Obiectiv Mehedinţean » ponta

Refacerea în Caraibe nu miroase a bine

autor — Mon, 17 Aug 2015 15:57:11 +0000

Oare o sã intre în istorie şi Gabriel Oprea cu mandate de premier sau doar Victor Ponta? Gabriel Oprea este premierul cu douã mandate minuscule, datorate sau cauzate de operaţia, respectiv refacerea în Caraibe a premierului României. Este poate pentru prima datã în istoria operaţiilor fãcute de români în Turcia, când recuperarea a fost excutatã la superlativ. Adicã urcat la bordul „Oazei Mãrilor” sau cum se chema, un fel de oraş plutitor, la bordul cãruia ai tot ce îţi doreşti, de la guvernãri competente, la terenuri de mini-golf, piscine, simulatoare de valuri, terenuri de sport, pereţi pentru escaladã, strãzi cu tot cu magazine, restaurante, cafenele, adicã tot ce ţi-ai putea dori într-o viaţã de om, în ceea ce priveşte recuperarea dupã o operaţie la picior, realizatã la otomani. Nici medicii nu se aşteptau ca premierul român sã meargã la recuperare şi cu recuperarea atât de departe şi sã ajungã tocmai pe unde îşi fãceau veacul piraţii. Vã daţi seama ce mlãdios a mângâiat raza soarelui de pe meleagurile mexicano-americane genunchiul fin al premierului? A picat aproape perpendicular, ca sã nu producã arsuri, care necesitau o nouã intervenţie medicalã pentru refacerea pielii înroşite. Cine are parte de aşa recuperãri dupã operaţii dificile prin care trece în viaţã? Aproape nimeni. S-au mai operat şi alţii în afara ţãrii, dar vacanţele le-au petrecut acasã. Se spune cã numai cazarea pe un vas de genul celui care a fost preferat de Viorel şi Daciana costã 6.000 de parai şi ceva pe sejur. Adicã Ponta va face foamea pe o lunã şi jumãtate de acum înainte, mai ales dacã Daciana se va decide sã îşi doneze indemnizaţia de europarlamentar pe luna în curs şi viitoare. Poate are tata socru ceva bani puşi deoparte de la vreo pãdure moştenitã sau aşa ceva.
Cert este cã deplasarea în Caraibe i-a prins bine premierului, cel puţin la ten a început sã semene cu locuitorii acestor ţinuturi pârjolite de soare şi de sete. Unii s-au bronzat cãrând apã cu butoiul de la cisterna jandarmeriei care trece zilnic pe la poartã pentru cã fântânile au secat. Puteau sã dea o fugã pânã în Caraibe, pentru cã acolo apa e mai dulce şi are aromã de nucã de cocos. Ce rost are sã stai cu burta la soare în România, sã aştepţi dupã cisterna Armatei, când poţi pleca în concediu, mai la vale de Mexic.
Practic ce sã şi faci cu atâta creştere economicã în ţarã, cã nu ai unde sã îţi cheltui banii pe aici. Cu atâţia parai pe lunã din leafa de salariat la privat sau de pensionar la stat e practic o mare lehamite lunã de lunã de la surplusul de bani rãmas necheluit pe meleagurile mioritice. Cine nu ar putea sã vadã caraibele mãcar o datã pe lunã în viaţã? E şi pãcat sã stai ca o cabalinã la prãjit pe trotuarul de lângã bloc, când poţi foarte fain frumos sã o iei pe Daciana la pachet cu cei doi urmaşi şi sã te urci în avion, sã treci Oceanul. Asta da viaţã. La ce bun sã stai ca un cretin la etajul al patrulea sã aştepţi sã vinã apa, ca pe vremea lui Ceauşescu? Aşa s-a ajuns în anumite localitãţi. La alţii, pe la sate, apa ajunge cu cisterna. Nu mai e cazul sã mai amintesc de faptul cã apa e elementarã în mileniul ãsta. Ãştia din Caraibe nu au probleme cu apa şi cu autostrãzile cã pe mare nu sunt autostrãzi, deşi unii au construit şi peste mãri. Pãi când tu ai obrazul ca dintr-o ţarã de aproape lumea a treia sã pleci în concediu în Caraibe, ceva e putred la mijloc. Ori ai probleme cu obrazul gros, ori pur şi simplu nu te intereseazã de prostime şi de sentimentele ei. Dar dacã se poate cu obrazul gros de ce sã nu te operezi în Turcia, de ce sã nu pleci în Caraibe? Poate mai existã români care abia au ieşit de câteva ori din comuna natalã din cauza sãrãciei. Şi cam la asta se reduce tot. Abia se trãieşte de la o lunã la alta. Dacã dintr-o ţarã de lumea a treia un ins premier e capabil sã plece în concediu de lux în Caraibe, înseamnã cã omul acesta e plin de surprize şi refacerea în Caraibe nu miroase a bine. E pus din nou pe fapte mari. A şi spus cã nu demisioneazã.
Deci are bateriile încãrcate. Unde va fi urmãtoarea vacanţã?

