PNŢ-CD Mehedinţi a trecut în ultimii ani printr-o perioadã extrem de dificilã din toatã existenţa sa. Partidul a fost dominat atât de lupte interne, cât şi de o inactivitate evidentã, atitudine care şi-a pus hotãrât amprenta asupra evoluţiei sale. La conducerea partidului s-au perindat mai mulţi politicieni, niciunul dintre ei nereuşind sã redreseze formaţiunea. Rezultatele electorale au confirmat aceastã neimplicare, PNŢ-CD Mehedinţi dimânuându-şi constant numãrul aleşilor locali obţinuţi. Partidul intrase într-un soi de fundãturã politicã, de unde nu se întrevedea nicio perspectivã de ieşire. Situaţia era oarecum paradoxalã, în condiţiile în care PNŢ-CD Mehedinţi a fost un partid important pe scena politicã localã, o formaţiune care nu doar cã a beneficiat, la un moment dat, de o mare încerdere electoralã, dar care a şi obţinut aleşi de toate felurile: parlamentari, primari, consilieri judeţeni şi locali. Scãderea cotei electorale a partidului a coincis cu diminuarea forţei acestuia în teritoriu, PNŢ-CD Mehedinţi fiind pus în situaţia de a-i fi slãbite vizibil organizaţiile teritoriale. Multe dintre acestea nici mãcar nu mai existau din punct de vedere statutar.

Veritabilii ţãrãnişti

În PNŢ-CD Mehedinţi s-au înscris, de-a lungul anilor, mulţi oameni. Unii dintre ei au crezut sincer în valorile creştin-democraţiei, în idealurile partidului, şi au luptat cu hotãrâre pentru acestea. Alţii, în schimb, au fost oportunişti, care au urmãrit doar anumite scopuri personale, materiale. Dupã ce partidul nu a mai fost la guvernare şi în legislativul ţãrii, cei care au profitat de anumite avantaje l-au pãrãsit fãrã niciun regret. Aşa s-a ajuns ca PNŢ-CD Mehedinţi sã-şi reducã substanţial rândurile, sã nu mai fie un partid activ şi atractiv, pentru cã nu mai putea oferi o perspectivã realã pentru ocuparea anumitor funcţii. În actuala conducere a PNŢ-CD Mehedinţi a mai rãmas o mânã de ţãrãnişti autentici, veritabili, care cred cu adevãrat în şansa acestui partid. Preşedintele Marian Carindãţoiu, Mihai Ghebaurã, Cornel Meilescu, Liviu Mihãrtescu, sunt ţãrãniştii mehedinţeni reprezentativi care menţin aprinsã flacãra creştin-democraţiei în judeţ şi care şi-au pãstrat speranţa în renaşterea acestui partid. Ei sunt adevãraţii ţãrãnişti, pentru cã nu au abandonat partidul în momente grele şi, mai mult decât atât, nu şi-au pierdut încrederea, rãmânând verticali în crezul lor politic. Iar lor le revina sarcina dificilã pentru a lupta în continuare ca PNŢ-CD Mehedinţi sã reînvie, iar vocea sa sã fie auzitã. Pentru aceasta însã este nevoie de o implicare mai fermã, de reconstrucţia partidului, pentru cã, deşi s-a redresat puţin, PNŢ-CD Mehedinţi are în continuare probleme, în principal la nivelul structurilor locale teritoriale. De modul în care aceşti lideri ai ţãrãniştilor mehedinţeni îşi vor asuma aceastã responsabilitate politicã depinde revigorarea partidului. Important este faptul cã ei sunt optimişti, iar acest aspect conteazã enorm, pentru cã PNŢ-CD Mehedinţi continuã sã existe în primul rând datoritã ataşamentului de care aceşti ţãrãnişti locali autentici au dat dovadã în toţi aceşti ani, pãstrându-şi nealteratã credinţa în valorile partidului.

