Obiectiv Mehedinţean » Tataru

La moartea unui fost elev …

autor — Mon, 19 Oct 2015 13:28:28 +0000

Cu adâncã durere am aflat despre moartea valorosului ziarist, critic şi istoric literar VIRGILIU TÃTARU. S-a nãscut la Cernaia, comuna Jirov la 19 mai1938 într-o familie sãracã cu cinci fraţi, ca fiu al lui Pavel şi al Leonidei Tãtaru. Nu a apucat sã-şi cunoascã tatãl, care a murit pe front la Stalingrad. Mama, neputând sã se descurce cu cinci copii l-a dat pe Virgiliu spre înfiere unei familii din Mãru Roşu – Oprican. Virgiliu a iubit cartea şi familia respectivã l-a dat la Turnu –Severin la Liceul Pedagogic. Nici aici n-a avut mai mult noroc, fiindcã liceul s-a desfiinţat. Dupã o întrerupere de câţiva ani Virgiliu a terminat liceul la Strehaia în 1961.
A urmat Facultatea de Limba şi Literatura Românã – secţia Ziaristicã în Bucureşti pe care a absolvit-o în 1966. Încã din liceu a manifestat reale înclinaţii spre publicisticã. Dupã absolvirea facultãţii a lucrat ca redactor la ziarul “Înainte” din Craiova, apoi a venit la “Viitorul” din Drobeta- Turnu- Severin. Apogeul carierei îl atinge ca redactor principal pentru Mehedinţi la ziarul “Scânteia”, unde a lucrat 15 ani.
Are o operã vastã, despre care se va scrie. A semnat peste 40000 de articole, a publicat peste 700 biografii, romane etc. Remarcabil este “Dicţionarul personalitãţilor mehedinţene” de peste 1000 de pagini.
A fost membru al Uniunii Ziariştilor din România şi al Uniunii Internaţionale a Ziariştilor.
Ca fost profesor îmi exprim regretele pentru aceastã mare pierdere şi transmit familiei îndurerate o lacrimã de adio.
Profesor Dumitru Bãdescu, Strehaia – Mehedinţi