De ce nu-l prinde pe Ponta decât un singur rol?

autor — Thu, 16 Jul 2015 11:49:32 +0000

Trebuie sã ai totuşi stofã de politician şi sã îşi fixezi bine obiectivele când îţi propui ceva. Pânã la urmã, lui Ionel Iliescu i-a plãcut foarte mult puterea. Omul asta a ştiut, asta a fãcut. I-a plãcut sã fie preşedinte de ţarã, tãtuc, lider, şef, activist, militant şi altele. Faza cu îmbogãţirea şi cu milioanele ori nu le-a aflat lumea, ori nu a fost interesat prea mult. S-a şi acoperit la un moment dat de sintagma „sãrac şi cinstit” şi a fost lãsat în pace.
În cazul lui Adrian Nãstase lucrurile au fost total schimbate şi omul chiar a vrut sã facã şi ceva avere. O dovadã în acest sens o reprezintã şi multiplele sale dosare penale, condamnãri, drame, traume, reflectoare, gât umflat de la ţeava pistolului şi altele. Problema este cã omul a plecat acasã înainte sã se întâmple toate acestea. Când i s-a oprit cronometrul a plecat acasã, şi-a pus şoşonii şi s-a apucat de altele care nu mai aveau legãturã cu partidul şi cu administraţia centralã.
Ce face Victor Ponta, când trecutul îl prinde din urmã şi îl depãşeşte cu mult şi îl hãituieşte. V.V. Ponta a ars rapid etapele în umbra lui Nãstase şi Iliescu şi nu a priceput mare lucru din toate care i-au trecut pe sub nas. A rãmas tot şcolarul cu tuleie pe sub nas. Şi la propriu şi la figurat. În anumite situaţii, personajul pare cã se aflã încã în starea de pubertate şi doar deprinderile de animãluţ politic de pluş îl mai salveazã. De fapt ce face Ponta este sã spele o minciunã cu o altã minciunã. Treaba este cã nu vrea sã creadã cã el nu este acel mare actor politic. Nu vrea sã fie de acord cu faptul cã nu este un bun actor care poate interpreta sublim un mers pe cârje, un tip trist, un premier bãtut de soartã, un soţ grijuliu, un lider neînfricat, un strãlucit avocat în domeniul penal, un temut procuror. Adicã din toate câte ceva şi din nimic tot mai multe. Ponta nu a învãţat în viaţã decât un singur rol: acela de a spune o minciunã de fiecare datã când este prins în corzi.
Problema este cã tipul Ponta nu surprinde pe nimeni. Şi orice declaraţie de-a sa este tratatã de aproape oricine cu o dozã de rezervã. Şi pe bunã dreptate. Omul mai mult minte decât respirã şi chiar şi-ar acuza şi mama decât sã admitã şi el adevãrul în viaţa sa ciudatã. În momentul de faţã, Victor Ponta chiar are nevoie de o vacanţã în Turcia, nu doar de un pretext DNA sã plece acolo. În Turcia ar trebui sã îl aştepte un psiholog. Chiar unul plãtit din fonduri de stat, având în vedere cã Victor Ponta a lucrat ceva vreme la stat şi treacã din banii contribuabililor şi consultanţa asta. Psihologul l-ar face sã înţeleagã în ce zonã se aflã şi ce ar avea de fãcut. Bãiatul acesta ajuns premier are nevoie de o pauzã pentru propriile sale gânduri. Îi este greu sã renunţe la un mandat întreg de premier, sã plece în cârje din istorie…
Dar e clar cã va rãmâne în istorie: cu TVA-ul, cu operaţia, cu doctoratul, cu ce o fi. Nu este vina nimãnui cã pe vremea când era el elev, şcolile nu erau dotate cu psihologi pentru problemele adolescentului Ponta. Unele dintre acestea se manifestã şi acum din plin. E posibil ca loviturile penale de acum sã îl transforme din pisic, cum spunea animalul politic T. Bãsescu, în bãrbat politic şi poate cã ar avea şansa ca la un moment dat sã revinã mult mai înţelept decât a arãtat cã este. Poate cã nu va ma reveni şi are destulã avere sau o nevastã destul de bogatã sã facã orice altceva. În învãţãmânt are porţile închise dupã ce şi-a fãcut praf doctoratul. În politicã va trebui sã treacã la munca de jos sau sã stea deoparte pentru o vreme. Mai are varianta afacerilor sau a avocaturii, deşi pentru meseria asta este acum anchetat. Visul sãu de procuror este de mult încheiat. Ar mai putea spera la o afacere cu ajutorul socrului sãu, dar şi acesta ar putea fi încolţit la un moment dat de probleme… Cine ştie, poate cã cel mai bun rol al lui Ponta este acela de a lucra sub acoperire. Poate între timp va ieşi un bun spion din el, dacã îl recruteazã MRU. Încã nu este lãmuritã treaba pentru Ponta.
Mai este o speranţã. Încã nu se întrevede dacã acest cârlan, cum îi spunea Iliescu, se va transforma într-un armãsar sau chiar într-un cal fãrã dotãri, sau doar într-un mitocan de rând. Totul depinde de el. Îşi va juca rolul pânã la capãt?

