare de pãcate. Sãptãmîna Patimilor se încheie cu noaptea Învierii, cînd lumea merge la bisericã pentru a lua luminã sfîntã de la preot. Altã tradiţie spune cã în Sãptãmâna Mare e bine ca toţi credincioşii sã ierte şi sã se împace cu cei cu care au fost în duşmãnie.

- La Înviere este bine sã te îmbraci cu o hainã nouã, îmbrãcãmintea nouã, la fel ca şi apa, are un rol purificator.

- În ziua de Paşti nu este bine sã dormi, pentru cã în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mînca semãnãturile, recolta va fi distrusã şi te va prinde ploaia ori de cîte ori vei vrea sã lucrezi cîmpul.

- Lumînarea de la Înviere trebuie pãstratã în casã şi aprinsã în caz de boalã, calamitãţi naturale, supãrãri.

- În dimineaţa Paştelui e bine sã priveşti prima datã într-o cofa cu apã neînceputã. Se spune cã vei avea vederea bunã în restul anului. – Un alt obicei spune cã e bine sã te speli pe faţã cu apa neînceputã dintr-o canã nouã, în care ai pus un ou roşu, unul alb, un bãnuţ de argint şi un fir de iarbã verde, semne ale sãnãtãţii, prosperitãţii şi sporului în toate.

- În ziua de Paşti nu se mãnîncã oul cu sare, se spune cã transpiri tot anul.

- Pasca, crucea de pe ea sau anafura sînt considerate de leac, de aceea se pãstreazã bucãţi din ele peste an.

- Cocoşul sfinţit de Paşti se credea a fi o sursã de belşug, sãnãtate şi dragoste. În vechime oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, pe motiv cã aceluia cãruia îi va cînta primul cocoşul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoşii erau daţi de pomanã sãracilor.

- La masa de Paşti e bine sã mãnînci mai întîi un ou, se crede cã acesta aduce sãnãtate trupului pe parcursul anului, apoi peşte şi pasãre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca pasãrea.

- Cu cine ciocneşti ouãle vopsite în ziua de Paşti, te vei întîlni în lumea cealaltã.

- Dacã pãstrezi un ou roşu 40 de zile dupã Paşti şi nu se stricã, vei avea noroc tot anul.

- De Paşti se aşezã o bucãţicã de fier sub prag , ca o protecţie pentru casã.

- Dacã prima persoanã care îţi intrã în casã este bãrbat, vei avea noroc tot anul.

- De Paşti, existã credinţa cã cerurile se deschid, permiţînd sufletelor celor morţi sã se întoarcã acasã, pentru a-şi proteja rudele dragi.

- Se spune cã cei ce mor în duminicã de Paşti sînt scutiţi de Judecata divinã, sufletele lor ajungînd direct în rai.

- Copii nãscuţi de Paşti sînt binecuvântaţi, avînd o viaţã luminatã şi presãratã cu noroc toatã viaţa.