VIRGILIU TÃTARU – UN OM AL CÃRŢII

autor — Mon, 17 Aug 2015 15:36:35 +0000

Toatã viaţa a studiat şi a creat. Aceasta i-a fost singura satisfacţie şi mângâiere. Încã de când era elev în liceu şi conducerea şcolii i-a luat pe elevi sã dea jos din podul şcolii cãrţile vechi – cã erau ediţii din regimul trecut şi trebuiau arse, el, ca elev şi ca om nu înţelegea acest lucru şi trãia o revoltã nemãrturisitã în suflet. Câteva, pe care a reuşit sã le salveze, cerând voie la paznici, le-a reţinut. Dar cele 22 cãrţi, – atât a putut el lua – era o nimica toatã! Rãmâne gestul: o picãturã de omenie într-o mare de barbarie şi inconştienţã. Cartea şi copilul! Iubirea şi pârjolul. În sufletul copilului a crescut iubirea faţã de oameni. Cei care trimiseserã camioanele sã ridice cãrţile nu erau oameni.
Omul despre care vreau sã vã spun câteva cuvinte, Virgiliu Tãtaru, a cunoscut şi el consecinţele pârjolului – cel de-al doilea rãzboi mondial, în care i-au murit tatãl şi fratele cel mare şi seceta cumplitã din 1946- 1947 trãitã de o familie sãracã de ţãrani cu cinci copii.
Virgiliu a vãzut lumina zilei pe 19 mai 1938 în comuna Jirov, satul Cernaia ca cel mai mic copil din cei cinci fraţi ai lui Pavel Tãtaru şi ai Leonidei, care de fapt a şi rãmas sã-i creascã. Tata, care era paznic la bancã în Bucureşti, nici nu l-a cunoscut pe Virgiliu , fiindcã a cãzut în luptele de la Stalingrad. Rãmasã singurã cu cinci copii, mama a trebuit sã se descurce. Şi cum sã te descurci? Noroc cu mãtuşa Veta, care i-a venit în ajutor. Pe Virgiliu l-au dat spre adopţie unei familii, Oprican, din satul Mãru Roşu, iar dupã ce au mai crescut fraţii a intervenit pe lângã ei ca sã se ajute. Astfel micuţul Virgil a fost gãzduit de Nicolae, care ajunsese colonel în armatã. Tot Nicolae a ajutat-o şi pe Iulia sã se angajeze la A.P.A.C.A.
Virgil a iubit foarte mult cartea, iar pãrinţii adoptivi l-au dat la învãţãturã: l-au dat sã urmeze Liceul Pedagogic din Turnu- Severin. Dar nici aici n-a avut mai mult noroc. Dupã un an i-au cerut adeverinţã cã pãrinţii adoptivi s-au trecut la colectiv şi i-au luat bursa. A dormit prin garã, a mâncat la cantina liceului alãturi de alţi trei copii sãraci, prin bunãvoinţa secretarului şcolii. Dar dupã doi ani liceul pedagogic din Severin s-a desfiinţat şi Virgiliu a trebuit sã plece acasã, unde şi-a ajutat familia în gospodãrie. Dupã câţiva ani şi-a continuat studiile liceale la Liceul din Strehaia, nou înfiinţat. A stat în gazdã la “muma Sãndica” (Alexandra Vitcu) care se mulţumea cu douã care de lemne pentru chirie. El era un copil model cuminte şi muncitor. Mama Sãndica îl trata ca pe fiul ei.
Dupã terminarea liceului la Strehaia s-a înscris la filologie la facultatea de ziaristicã, unde a reuşit cu bursã. Şi aici a fost un student foarte bun. Pasiunea pentru jurnalisticã şi-a cultivat-o încã din liceu, unde scria reportaje pentru care a şi fost premiat. A avut şansa sã fie elevul eminentei profesoare de limba românã Marcela Stãnculescu.
A terminat facultatea şi a lucrat la ziarul “Înainte” o perioadã, dupã care s-a stabilit în Drobeta Turnu Severin sã lucreze la ziarul “Viitorul” de unde a şi ieşit la pensie pe caz de boalã. Activitatea de creaţie n-a întrerupt-o pânã în prezent. Muncea cel puţin şase ore pe zi: studia, întocmea fişe, crea. Sunt mii de pagini parcurse. A pus în evidenţã personalitãţile culturale mehedinţene care au creat în diferite domenii, precum şi numeroşi oameni de stiinţã de valoare naţionalã. Poate fi numit un Mecena al judeţului nostru.
Are o culturã temeinicã, însuşitã în şcolile pe unde a trecut, dar şi ca autodidact. La facultate a avut noroc de dascãli iluştri ca G. Cãlinescu, Al. Rosetti, Al. Graur, Al. Piru, Ov. S.Crohmãlniceanu, B. Cazacu, Al. Balaci, Mioara Avram, G. Ivaşcu, D. Micu. ş.a.
Licenţa în filologie o obţine cu dificila tezã “Publicistica lui George Cãlinescu”.
Ca sã vã daţi seama de activitatea de cercetare şi de creaţie a acestui om de valoare pentru judeţul nostru vã dãm succint câteva informaţii: a publicat peste 40.000 de articole despre oameni, creatori şi cãrţi (are peste 700 biografii, are note, reportaje, cronici literare, teatrale, cinematografice, foiletoane care sunt publicate în Clipa, Columna, Apollodor, Adolescentul, Contempo-ranul, Cultura generalã, Danubius, Datina, Drobeta, Flacãra, Gazeta de Severin, Gazeta literarã, Glia strãbunã, Mehedinţi –culturã şi civilizaţie, Mehedinţi –istorie şi culturã, Munca, Tribuna, Porţile de Fier, Ramuri, Şcoala Mehedinţiului, Viaţa studenţeascã, Viitorul, Obiectiv mehedinţean, etc.
În 2001- 2005 a publicat peste 700 biografii ale personalitãţilor mehedinţene, incluse apoi în Dicţionar – are peste 20 de volume editate. Dicţionarul personalitãţilor mehedinţene, în 2 volume, are aproape 1.000 de pagini în care cumuleazã 2.769 de biografii. Este un autor extraordinar de prolific. Romanul “Tu eşti fratele meu” este consacrat eroismului şi sacrificiului celor care au ridicat cutezãtoarele construcţii ale Sistemului de Navigaţie şi Hidrotehnice de la Porţile de Fier I şi II, cãrora le-a fost convingãtor şi inspirat cronicar (Dupã 50 de ani, pag.199).
Este membru al Uniunii Ziariştilor din România, precum şi al Uniunii Internaţionale a Ziariştilor. Din pãcate acum e nevoit sã lupte cu o boalã grea are alãturi soţia, care l-a sprijinit cu mult devotament în activitatea sa şi copiii. Consider cã autoritãţile atât cele judeţene, cât şi cele naţionale de specialitate, care-i sunt mult îndatorate, au fãcut prea puţin pentru el. Acest om blând şi cu suflet mare a fãcut prea mult pentru ţara lui. În primul rând familia – tatãl mort în rãzboi la Stalingrad, şi fratele cel mare Emil (n.1927) cãzut la 18 ani în munţii Tatra, iar fratele Nicolae, ajuns colonel, a murit în Revoluţia din 1989.
Din toate scrierile lui Virgiliu Tãtaru rãzbate un patriotism ardent, care îl face demn de toatã stima şi consideraţia noastrã şi a urmaşilor. Fostul lui profesor îi doreşte sã iasã din nou învingãtor ca de atâtea ori în lupta cu destinul uneori nemilos.

