Nu era de ajuns cã zãpezile şi viscolul au aruncat ţara în haos! Şi nici cã economia e pe butuci sau cã populaţia ţãrii a scãzut cu 2,6 milioane de locuitori – expresie clarã şi dramaticã a pauperitãţii în care ne tot adâncim.
Ca întreg spectacolul haosului sã fie complet am intrat în plinã crizã politicã, odatã cu demisia mult hulitului Emil Boc, greva parlamentarilor opoziţiei şi desemnarea lui Mihai Rãzvan Ungureanu ca premier. Demisia lui Boc vine totuşi târziu şi nu mai poate salva mai nimic din şansele PDL la viitoarele alegeri. Nici desemnarea lui Mihai Rãzvan Ungureanu nu pare a rezolva mare lucru. Şi ce ar putea realmente rezolva un premier de acest tip, cam “academic’’, cam cum era şi Emil Boc, când PDL avea nevoie fie de un premier tehnocrat care sã ia nişte mãsuri sãnãtoase, fie de un politician versat capabil sã mai redreseze puţin imaginea guvernãrii. Aşa, cu Mihai Rãzvan Ungureanu avem un alt fel de Emil Boc, doar mai tânãr. Un altfel de om de bazã al lui Traian Bãsescu care nu se lasã, deşi unii din stradã îi tot strigã sã plece acasã, iar opoziţia e gata sã sarã sã-l ajute la bagaje. Dar Traian Bãsescu nu şi nu. Aşa cã, fãrã anticipate, vom avea pânã la urmã tot un guvern cu Elena Udrea, Sulfina Barbu, poate fãrã Traian Igaş, dar tot cam acelaşi lucru.
Încãpãţânarea coaliţiei guvernamentale de a rãmâne la putere e de înţeles, chiar dacã costurile electorale sunt imense. Dar ce mai are de pierdut PDL, care e princialul vizat de nemulţumirile sociale? Mai nimic. Atât UNPR cât şi UDMR se vor salva electoral, cumva. În schimb PDL nu prea mai are ce sã salveze. Singura lui şansã e sã mai tragã de timp pânã la iarnã, dupã alegerile parlamentare. Şi sã mai câştige la locale, ici colo, atât cât poate. Mai o primãrie, mai preşedenţia vreunui consiliu judeţean. Dar pe fondul acesta la alegerile din iunie şansele candidaţilor PDL de a convinge  pe cineva sunt reduse.

Constantin Gherghe, Marius Bãlu
şi factura guvernãrii Boc

Sã luãm exemplele de la Mehedinţi.  Care sunt şansele reale ale lui Marius Bãlu, preşedintele Consiliului judeţean din partea PDL de a-şi pãstra funcţia? Marius Bãlu acum patru ani a avut suportul inestimabil al imaginii lui Traian Bãsescu. A venit pe val, cum se spune. Ori acum acest val nu mai existã. Dacã zici Bãsescu deja atragi câteva priviri adverse. Dacã zici PDL tot la fel. Nu e prea comod sã candidezi sub sigla unui partid de care se leagã atâtea şi atâtea lucruri negative, atâtea şi atâtea nemulţumiri. Sigur, Marius Bãlu poate mobiliza primarii aflaţi în PDL. Poate încerca sã controleze, prin ei, o arie de vot. Dar nici primarii nu pot face imposibilul. Nu pot intra cu alegãtorii în cabina de vot, chiar dacã se vor chinui de zor sã-i aducã la vot, sã-i convingã într-un fel sau altul. Apoi nici primarii nu-s naivi. Ei vãd cam cum stã tendinţa generalã şi nu-i vãd riscându-şi poziţia de dragul lui Bãsescu şi Boc, care e totuşi preşedintele PDL. Aşa cã Marius Bãlu, probabilul candidat al PDL la preşedenţia Consiliului judeţean,  nu porneşte în aceastã campanie de pe poziţii roze.  Nici mãcar galbene. Mai ales în condiţiile în care are un adversar care are de partea sa o stare de spirit generalã favorabilã schimbãrii. Şansele PDL de a-şi pãstra poziţia la Consiliu judeţean existã, desigur, dar sunt reduse. Şi sunt reduse nu cã Marius Bãlu nu ar fi un politician bun, ci pentru cã va plãti, şi el, factura unei guvernãri nefericite. Bãtãlia pentru fotoliul de primar al Severinului sunã la fel. Avem un primar al PDL, venit şi el pe valul probãsescian de acum patru ani. Un primar care a mai fãcut una alta, nimic de zis, dar nu a reuşit sã  atingã, vorba lui Caragiale, şi punctele esenţiale: şomajul, crearea unor locuri de muncã, stabilitatea investiţionalã localã, încrederea. Avem borduri noi, poduleţ roman şi fântânã artezianã, avem şi hipermarketuri. Dar avem şi datorii în bãnci pe care le vom plãti ani şi ani la rând. Avem şi o ratã a şomajului ridicatã. Avem şi o stare generalã de neîncredere şi difuzã disperare socialã, cãci foarte mulţi severineni nu vãd nicio luminiţã la capãtul niciunui tunel. Doar vorbe, doar promisiuni, doar aiureli.
Problema primarului PDL Constantin Gherghe e tot aceastã facturã ingratã a guvernãrii Boc, pe care şi dumnealui o va plãti, într-o mai mare sau mai micã mãsurã, fiind preşedintele unei filiale PDL şi şef peste conilierii locali ai PDL cu care a decis totul. Cã vrea sau cã nu vrea Constantin Gherghe e parte a guvernãrii Boc-Udrea-Bãsescu. Dacã acum patru ani primarul Constantin Gherghe se afişa în postere stradale la braţ cu Traian Bãsescu, acum nu vãd cum ar mai putea face acest lucru, cãci figura lui Bãsescu a devenit foarte neagreatã.
Ca lider al PDL local, actualul primar nici nu se va putea sustrage politicului, pretinzând cã e primarul tuturor severinenilor. Nu va putea juca prea relaxat cartea apolitismului edilitar. Şi, dacã stãm bine sã ne amintim, chestiunea cu Agenţia Naţionalã de Integritate a rãmas suspendatã şi neclarã. În plus, are şi el un contracandidat puternic, din partea USL: Marius Screciu, care s-a dovedit a fi un consilier local incomod pentru putere şi un politician locvace, convingãtor şi energic.
Aşa cã, atât Constantin Gherghe cât şi Marius Bãlu, probabilii candidaţi ai PDL pentru funcţiile pe care le deţin, pornesc din start fãrã megasuportul bãsescian şi cu factura guvernãrii Boc în braţe.
Pânã la alegerile locale mai sunt doar câteva luni şi deja jocurile par a fi fãcute.