V.V. Ponta, întâiul cârlan al ţãrii

autor — Thu, 25 Jun 2015 18:17:28 +0000

Premierul Ponta a plecat la turci. Deja asta nu mai este o ştire. E ca şi cum ai scrie despre apa care curge la robinet sau cã vine trenul la fix în garã. Acestea sunt exemplele clasice date tinerilor care vor sã devinã ziarişti şi nu ştiu cu ce sã înceapã. Dupã 1990 şi cam pânã în 2000 dacã se vorbea prin târg de o femeie, oricare ar fi fost ea, cã a plecat în Turcia, 100 de cetãţeni din 100 erau convinşi cã a mers acolo sã practice prostituţia. Era o „deschidere” mare la vremea aceea cãtre Turcia. Între picioarele României. Erau importate sucuri, gumã de mestecat, blugi, cafea şi alte tinichele pe post de aur. Cât despre femei, aproape toate îşi cãutau un rost prin fostul Imperiu Otoman, având în vedere calitãţile fizice şi altele.
Cu timpul s-a cam ales praful de producţia de fetiţe trimise în Turcia. Între timp multe au mers sã îşi caute soţi acolo şi şi-au întemeiat familii pe malurile Bosforului. Adicã s-a mers pe cucerirea în sens invers. Dar era nevoie de milioane de femei care sã realizeze supunerea Turciei. Între timp, în Turcia s-a mers mai mult în vacanţe şi în concedii sau în scopuri medicale sau de afaceri. Mai importãm mase plastice din Turcia şi alte fructe şi legume. Li se spune cã sunt turceşti, atunci când le cumperi din piaţã.
Sã revenim la micul nostru premier. Pânã la urmã, 42 de ani nu ar fi o recomandare sã ajungi premier. Unii au ajuns şefi de stat la vârsta respectivã, precum Clinton, dar nu poţi sã compari merele cu perele. Clinton a fost guvernator şi nu a ars etapele în politicã. O fi minţit şi el de-a lungul vieţii, în special pe nevastã-sa. Probabil cã mai mult decât pe alegãtori, dar ca realizãri este de departe de apreciat. În timpul administraţiei Clinton SUA au prosperat. Sigur cã nu compari merele economice de atunci cu perele de acum. Clinton nu şi-a copiat teza de doctorat şi nici alte acte care îi trebuiau pe la serviciu. Sau dacã le-o fi copiat nu a aflat nimeni pânã acum. Adicã este o diferenţã între cei doi politicieni. Sigur, e ca şi cum ai compara merele cu perele. Chiar şi acum Clinton conduce un imperiu financiar de peste un miliard de dolari, printr-o fundaţie umanitarã.
Pânã la urmã, de ce a plecat Ponta la turci? Dacã asimilãm într-un rãspuns variantele prezentate mai sus, cel puţin teoretic, se potriveşte varianta legatã de turismul medical. Adicã s-a dus sã îşi taie piciorul. Parcã nu i-l puteau tãia şi românii. Poate cã unii nici nu luau şpagã. Ponta aratã cã nu e cu nimic mai prejos decât Bãsescu. Şi fostul şef al statului a mers la Viena sã îşi rezolve hernia. Adicã tot în afara ţãrii. Problema este cã Ponta face ce face şi îl copiazã pe Bãsescu la cam toate. Inclusiv la dorinţa de a ne fi tãtuc tuturor. Ponta nu are stilul direct al lui Bãsescu şi vrea sã ne fie tãtuc prin surprindere. Pânã şi Nãstase vroia sã ne devinã tãtuc direct şi nu pe ocolite. Asta ar fi în mintea lui Ponta marea sa calitate politicã şi viclenie. Cã îşi poate reveni dupã orice loviturã primitã moralã sau fizicã. Adicã fizicul se opereazã, iar moralitatea se vindecã repede, dacã individul e adaptabil. Ponta a arãtat cã ştie sã mintã, dar îl recunoaşte toatã lumea. Nu are acea eleganţã rezonabilã, care sã te facã sã spui cã minte, dar are şi nişte limite acceptabile de cãtre ascultãtor. Ponta greşeşte când vrea cu orice preţ sã transforme minciuna într-un mare adevãr şi nu doar sã înfrumuseţeze o minciunã. Pentru politicienii grei ai lumii, Ponta e abia un ţânc. Abia a ieşit din ou şi vrea sã parã un cocoş între hotare. A primit o loviturã şi la Baku, unde plecase sã spere cã cineva îl va surprinde în timp ce dã mâna cu Putin sau mãcar cu preşedintele Turciei. Nu a fost sã fie, sã arate cã poate întoarce din încheieturã soarta ţãrii sau a sa. Sau din genunchi.Sau în genunchi. Adicã s-o fi gândit cã trage o mare palmã Europei sau României, dacã apare în cadru cu Putin. Tipul acesta, adicã Ponta, încã mai ţine lada cu jucãrii în dormitorul conjugal şi îşi poartã imaturitãţile peste hotare. Treaba e cã el e şeful turmei. Ţipã o datã cã vine lupul, şi lumea îi trece cu vederea. Minte a doua oarã cã vine lupul la oi. Mai treacã-meargã. Minte şi a treia oarã, o sã-i mãnânce pânã la urmã lupul turma, cu genunche cu tot. Aşa bolşevic cum e Nea Nelu, a spus adevãrul despre Ponta: un cârlan! Nu îţi dai seama dacã va fi cal sau mârţoagã. Mai ales dacã a dat copy paste la pedigree. E posibil sã rãmânã mereu la stadiul de cârlan. De obicei, când suferã o loviturã gravã în zona picioarelor sau între picioare, cârlanul nu mai e de folosinţã.