PROF. DUMITRU BÃDESCU
STREHAIA – MEHEDINŢI

„PENTRU ROMÂNIA MARE” de TAKE IONESCU

autor — Thu, 08 Jan 2015 19:26:56 +0000

La mai puţin de douã sãptãmâni de la aparţia fermecãtorului volum – „UMBRELE IUBIRII ŞI DURERII” de harnicul şi talentatul scriitor VIRGILIU TÃTARU, editura PROFIN oferã cititorilor încã o carte de valoare şi permanentã referinţã – „PENTRU ROMÂNIA MARE” (DISCURSURI PARLA-MENTARE 1915-1917) – de TAKE IONESCU, ediţie conceputã, alcãtuitã şi îngrijitã de acelaşi neobosit scriitor VIRGILIU TÃTARU.
În ediţia de excepţie la care ne referim, cu recunoscuta-i pricepere şi printr-o atentã selectare, VIRGILIU TÃTARU a reunit 9 (nouã) din cele mai cunoscute şi celebre discursuri parlamentare ale marelui om politic, patriot, ferm şi statornic luptãtor pentru înfãptuirea idealului naţional – ROMÂNIA MARE.
În amplul STUDIU INTRODUCTIV – „TAKE IONESCU SAU GENIUL ORATORIEI” – VIRGILIU TÃTARU reuşeşte sã contureze, argumentat şi convingãtor, sub toate aspectele, personalitatea celui mai mare, luminat şi activ politician al epocii de referinţã.
Despre inegalabilul politician român, renumitul GEORGES CLEMENCEAU spunea: „TAKE IONESCU ESTE UN OM CARE POATE FI, PE DREPT CUVÂNT, NUMIT EUROPEAN, UN MARE EUROPEAN. DEŞI ROMÂN PÂNÃ-N MÃDUVA OASELOR, AVEA PENTRU ŢARA SA CEA MAI ÎNALTÃ ŞI LEGITIMÃ AMBIŢIE”. La rândul sãu, WINSTON CHURCHILL îl vedea astfel pe renumitul politician român: „TAKE IONESCU ERA OMUL CARE VEDEA ÎNTOTDEAUNA CLAR ŞI JUST”.
Autorul ediţiei reuşeşte, la fel de argumentat, sã ne convingã de un adevãr incontestabil: politicianul TAKE IONESCU a fost nu numai un orator de geniu, dar şi un clarvãzãtor şi luminat vizionar, care, încã din 1915, vedea astfel evoluţia viitoarelor evenimente: „Oribilã catastrofã! Biata omenire, ce suferinţã o aşteaptã! Şi e un rãzboi lung, e un rãzboi de 4 sau 5 ani. Şi vor intra în rãzboi ITALIA şi noi. Şi mai intrã şi JAPONIA şi desigur AMERICA. Nu se poate fãrã asta. Germanii, deşi victorioşi câţiva ani, vor fi bãtuţi în cele din urmã.
Vom vedea cu ochii ROMÂNIA MARE. Vom trece prin zile negre, cãci nu ştiu dacã suntem pregãtiţi, dar vom lua TRANSILVANIA. Sunt sigur de asta. Şi vor urma pe pãmânt mari schimbãri. Va ieşi un mare curent spre stânga la toate popoarele. Toţi cei întorşi, dupã ani de zile de rãzboi, vor şti cã fãrã ei nimic nu s-ar fi fãcut şi vor cere drepturi. Iar popoarele anglo-saxone şi îndeosebi AMERICA – a cãrei participare la rãzboi se va produce şi va fi determinantã– va produce şi va dobândi o preponderenţã politicã şi economicã pe tot globul”.
Filosoful CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU l-a vãzut cel mai clar pe marele politician: „TAKE IONESCU N-A FOST ÎNŢELES CUM SE CUVINE LA NOI. A FOST CEL MAI DESÃVÂRŞIT OM POLITIC PE CARE L-A AVUT ŢARA ROMÂNEASCÃ”.
Felicitãri, stimate domnule VIRGILIU TÃTARU, pentru talentul, perseverenţa şi pasiunea cu care v-aţi dãruit de-o viaţã şi încã vã dãruiţi spiritualitãţii mehedinţene în contextul spiritualitãţii naţionale şi europene. Vã dorim multã sãnãtate şi aceeaşi rodnicã inspiraţie.