Puţine resurse politice interne

Pentru ţãrãniştii mehedinţeni perioada urmãtoare este crucialã în încercarea acestora de relansare a partidului. Formaţiunea politicã nu dispune în acest moment de mari resurse interne. Precara organizare teritorialã nu oferã prea multe perspective politice, însã, cu toate acestea, conducerea PNŢ-CD Mehedinţi este optimistã. Din aceastã perspeticvã, în PNŢ-CD Mehedinţi este nevoie de un efort politic susţinut, astfel încât formaţiunea politicã localã sã revinã cel puţin pe linia de plutire. Este o mare provocare pe care actuala conducere a PNŢ-CD Mehedinţi şi-a asumat-o în tentativa de a revitaliza filiala judeţeanã. Depinde însã foarte mult de strategia politicã pe care acest partid o va adopta în acest mandat pentru ca partidul sã transmitã un mesaj ferm, coerent şi convingãtor în aşa fel încât o parte importantã a cetãţenilor judeţului sã creadã în demersul lor.

PNŢ-CD filiala Mehedinţi a trecut în ultimii ani prin situaţii dificile, chiar critice. Anul trecut, partidul a pãrut sã-şi gãseascã liniştea, dupã alegerea unui nou preşedinte, în persoana lui Marian Carindãţoiu. Pentru PNŢ-CD Mehedinţi urmeazã, aşadar, un examen electoral important, crucial, cel puţin pentru redarea speranţei de revenire. Problema care se pune însã este în ce mãsurã acest partid se mai poate baza pe un suport electoral consistent, aşa cum l-a avut odinioarã. Este greu de dat un rãspuns, însã cert este faptul cã partidul poate renaşte, în condiţiile în care acei ţãrãnişti autentici sunt reactivaţi. Pentru cã PNŢ-CD Mehedinţi a avut, într-adevãr, o garniturã de ţãrãnişti implicaţi, devotaţi şi dornici sã facã politicã, fãrã a pretinde anumite avantaje materiale. Cu timpul, aceştia s-au risipit, unii au plecat la alte partide, în vreme ce alţii, dezamãgiţi şi nemulţumiţi, au preferat sã se retragã din partid, lãsând un gol imens. Istoria localã a acestui partid a fost presãratã de momente de entuziasm politic, de revoltã, dar, deopotrivã, şi de succese şi eşecuri electorale.

Poate mai mult decât la oricare partid local, la PNŢ-CD Mehedinţi politica s-a exprimat sentimental, doctrinar, pasional. Ţãrãnismul mehedinţean a fost, mai presus de orice, o atitudine, o stare de spirit. În cadrul acestora şi-au gãsit locul oameni care trecuserã prin infernul concentraţionar românesc, oameni care suferiserã şi care reprezentau, în acele momente ale zorilor democraţiei, singurele repere morale, deoarece plãtiserã cu privaţiuni crezul lor. PNŢ-CD Mehedinţi a fost şi locul unde a apãrut pentru prima datã în judeţ un ziar de partid, dar şi spaţiul unde discuţiile se purtau în jurul doctrinei creştine, naţionale şi a principiilor morale. Aici oamenii veneau doar pentru a face şi a învãţa politicã. Era un forum al discuţiilor politice dar şi civice.

Constituirea CDR mutase centrul de greutate al acţiunii în sediul PNŢ-CD şi tot aici se luau deciziile majore. A urmat intrarea la guvernare a CDR, iar orgoliile şi ineresele mãrunte au început sã-şi facã loc şi sã se exprime deschis. Aromonia politicã din urmã cu câţiva ani dispãruse. La fel şi credinţa politicã în valorile moral-creştine. Dar, cu toate acestea, erau totuşi ţãrãnişti veritabili care credeau cu hotãrâre în destinul politic al acestui partid. Ieşirea PNŢ-CD de la guvernare şi din Parlament în anul 2000 a început sã tulbure definitiv apele.

Ţãrãniştii care în anii ’90 veniserã din credinţã şi dorinţã erau siliţi sã se retragã, unii dintre ei nemulţumiţi de impostura care se instalase la conducerea partidului, alţii marginalizaţi de liderii filialei şi ei cocoţaţi în fruntea partidului prin metode total imorale. De fiecare datã însã, ei au abordat confruntãrile electorale cu demnitate, devotament şi implicare.