Ponta nu prea e dus la Catedrala mântuirii neamului

autor — Thu, 11 Jun 2015 11:59:10 +0000

Este o vorbã veche în popor: sã nu faci ce face popa, ci ce zice popa! O diferenţiere de la teorie la practicã, trecând totul prin filtrul moralitãţii. Pânã la urmã şi popa e om şi poate sã o apuce pe cãi greşite. Aşadar e important sã ascultãm de preot, chiar dacã acesta mai trage câte un pumn, nu are un comportament tocmai model în societate sau mai calcã prin strãchini sau pune în operã un proiect megaloman al Catedralei mântuirii neamului, deşi ar fi putut sã construiascã un mare spital, unde sãracii sã fie operaţi şi trataţi gratuit. Ar fi fost poate prea multã milã din partea clerului faţã de semeni şi probabil cã este mai potrivit un sediu administrativ pentru Dumnezeu şi instrumentele sale de rãspândire a credinţei. Unde mai pui cã nici nu au treabã cu impozitele şi taxele cãtre stat, aşa cã au liber la afaceri. Zilele trecute a apãrut şi opinia inginerului-popã al Patriarhiei, care supravegheazã personal lucrãrile şi care spune cã toatã treaba nu va fi mai mult de o sutã de milioane de euro. Pânã la roşu. Apoi, Dumnezeu cu mila! Dacã vor fi atenţi la finisaje sau detalii, preoţii vor mai scoate ceva zeci de milioane din buzunare. Depinde din ale cui. Sunt nemulţumiţi clericii cã unii primari nu s-au mobilizat sã colecteze fonduri pentru Catedrala mântuirii neamului. Mai bine se mântuia prin fapte totuşi neamul, decât prin astfel de iniţiative. Oricum, am depãşit producţia de biserici pe cap de locuitor, în raport cu alte state ale Uniunii Europene.
Pãstrând proporţiile. Care e legãtura lui Ponta cu aceste lucruri? Comparaţia pare forţatã. Sã nu faci ce face Ponta, ci ce spune Ponta. Problema este cã Biserica dã totuşi dovadã de mai mult fler atunci când introduce mâna în buzunarul contribuabilului. Îi promite viaţa de apoi şi o curãţire impecabilã a sufletului la trecerea prin viitoarea Catedralã a mântuirii neamului.
În primul rând, indiferent ce se va întâmpla cu Ponta şi cu guvernul sãu sau pe care îl conduce, sunt certe douã premise în orice abordare. În primul rând, faptul cã este un premier genial sau are recorduri la realizãri, aşa cum îl considerã şi cum spun colegii sãi de partid, asta nu îl absolvã de faptele rele pe care le-ar fi comis sau are de gând sã le comitã pânã la sfârşitul zilelor. De regulã, majoritatea faptelor rele sunt traduse prin infracţiuni în Codul Penal. Oricât de iscusit ar fi un procuror sau un avocat sunt puţine cãile de a face afaceri pe lângã lege şi sã nu fi pedepsit de aceasta, mai ales dacã e prins. De asemenea, nu poţi face un lucru rãu sau sã justifici încãlcarea legii doar pentru cã alţii au fãcut-o înaintea ta. Cam astea ar fi cele douã elemente de care trebuie sã ţinã cont poporul pesedist când va lua o decizie care sã îl vizeze pe Victor Ponta. Premierul a pierdut masiv ca om politic, când nu a devenit preşedinte. A sperat cã va scãpa reabilitându-se ca premier şi va drege busuiocul. Braţul lung al legii l-a ajuns şi trecutul îl bântuie acum. Culmea este cã tot prin modelul copy-paste, dupã cum au dezvãluit procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Este şi greu sã fi om politic şi sã îţi permiţi Armani, doar din leafa de ales. Trebuie sã mai fie pe undeva niscaiva afaceri sau sã ai o nevastã bogatã mãcar sau mãcar un socru aşijderea. Principalul element pe care mai mizeazã acum Victor Ponta este majoritatea parlamentarã. Culmea este cã încã mai are armate de baroni care acum par cã îl susţin. PSD acţioneazã organizat şi disciplinat la nivel local, semn cã lui Victor Ponta i se mai dã o şansã. Sau poate este indiciul cã PSD nu vrea sã se întoarcã acum în opoziţie pentru a pregãti alegerile locale. Poate cã este doar lupta lui Victor Ponta şi a angrenat partidul în ea. Poate cã pesediştii nu au pe cine sã punã premier în locul lui Victor Ponta. Era vehiculatã totuşi varianta Rovana Plumb. Cert este cã Victor Ponta a fost dezbrãcat tot mai mult de foile în care era învelit. Rãmâne doar un personaj subţire, tupeist şi prea orgolios sã înţeleagã faptul cã i s-a terminat cursa şi trebuie sã coboare din tren sau mocãniţã.
De la partid şi de la Guvern.

De unde îşi trage ideile V. Ponta?