„DOI OAMENI PROVIDENŢIALI” de VIRGILIU TÃTARU

autor — Sun, 13 Jul 2014 18:42:20 +0000

Cu mai puţin de o lunã în urmã, în editura PROFIN a apãrut ampla şi consistenta lucrare – „PASÃREA ALBASTRÃ” de CONSTANTIN D. IONESCU – ediţie conceputã, alcãtuitã, îngrijitã, studiu introductiv, note şi bibiografie generalã de VIRGILIU TÃTARU.
Acum în aceeaşi editurã, vede lumina tiparului încã o fermecãtoare carte – „DOI OAMENI PRIVIDENŢIALI” de VIRGILIU TÃTARU.
În toate cele 43 de cãrţi, pe care le-a publicat pânã acum, referitoare la spiritualitatea mehedinţeanã în contextul spiritualitãţii naţionale şi europene, pasionatul şi neobositul VIRGILIU TÃTARU a acordat o atenţie deosebitã marilor personalitãţi provenite din acest spaţiu.
Unor personalitãţi – precum THEODOR COSTESCU, CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU, IOAN G. BIBICESCU, GHEORGHE ŢIŢEICA, PETRE SERGESCU, CONSTANTIN D. IONESCU, DUMITRU TOMESCU, prinţul ANTON BIBESCU, CONSTANTIN PAPACOSTEA-PAJURÃ – acest harnic autor le-a dedicat una, douã şi chiar trei cãrţi.
În noua sa carte, la care ne referim, VIRGILIU TÃTARU mai are încã multe şi interesante lucrãri de spus despre marele pedagog, reformator de şcoalã, om de culturã, deputat, prefect şi administrator de excepţie al judeţului, care a fost THEODOR COSTESCU – acest de neuitat MECENA al Mehedinţiului.
Profesor universitar, membru al Academiei Române, chimist de prestigiu, G. LONGINESCU a fost personalitate cunoscutã şi apreciatã a epocii sale.
În 1905, G. LONGINESCU şi GHEORGHE ŢIŢEICA au fondat revista „NATURA” – publicaţie pentru popularizarea ştiinţei.
Lipsit de vedere, aproape treizeci de ani G. LONGINESCU a ţinut cursuri la Universitate, a publicat sute de studii, portrete, evocãri, cronici ştiinţifice, povestiri, traduceri şi numeroase cãrţi în domeniul chimiei.
Destinul a fãcut ca drumurile acestor doi oameni providenţiali sã se intersecteze în impresionantul şi generosul efort pentru înfãptuirea unor luminoase idealuri.
Toate acestea şi încã multe vi le spune, cu recunoscuta-i vocaţie, VIRGILIU TÃTARU în noua sa carte – „DOI OAMENI PRIVIDENŢIALI”.

