Faptul cã municipiul nostru reşedinţã de judeţ, oraş riveran şi european, este de fapt o localitate lipsitã în acest moment de un ştrand estival, popular, şi aceasta chiar în plin sezon şi sub asaltul necruţãtor al caniculei, pare cea mai micã dintre problemele momentului, pare ceva lipsit de semnificaţie şi doar un oarecare pretext de a mai administra la adresa celebrului nostru primar şi a administraţiei locale o criticã pe ton minor. Cu toate acestea chestiunea apãrent mãruntã  unui ştrand estival spune ceva despre nivelul nostru de civilizaţie, cã ne place sau nu ideea.

E adevãrat cã problemele mari ale oraşului sunt altele, şi le ştim bine, parcã nici nu mai avem puterea sã le luãm în discuţie: depopularea, şomajul ameninţãtor, cota ridicatã a îndatorãrii municipalitãţii în bãnci, lipsa investiţiilor şi a locurilor de muncã, dezindustrializarea.

Dar nu despre problemele mari vrem sã vorbim acum, ci despre problemele mici, cum ar fi ştrandul, printre altele. La ora actualã doar micul ştrand balnear de la Schela mai funcţioneazã cum trebuie, deşi ar putea fi mai mult decât este în prezent. Despre ştrandul de pe Şincai, de lângã bazinul olimpic, nu mai ştim nimic. Nici despre cândva mult lãudata plajã Drobeta de la Schela, azi nefuncţionalã. Nici despre parcul de agrement Aluniş, pe care îl tot criticam noi de pe vremea primarului Dinu. Nu prea mai ai unde sã te rãcoreşti în Severin, Dunãrea nefiind chiar un mediu indicat în acest sens. Dunãrea a devenit de fapt un lac, apele sunt pline de vegetaţie, plase de pescuit, reziduri. Autoritãţile de mediu, cã tot a venit vorba, nu au parcã nicio treabã cu Dunãrea, cu zonele de popas ale pãsãrilor migratoare, aşa cum alţi funcţionari nu au nicio treabã, deşi parcã au, cu îndiguirea malurilor sau cu popularea piscicolã. Tratãm Dunãrea ca pe o vacã de muls, cu o nepãsare iraţionalã. E o problemã “micã’’ poate, şi nu insistãm.

Revenind la tema ştrand-varã, a venit, iatã, ideea salutarã a reamenajãrii vechiului ştrand popular de la Schela, lãsat tot de Ceauşescu, dupã ce s-au lãmurit aspecte de proprietate a terenului. De ani de zile locul cu pricina era lãsat în paraginã. Nimeni nu a dat socoatealã de ce. Nimeni nu a dat vreo explicaţie. E bine cã s-au demarat ceva lucrãri pe acolo, în sfârşit, deşi suntem la mijlocul verii. Severinul e un oraş asediat de caniculã. Sunt doar câteva zone verzi mai bine definite, în rest nu prea. Calea pietonalã Crişan, în opinia noastrã, suferã tocmai din lipsa de vegetaţie, din cauza unei amenajãri pripite, formale, ce nu înlesneşte o promenadã estivalã rãcoroasã. Vã spun cu toatã sinceritatea şi cu pãrere de rãu cã nu mi-a plãcut niciodatã viziunea de acum a cãii pietonale respective. Mi se pare un proiect promiţãtor, frumos, dar ratat din cauza eşecului de plantare a unor arbuşti, a pavajului excesiv, a lipsei unor locuri de posas şi agrement. E bine cã existã, desigur, dar e departe de a fi cu adevãrat o operã edilitarã urbanã. Tot ca temã micã, şi ca aspect oarecum amuzant, dar şi ca exemplu de aruncat banii pe fereastrã (dar pe fereastra cui?) aţi observat şi dumneavoastrã cât de des sunt plantaţi stâlpii de iluminat în jurul parcului central, al rozelor, şi pe o parte şi pe alta? Efectiv sunt supranumerici, fãrã nicio noimã. Chiar nimeni nu ne explicã şi nouã, poporului muritor, de ce? Cã în alte zone nu am vãzut nici mãcar coşuri de gunoi.

Severinul e în continuare asediat de fuşãrealã, prost gust, grabã şi superficialitate. Am mai scris noi şi când arborii vechi de pe Strada Mare, de la Generalã nr 1 au fost tãiaţi cu maxim cinism. Am scris degeaba, în dispreţul autoritãţilor locale de atunci. Nu le-a pãsat. Problema era “micã” faţã de “grandoarea” asfaltãrii şi borduriadei. Cã tot veni vorba, asfaltãrile prin centru parcã se încalecã una pe alta. În alte zone, în alte cartiere nu s-a mai simţit miros de bitum de pe vremea lui Ceauşescu, sãracul. De exemplu trotuarele din cartierul Schela. Ca sã nu mai vorbim de drumul spre Dudaş, un alt cartier uitat. Problemele mari ne dãrâmã, dar problemele acestea ’’mici’’ ne enerveazã la culme.