autor — Wed, 13 May 2015 11:53:24 +0000

Premierul Victor Viorel Ponta propune mãsuri care fie le concepe singur, fie împreunã cu alţi colegi de guvern, fie îi sunt transmise din altã parte. Sunt cele trei posibilitãţi plauzibile şi cele trei surse potenţiale ale politicilor de guvernare ale actualului premier. Sã le luãm pe rând. Sã pornim de la premisa cã Victor Ponta stã seara pe canapea la Marele Raliu al Australiei şi aşteaptã sã îi parvinã idei. Despre fiscalitate, despre justiţie, despre Direcţia Naţionalã Anticorupţie, despre TVA. Toate ar fi pe modelul „ce ar fi dacã…”. Ce ar fi dacã am scãdea TVA la alimente, ce ar fi dacã am lãsa profitul la întreprinzãtori dacã fac locuri de muncã, ce ar fi dacã bacul ar fi diferenţiat, ce ar fi dacã nu mai punem taxã pe stâlp, ce ar fi dacã supraimpozitãm viciile, ce ar fi dacã supraimpozitãm marile averi şi altele. Adicã, Daciana, tu ce zici dacã scad TVA-ul la alimente? E misto? Şi aşa tu eşti cu ale tale bio toatã ziua şi mai bãgãm o scãdere. Face bine şi la sãnãtate, mai ales noi care consumãm mulţi biscuiţi cu tãrâţe. Când Daciana nu e acasã, intrã pã chat sau pe video live şi mai are loc o discuţie ceva. Tu ce zici, o fi bunã mãsura asta de guvernare, cã tare greu o duce poporul care nu are afaceri subterane sau afaceri trecute pe numele altora sau care nu are cum sã umble în Armani, dacã are o leafã la vedere, care nu explicã un trai ridicat. Pentru cã este imposibil sã trãieşti ca în paradis cu o leafã de primar sau de amãrãştean. Unele neveste divorţate de primari au început sã îşi dea în gât foştii soţi, cum cã ar avea multe zeci de milioane de euro puse la saltea sau în conturi din afara ţãrii, pe unde nu le ştie şi nu le gãseşte nimeni.
Aşadar, uite aşa, de pe canapeaua minune s-ar putea naşte marile idei ale neamului românesc, toate ţinând cont de faptul cã anul viitor sunt alegeri locale şi poporul trebuie sã simtã un pic din dulceaţa traiului mai bun. Ce se întâmplã însã dacã politicile publice şi ideile de guvernare sunt nãscute într-un grup de colegi de guvernare. La cum aratã aceştia este greu de crezut cã sunt suficient de studiate şi de verificate şi au o documentare solidã. Ar fi interesant de aflat de câte ori se consultã premierul cu şeful BNR sau cu alte organisme, cu sectorul bancar şi patronatele şi sindicatele când ia anumite decizii care afecteazã întreg spectrul social. Pânã la urmã, o mãsurã de reducere a TVA nu se ia peste noapte, ci se gândeşte şi se distileazã cu un an înainte mãcar. Se fac studii, prognoze, se fac aplicaţii, se iau în calcul anumite estimãri. Judecata asta simplã, aproape ţãrãneascã, adicã scãdem TVA, scad şi preţurile, ca şi cum ai vinde ouã în piaţã, nu prea se potriveşte cu mersul lucrurilor în târg. E posibil sã nu fie atât de simplu precum pare şi sã ai de-a face cu tot felul de obstacole în calea de a face bine şi în loc sã faci bine, faci de fapt mai mult rãu. Unde sunt grupurile neutre de experţi şi de funcţionari drepţi care sã spunã clasei politice adevãrul verde în faţã?! Unde? Mai este şi varianta în care existã acel grup care se aflã deasupra tuturor şi din care face parte tatãl socru şi care este autoritatea supremã în materie de de toate şi de acolo vine izvorul de idei pentru guvernare. Grupul respectiv este restrâns şi politic elitist şi ar putea sã facã şi sã desfacã peste capul lui ginericã. Probabil cã tata socru are cea mai mare autoritate asupra premierului, mai ales dacã a avut curajul sã i-o dea de soaţã pe Daciana, adicã un fel de cufãr fermecat şi de moştenitoare a averilor Sârbului. Nu degeaba V. Ponta s-a dat peste cap sã o ia de muiere, indiferent de situaţia în care se afla la momentul respectiv. A intrat în grupul respectiv, adicã însã este aproape de uşã şi poate tata socru îi va plasa în curând şi cheia de la împãrãţie. Tata socru decide şi în ceea ce priveşte politica la partid. Tata socru este singurul care îl poate convinge pe Ponta sã facã şi sã implementeze ceva. Iar familia şi grupul este cu greutate, din moment ce o parte a familiei s-a fãcut ambasador în SUA, cu Iohannis preşedinte. Influenţã mare, nenicule.

Care este scopul lui Victor Ponta?