OAMENI, DESTINE ŞI AVENTURA UNEI CÃRŢI

autor — Wed, 20 Feb 2013 21:26:21 +0000

O carte emoţionantã, scrisã cu lacrimi. Este de fapt autobiografia lui Virgiliu Tãtaru. Dacã ,,Amintiri din copilãrie ” este copilãria copilului universal, cartea de faţã este epopeia unui destin eroic în luptã cu vicisitudinile vieţii unui copil. Este de fapt drama unui copil de ţãran, care cu mari sacrificii, nu numai cã supravieţuieşte, dar reuşeşte în luptã cu destinul sã şi înveţe carte, sã ajungã un jurnalist de marcã, un scriitor.

Naşterea acestui copil este marcatã de un eveniment grav prin care urma sã treacã omenirea – cel de al doilea rãzboi mondial. Copilul vine pe lume în 1938. Nici nu reuşeşte sã-şi cunoascã bine tatãl, când acesta trebuie sã plece pe front. De aici nu se mai întoarce – este ucis în luptele de la Stalingrad. ,, Mama Leonida, mereu preocupatã şi tristã, nu mai ştia cum sã potoleascã foamea celor cinci guri,” în lupta cu destinul ei de vãduvã. De parcã nu era de ajuns, fratele cel mare, Alexandru, este dus pe front. De data asta în rãzboiul din Apus. De acolo va veni înştiinţarea morţii lui, cãzut în luptele din Tatra. Ei rãmân fãrã nici o speranţã. Le pierise şi acest cap de familie. Mama primeşte pensie numai de pe urma acestui erou, 85 lei, de pe urma tatãlui, nu. Ce-au cãutat românii acolo! Şi au rãmas,,copiii mereu flãmânzi, iar buna şi nevinovata mamã ţinând-o într-un plâns, ce nu mai contenea.”Aşa a ajuns Virgiliu sã fie adoptat de o familie fãrã copii din Mãru Roşu un sat ,, de pe deal ” de Cernaia unde se nãscuse. Nu a avut altã soluţie, mai ales, cã în 1946-1947 a fost o secetã cumplitã, de mureau mai ales oamenii şi celelalte vieţuitoare de foame.

Dupã ce îi spãla singura cãmaşã de in pe care o avea, dupã o baie cu leşie ,,pentru a mai goni din pãduchii ce-şi fãcuserã culcuşul în pãrul meu cârlionţat,”copilul era pregãtit pentru noua familie. Ne atrage atenţia sãrãcia lucie a acestei familii: copilul gol puşcã a stat ascuns printre boscheţi, pânã i s-a uscat cãmaşa. Urmeazã despãrţirea dureroasã, cu lacrimi. Mama îi spune: ,,Dragul meu Virgiliu, de astãzi dânsa va fi mama ta, mama Liza.”În noua familie, lucrurile s-au mai îmbunãtãţit: ,,Dintr-un costum mai vechi, pe care tata Constantin nu-l mai purta ,,mama Liza mi-a fãcut un costum: hãinuţã, pantaloni şi cravatã.” Curând cunoaşte împrejurimile şi copiii cãtunului. Este anunţat de noii pãrinţi cã , din toamnã, va merge la şcoalã: o clãdire cu o singurã clasã, pe moşia boierului.

În cei patru ani de şcoalã a avut trei învãţãtori. Dar cel care îl va ajuta sã meargã mai departe,la şcoala de învãţãtori din Turnu-Severin a fost “domnul Liviu Mazilu .” El îi sfãtuieşte pe noii pãrinţi sã-l dea pe copil la învãţãtori, ,,pentru cã îi place cartea.”

Dupã terminarea Şcolii Generale din Jirov, copilul va urma sfatul Domnului Mazilu, mai ales cã era şi ambiţia mamei Liza. Împreunã cu prietenul lui Ion Nedelea reuşesc la şcoala de învãţãtori. Dar dupã doi ani Şcoala Normalã din Severin se desfiinţeazã. Au urmat doi ani de muncã împreunã cu tatãl sãu pe la diferite construcţii. Sprijinit de directorul şcolii din Strehaia terminã liceul aici. Are şansa sã stea în gazdã la familia Vitcu, unde doamna Sãndica Vitcu îi va fi ca o mamã. Mai ales cã o ajuta şi la treburile gospodãreşti. Ca elev la liceu va scrie reportaje la ziarul ,,Înainte ”care apãrea la Craiova. La un concurs de reportaje obţine premiul I şi recompensa de 1000 lei.

Dupã terminarea liceului şi dupã încercãri eşuate la primul secretar al raionului, sau la Craiova pentru a obţine bursã de întreprindere, ajunge la examen la Filologie în Bucureşti unde intrã cu media 9,36 şi cu bursã de merit deci. Continuã şi pe perioada studenţiei sã scrie reportaje la diferite publicaţii ca Viaţa studenţeascã , Scânteia tineretului “Scriind la ziar am reuşit sã-mi îmbogãţesc stilul, limba şi ortografia în aşa fel cã, în cea mai mare parte, corespondenţele mele au avut de suferit puţine modificãri din partea redacţiei.”

A urmat Facultatea de Filologie şi din anul II s-a înscris şi la Facultatea de Ziaristicã. Le-a terminat pe amândouã în mod strãlucit.

Dacã acest copil nu a avut tatã, în schimb a avut mai multe mame: mama Leonida, mama Liza, mama Sãndica. Toate l-au iubit şi l-au ocrotit.

Dupã ce începe activitatea ca redactor la ziarul ,,Înainte “ în Craiova, dupã desfiinţarea regiunilor şi înfiinţarea judeţelor, la 1 iulie 1968 intrã în redacţia ziarului ,,Viitorul ” din Turnu – Severin. Anii trec. Fiinţele iubite inimii lui se duc pe rând. Prilej de mare durere şi lacrimi. “Amintirea familiei Vitcu, precum şi a familiei Basica din Strehaia adolescenţei noastre, îmi va însoţi gândurile şi zilele ce mi-au mai rãmas pe aceastã lume prea grãbitã, egoistã şi cu sufletul tot mai rece.”Chiar aşa! ! Lumea aceea era o lume simplã, o lume a satului românesc, dar ce bogatã sufleteşte! Astãzi mai de grabã te-ar fura decât te-ar ajuta. Am şi sãrãcit mult. Am distrus fabricile, uzinele, agricultura e la pãmânt. Prin Europa de Apus, prin Spania, Italia, Franţa întâlneşti numeroşi cetãţeni români la cules de cãpşuni, slugi, cerşetori, sau hoţi. Am ajuns cerşetorii Europei. Şi nu eram aşa! Cine ne-a condamnat? Trebuia sã facem privatizare nu demolare, nu înstrãinarea bogãţiilor ţãrii. Mai poate un orfan, copil sãrac, sã termine azi o facultate? Şi dacã o terminã, ce iese? Şomer cu studii superioare? Şi învãţãmântul de ce a scãzut? De prea multe reforme!

În ultima parte a acestei cãrţi, autorul ne vorbeşte despre,,Cei zece martiri executaţi la Turnu- Severin.” S-ar pãrea cã este în plus, cã stricã unitatea compoziţionalã a cãrţii. Dar nu este aşa. Numai un cititor grãbit nu vede legãtura organicã între cele douã pãrţi. În aceastã parte autorul evocã un eveniment tragic în viaţa ţãrii noastre: executarea celor zece martiri naţionali la Turnu- Severin de cãtre nemţi.

Erau zece luptãtori, soldaţi din armata românã fugiţi în pãduri cu învãţãtorul – ofiţer Victor Popescu, luptãtori împotriva armatelor nemţeşti, ocupanţi în primul rãzboi.