autor — Thu, 16 Oct 2014 10:23:59 +0000

Era un film cu un tip care minţea foarte mult şi nu ştiu ce i se întâmpla, dacã nu spunea adevãrul. Ceva rãu, oricum. Mai era şi o poveste cu un alt tip, din lemn, care dacã minţea se trezea cã îi creşte nasul. O poveste din vremea copilãriei. Mai era alt tip cu douã table de legi, alţii spun cã erau mai multe în care apãrea şi povestea cu minciuna şi cu adevãrul. Un alt tip a venit şi el cu cele zece porunci, între care se afla şi imperativul „Sã nu minţi!” şi aşa mai departe.
Era un tip care şi-a dat doctoratul acum 16 ani şi a minţit comisia cã e opera lui. Cu opera respectivã a fost cadru universitar, la o universitate româno-americanã şi şi-a construit o carierã din treaba asta. A minţit şi nu i s-a întâmplat nimic. Nu i-a crescut nasul, nu i-a respins nimeni viza pentru Rai, nu a fost dat afarã de la universitate sau din politicã. Ba mai mult, au început sã mintã şi alţii pentru el, alte comisii. Pânã la urmã, cum spunea şi el, dacã omora un om, dupã 16 ani era pus în libertate. Dar în toţi cei 16 ani de la plagiat, individul respectiv a fost cât se poate de liber şi nu l-a trimis nimeni dupã gratii. Singura datã când a fost vãzut într-o celulã a fost în Africa de Sud, când s-a pozat în celula lui Nelson Mandela. A dat bine la presã şi la fani, cã existã. Nici nu conteazã cã se numeşte Victor Ponta mincinosul. Minciunile în general sunt în apanajul politicienilor şi în jocul pervers al promisiului intrã mai mult decât conştienţi şi alegãtorii. Alegãtorii ştiu şi ei cã politicienii promit mai mult decât pot face şi totuşi sperã cã politicienii care candideazã la un post în puterea executivã sau în cea legislativã vor face mãcar un procent din cele promise. Mãcar 1%. Deşi tot ce se face e pe dos sau pentru os sau cu folos pentru sine sau pentru ceilalţi. Ceilalţi sunt de regulã din anturajul politicianului şi nu din popor.
Ce efect au minciunile în viaţa politicã? Aproape niciun efect dacã nu se aflã cã politicianul nu a spus adevãrul. Mandatele trec, leafa este încasatã pe un mandat obţinut prin minciunã. Nu este Victor Ponta nici primul nici ultimul care minte. Au mai minţit şi alţii, poate la fel de natural sau mai natural decât alţii. A minţit şi Bãsescu în primul mandat cã vom trãi bine, dupã care a spus cã doar a fãcut o recomandare. A minţit şi în al doilea mandat, însã şi-a mai revenit pe final, când au început sã mai intre la închisoare o parte din grangurii din politicã şi din afaceri. Inclusiv fratele sãu, de pe care şi-a luat mâna, doar pentru a nu-şi murdãri definitiv mandatul de preşedinte, şi aşa şubred din toate încheieturile. Ce ne va aştepta cu un preşedinte mincinos? Sã zicem cã va fi cazul lui Victor Ponta. Omul e obişnuit sã mintã. Ce se va întâmpla când va fi obligat sã spunã adevãrul? Îl va mai crede cineva? Dacã nu o fi fost ofiţer acoperit şi acum neagã ce a spus Bãsescu, cine îl mai crede? Omul spune minciuni atât de natural, încât poate sã predea disciplina respectivã. Treaba este cã românii s-au obişnuit sã fie minţiţi şi mai trec cu vederea, dacã se vine cu o minciunã justificativã a primei minciuni şi care sã fie cât de cât credibilã. Dacã mai adaugi o mitã electoralã, atunci alegãtorul chiar iartã totul. Victor Ponta nu are nicio şansã, decât sã facã ce ştie mai bine, adicã sã mintã în continuare. Dacã va începe sã spunã adevãrul va fi extrem de riscant şi chiar unii nu îl vor crede, mai ales talibanii politici şi fanaticii. Românii vor fi uşor de dus de nas cu noi şi noi minciuni şi Ponta nu este credibil dacã spune adevãrul – el pare tot o miciunã. Pânã la urmã şi Machiavelli recomanda tacit minciuna şi alte mijloace necinstite, dacã ele au ca scop final Binele Public. Care este pânã la urmã scopul lui Victor Ponta? Este un mincinos la mincinoşilor, dar este precum pretinde un patriot, un religios, un om care vrea sã îi facã pe români sã fie mândri sau uniţi sau toate aceste lozinci sunt doar nişte minciuni folosite doar pentru a obţine scaunul de şef al statului. Dacã scopul lui Victor Ponta este fotoliul de la Cotroceni şi aici se opreşte totul, adicã îşi completeazã CV-ul, atunci mandatul sãu va fi o pierdere. Adicã în spiritul celor de pânã acum. Ce se va întâmpla dacã Ponta ajuns preşedinte are un scop, are o agendã pentru sine şi pentru România sau pentru alţii. Cine e sigur cã Ponta spune adevãrul când afirmã cã îşi traseazã singur propunerile, îşi scrie singur agenda şi nu i-o dicteazã nimeni. Nici mãcar tatãl socru. Nici Rusia, China sau SUA. Şi dacã are o agendã proprie şi dacã îi este înmânatã agenda, V. Ponta rãmâne un tip periculos. Are puterea de a se replia şi de a justifica o minciunã cu o altã minciunã. Este un izvor nesecat de imprevizibilitate şi asta ar trebui sã le dea unora fiori pe şira spinãrii. De exemplu, românilor. Dacã imprevizibilitatea la Victor Ponta înseamnã ceva de genul „Vã anunţ cã a crescut economia şi vom trãi bine!”, atunci e ok, dacã vom afla cã şeful INS ne-a minţit cã economia a crescut şi ea e în cãdere, e grav. Avem de-a face cu un un sistem. Un sistem care se poate replia şi perfecţiona.

INTERVIU cu Victor Ponta

autor — Sun, 05 Oct 2014 20:40:04 +0000

Domnule Victor Ponta, vorbiţi constant despre o „Mare Unire a românilor”. Ce înseamnã aceasta mai exact?
Marea Unirea înseamnã sã dãrâmãm zidurile care au fost construite între noi, zidurile între cei din Ardeal şi cei din Moldova, între cei din Muntenia şi cei din Banat, între cei de dreapta şi cei de stânga, între cei bogaţi şi cei sãraci, între cei care lucreazã la stat şi cei care lucreazã în privat, între bãtrâni şi tineri, pacienţi şi medici, profesori şi pãriniţi. S-au construit zece ani numai ziduri. Rolul Preşedintelui este acela de a-i trata pe toţi în mod egal, sã le garanteze tuturor românilor accesul egal la drepturi, respect, siguranţã şi stabilitate. De aceea, îi chem pe oameni alãturi de mine, sã dãrâmãm toate aceste ziduri, sã fim mândri cã suntem români şi sã facem din nou acea unire de care România are nevoie!