Episodul se leagã cu tragedia din familia autorului petrecutã în al doilea rãzboi mondial. Sunt evenimente triste care sporesc dramatismul unei ţãri lipsite de noroc. I-a fost dat poporului nostru sã strãbatã aceastã istorie tragicã. Aruncaţi de soartã în faţa unor armate puternice ale lumii, poporul a luptat eroic şi a ieşit învingãtor. Parcã este un fãcut sã nu putem ieşi dintr-un destin tragic în confruntare cu evenimente extreme. Poporul nostru le-a trecut şi sperãm cã le vom trece toate. Aşa s-a scurs un destin aspru, greu al unui copil orfan de ţãran.

Aceastã carte cu un pregnant caracter liric este scrisã cu patos. Acţiunea se desfãşoarã într-un ritm alert ce degajã un puternic sentiment tragic fiindcã este scrisã cu sufletul la gurã şi cu lacrimi pe obraz. Ceea ce ne cucereşte nu este numai emoţia puternicã a compasiunii, dar şi convingerea cã întâmplãrile sunt înfãţişate cu o sinceritate debordantã care ne solicitã şi ne angajeazã participativ.

Lucrarea pare un poem liric, scris într-un limbaj emoţionant. Exemplu:

“Prinşi în vârtejul ameţitor şi dureros al vieţii,

Timpul fugea pe lângã noi

Fãrã sã-l luãm în seamã.

Într-o zi noi, cei patru bãieţi,

Am vãzut-o pe mama şi pe sora Iulia în hohote

Şi vãrsând potop de lacrimi. etc”

Scrisul ne captiveazã, ne emoţioneazã şi nici nu ştii când ai ajuns la ultima paginã, furat de evenimentele la care participi sufleteşte. Fiecare cititor a trãit mãcar un eveniment din viaţa eroului cãrţii. Sinceritatea lui ne fascineazã şi ne provoacã.

PROFESOR

DUMITRU BÃDESCU,

STREHAIA – MEHEDINŢI

JURNALISTUL VIRGILIU TÃTARU

autor — Thu, 24 Jan 2013 18:37:14 +0000

A terminat Liceul Teoretic din Strehaia, promoţia 1961. A venit la acest liceu în clasa a X–a şi aşa mult mai matur decât colegii lui. Era dintr-un sat apropiat, Cernaia, situat la 8 km. distanţã.

S-a nãscut la 19 mai 1938. Nu mai avea decât mamã – tatãl murise pe frontul din Rãsãrit. Mama, ţãrancã vãduvã, cu cinci copii se descurca destul de greu cu o pensie I.O.V.R.. De aceea Virgiliu pãrea mai maturizat între colegii sãi, mai rezervat. A beneficiat de drepturile unui orfan de rãzboi: învãţãmânt, asistenţã socialã. În familie copilul a cunoscut toate greutãţile, dar era bun la învãţãturã. Chiar dacã studiile liceale le-a început mai târziu, tânãrul nutrea respect şi ambiţie pentru carte. Venit de la Şcoala Normalã din Turnu-Severin dupã o întrerupere de doi ani, când mama pierduse pensia, la un liceu cu exigenţe sporite de disciplinã şi învãţãturã, s-a încadrat perfect în aceste cerinţe terminând cu rezultate bune liceul în 1961.

Ca elev la normalã fãcea note informative cãtre ziarele locale unde redactorii le transformau în note de la corespondenţii voluntari. Aşa s-a dezvoltat pasiunea pentru ziaristicã pe care şi-o satisface mai târziu. Urmeazã Facultatea de Limba şi Literatura Românã la Universitatea din Bucureşti între anii 1961-1966. S-a numãrat printre fericiţii studenţi ai iluştrilor profesori G. Cãlinescu, Al. Rosetti, Al. Graur, Al. Piru, Ov. S. Crohmãlniceanu, B. Cazacu, Mioara Avram, G. Ivaşcu, D. Micu ş.a. Licenţa o obţine cu teza „Publicistica lui George Cãlinescu” în anul 1966. Paralel cu facultatea face şi 3 ani de ziaristicã şi obţine 3 premii pentru reportaj şi publicisticã acordate de ziarele „Înainte”, „Scânteia tineretului”, „Viaţa studenţeascã” etc.