Credeţi cã România de astãzi are nevoie de un astfel de proiect?
Cu siguranţã! România are nevoie de un stat modern, implicat activ în viaţa celor care au nevoie de sprijin, dar discret şi corect cu cei care au nevoie doar de reguli clare şi durabile, o Românie solidarã în care avuţia este distribuitã corect şi în care cetãţenii se ajutã între ei, acesta este sensul Marii Uniri pe care o propun la 100 de ani de la momentul sublim din 1918.

Cum consideraţi cã se poate realiza aceastã „Mare Unire”?
Marea Unire a românilor poate începe odatã cu alegerile prezidenţiale. Primul pas dupã 16 noiembrie este sã oprim scandalul, sã punem capãt stãrii de conflict din societatea noastrã, sã pacificãm România şi sã orientãm toate resursele pe care le avem spre construcţie, spre dezvoltare, spre bunãstare, spre unitate. Este esenţial ca Preşedintele României sã îşi asume rolul dat de Constituţie, transformarea sa într-un actor politic util societãţii şi instituţiilor publice şi transmiterea unei noi atitudini, bazate pe dialog, mândrie şi ambiţie pentru România.

Ce veţi face în acest sens din postura de Preşedinte?
În aceşti ani, ca prim-ministru, am demonstrat cã pot uni românii, cã pot promova politici care sã îi ajute atât pe cei mai defavorizaţi (pensionarii, tinerii absolvenţii, locuitorii satelor, cei în vârstã, cei bolnavi), cât şi pe cei mai competitivi şi performanţi români din cele mai dinamice componente ale economiei.
Ca preşedinte, obiectivul şi angajamentul meu central este ca fiecare român sã se bucure, treptat, de efectele pozitive ale rezultatelor guvernãrii în propriul nivel de trai – fiecare sã se bucure cu adevãrat de viaţã acasã, în România. Certitudinea pe care o ofer eu românilor este stabilitatea, reclãdirea ţãrii, munca asiduã şi siguranţa, dupã un deceniu de ceartã şi scandal. Adicã exact acele condiţii necesare pentru a realiza, dupã 100 de ani, Marea Unire a românilor într-o ţarã puternicã în care se poate trãi în sfârşit mai bine.

Vorbiţi adesea despre o „schimbarea pânã la capãt”. Ce înseamnã aceastã schimbare?
România are o şansã extraordinarã de schimbare adevãratã, profundã şi completã a tot ceea ce a fost rãu şi ne-a despãrţit în aceşti zece ani. Schimbarea înseamnã un alt mod de a face politicã, de la nivelul primarului de comunã pânã la cel de oraş, la consilierul judeţean, la parlamentari şi miniştri. Aceastã schimbare se poate face de la cel mai mic nivel pânã la vârf.
Schimbarea o facem pentru cã avem nevoie de ea, nu pentru cã aşa vor unii sau alţii, care nu au legãturã cu realitãţile de zi cu zi. Schimbarea nu este un scop în sine. Ea trebuie sã aducã bunã guvernare, eficienţã economicã, echitate socialã, prosperitate pentru cât mai mulţi şi protecţie celor care au nevoie de sprijinul celorlalţi.

Şi credeţi cã aţi putea aduce aceastã schimbare din postura de preşedinte?
Nu doar cã pot, ci este datoria mea. Avem datoria faţã de ţarã ca urmãtorul preşedinte sã nu reprezinte, de fapt, o continuare a modului în care s-au fãcut lucrurile pânã acum, practic un al treilea mandat al lui Traian Bãsescu. La doi ani dupã ce 7,4 milioane de români au mers la vot şi au spus cã dorinţa lor este de a opri un regim Bãsescu, putem în sfârşit sã facem aceastã schimbare pânã la capãt şi putem sã facem dreptate pentru cei care au fost nedreptãţiţi. Putem pune astfel capãt unei perioade de 25 de ani de tranziţie şi ne putem asigura cã despre nicio generaţie viitoare nu se va mai spune cã a fost una „de sacrificiu”.

De ce duceţi o luptã împotriva politicienilor apropiaţi de preşedintele Traian Bãsescu?
Existã candidaţi la alegerile prezidenţiale care spun cã nu trebuie schimbat nimic din ce s-a fãcut în ultimii zece ani, cã trebuie sã continue ceea ce a fãcut Traian Bãsescu, cã nu trebuie sã fim uniţi, ci sã luptãm în continuare, români împotriva românilor.
Eu, dimpotrivã, cred cã rolul preşedintelui nu este de a lupta cu Guvernul, cu Parlamentul, cu Justiţia sau cu românii, ci rolul sãu este acela de a-i uni pe aceştia, de a-i pune împreunã sã lucreze pentru ţarã.