Cu experienţa pe care o avea este repede promovat. În august 1966 este numit redactor la ziarul „Înainte” din Craiova. Peste 2 ani se transferã la „Viitorul” Turnu-Severin, unde conduce secţiile de economie şi probleme ale tineretului. Dã dovadã de multã pricepere.

În iulie 1968 se cãsãtoreşte cu profesoara de matematicã Virginia Tabacov. Au trei copii şi mai mulţi nepoţi: Marilena – asistentã medicalã la cabinetul particular al soţului, Radu Trãilescu, medic dentist la Spitalul Judeţean – Turnu-Severin. A doua fiicã Daniela a fãcut Facultatea de Matematicã – Mecanicã la Timişoara. Este lector la Universitatea din Londra. Al treilea copil Vergiliu – Matei este inginer proiectant în roboţi industriali la Siemens – Timişoara.

Pasiunea pentru ziaristicã este constantã. Este ajutat şi de anii de ucenicie de corespondent din şcoalã. Peste 15 ani devine reporter special la „Scânteia”, pentru judeţul Mehedinţi. În anul şcolar 1977-1978 urmeazã cursurile postuniversitare pentru ziaristicã şi le absolvã cu teza: „Presa progresistã mehedinţeanã”. Dupã evenimentele din 1989 „Scânteia” dispare. În perioada 1990-2000 lucreazã la Inspectoratul Judeţean pentru Culturã Mehedinţi, ca inspector de specialitate şi consilier şef. Se pensioneazã în ianuarie 2001, dar continuã sã scrie despre mari oameni de artã şi culturã din judeţ. În 2006 publicã „Dicţionarul personalitãţilor mehedinţene” în douã volume, de aproape 1000 de pagini care cuprinde 2769 biografii.

Deşi este bolnav, munceşte foarte mult, cel puţin şase ore pe zi. A semnat peste 400.000 de articole şi a publicat peste 700 biografii ale personalitãţilor mehedinţene. Articolele publicate îl prezintã ca publicist, memorialist, critic şi istoric literar, editor, romancier. Dãm câteva exemple de biografii ale oamenilor de culturã publicate: „Dumitru Tomescu şi revista „Ramuri”, „Publicistul Constantin Papacostea-Pajurã”, „Constantin Rãdulescu-Motru – publicistul, „Prinţul Bibescu şi Corcova”, „Petre Sergescu sau vocaţia matematicii”, „Profiluri”, „Cu faţa spre trecut”, „Cultura românã şi Mihai Eminescu” de C. Rãdulescu-Motru, „Iulian Predescu. Taina cãrţilor”, „Un geniu al matematicii – Gheorghe Ţiţeica”; „Un nume pentru eternitate – Theodor Costescu”; „Ioan G. Bibicescu” şi altele.

Romanul „Tu eşti fratele meu” şi câteva reportaje sunt consacrate eroismului şi sacrificiului celor care au ridicat mãreţele construcţii ale Sistemelor de Navigaţie şi Hidrotehnice de la Porţile de Fier I şi II.

Este membru al Uniunii Internaţionale a Ziariştilor.

În prezent este bolnav şi locuieşte în Drobeta Turnu-Severin, cartierul Crihala. Totuşi, aşa bolnav lucreazã câte 6 ore pe zi. Este un exemplu de dãruire ideii de repunere în circuit a unor figuri importante din cultura Mehedinţiului peste care se aşterne uitarea. Este un autor unic de muncã şi sacrificiu, al ideii de redare circuitului valorilor oamenilor de valoare ai judeţului Mehedinţi şi de încadrare a lor în circuitul naţional.

Virgiliu Tãtaru este un maestru al condeiului de valoare naţionalã. Este şi pentru noi o mândrie ca absolvent al Liceului din Strehaia. Sã sperãm cã tratamentele zilnice îi vor asigura capacitatea de muncã pentru mulţi ani de acum înainte pentru a-şi împlini dezideratul vieţii: „Scrisul este raţiunea existenţei mele”.

Cu cele mai frumoase gânduri îi urãm ani mulţi plini de succese.

PROFESOR

DUMITRU BÃDESCU

STREHAIA – MEHEDINŢI