Şi care este diferenţa dintre oamenii „regimului Bãsescu” şi dumneavoastrã?
Existã o diferenţã esenialã: ei dezbinã, eu vreau sã unesc! Noi ne-am ţinut de cuvânt şi am reparat nedreptãţile din trecut, am dat înapoi pensiile şi salariile pe care Traian Bãsescu le-a tãiat împreunã cu oamenii sãi din PDL, am redeschis spitalele închise de ei, am reuşit sã repornim lucrãrile de finalizare a sute de şcoli, am investit în sãnãtate şi în educaţie.
Regimul Bãsescu a crescut TVA-ul şi taxele, noi le-am scãzut şi am dovedit cã putem sã guvernãm pentru o economie competitivã şi performantã. În 2013 a avut una dintre cele mai mari creşteri economice din Europa, iar mari companii internaţionale cred cã România este ţara de viitor a regiunii, investesc mai mult şi creeazã locuri de muncã. Mai mult, în agriculturã, ţara noastrã a reuşit pentru prima datã sã producã mai mult decât are nevoie, a exportat mai multe alimente decât a importat, iar în domeniul energetic de doi ani şi jumãtate facem paşi importanţi cãtre obţinerea independenţei pentru România şi Republica Moldova.

Existã puncte în care poate exista colaborare cu celelalte forţe politice sau candidaţi la prezidenţiale?
Cu siguranţã existã multe puncte în care poate exista colaborare instituţionalã. Sunt multe proiecte bune pentru ţarã care trebuie susţinute pentru binele românilor, dincolo de partizanatul politic. Reducerea cotei CAS este un astfel de proiect, care a fost un proiect al dreptei pe care l-am realizat noi, cei din actualul Guvern. Dar, totodatã, cred cã România nu poate sã continue acest ciclu în care noi facem lucruri bune, vin ei şi le opresc sau le taie.

Ce vã diferenţiazã pe dumneavoastrã faţã de ceilalţi candidaţi la prezidenţiale?
Eu, spre deosebire de ei, sunt mândru cã sunt român şi vreau sã fac tot ce-mi stã în putere pentru ca România sã fie un stat puternic, cu o economie care creşte, cu o industrie dezvoltatã, un sistem de sãnãtate modern şi o educaţie europeanã pentru copiii noştri. Chiar cred în viitorul acestei ţãri!

Domnule Ponta, care este relaţia dumneavoastrã cu România?
Iubesc România! M-am nãscut în aceastã ţarã, aici am crescut, aici este familia mea, aici sunt prietenii mei şi toţi cei pe care îi cunosc. În România m-au educat profesori cãrora o sã le fiu recunoscãtor toatã viaţa şi nu-mi imaginez o viaţã în altã parte decât în aceastã ţarã.

Aţi afirmat de-a lungul timpului cã politica externã a României este foarte importantã. Ce rol aţi avut în ultimii ani pentru imaginea externã a României?
Cred cã a fost un rol pozitiv, iar faptul cã România a primit unul dintre cele mai importante portofolii în Comisia Europeanã, cel de Politicã Regionalã, cred cã susţine aceastã afirmaţie. Pe parcursul mandatului de premier am întreprins vizite oficiale în zeci de ţãri – în statele noastre vecine, în cele din vestul Europei, în SUA, în Turcia, în Israel, în statele asiatice, în China. Am reprezentat România în faţa unora dintre cei mai importanţi lideri politici ai lumii şi am încercat tot timpul sã arãt cã România este o ţarã demnã şi o ţarã care meritã sã fie respectatã. Ţara noastrã are nevoie de lideri care sã o reprezinte cu mândrie, care sã punã pe primul loc interesul naţional, nu pe cel personal.
În ultimii doi ani şi jumãtate, m-am dedicat activitãţii guvernamentale şi am încercat, alãturi de o echipã tânãrã, compusã din oameni competenţi, sã facem lucruri bune pentru imaginea ţãrii pe plan extern. În cadrul vizitelor în strãinãtate am vorbit despre rolul României ca un aliat puternic şi serios pentru NATO, pentru SUA, pentru Uniunea Europeanã. Şi mã bucur cã în toate ţãrile în care am fost suntem respectaţi şi admiraţi. Atunci când strãinii ne privesc cu ochi buni, cel mai tare mã supãr pe acei români care ne vorbesc de rãu şi care se plâng de ţara lor. Pentru cã eu cred cu tãrie cã, în urmãtorii 10 ani, putem ajunge în Top 15 ţãri europene cele mai competitive economic şi în Top 40 ţãri din lume. Putem deveni „economia de top a Europei de Est” dacã vom continua creşterea economicã cu o strategie care exclude austeritatea.

Republica Moldova ce loc ocupã pe aceastã listã?
Un obiectiv fundamental al mandatului meu de preşedinte va fi cel de a face posibilã o cât mai rapidã integrare a Moldovei în Uniunea Europeanã, pentru cã toţi românii meritã sã trãiascã împreunã în Europa într-un climat de înţelegere, solidaritate şi unitate.
Am realizat, alãturi de premierul moldovean Iurie leancã, un pro european convins, proiecte concrete: gazoductul Iaşi-Ungheni, grãdiniţele, teatrul din Chişinãu, sprijinul pentru instituţii, pentru culturã, pentru tot ce înseamnã identitate naţionalã a României şi Moldovei. Aşadar, Republica Moldova este o prioritate pentru mine, pentru cã este vorba despre fraţii noştri de peste Prut.

Dacã Ponta pierde, pierde totul

autor — Wed, 11 Jun 2014 14:05:49 +0000

Premierul Victor Ponta ezitã pe bunã dreptate sã îşi anunţe oficial candidatura la şefia statului, pentru cã nu este sigur de victorie, chiar dacã sondajele îl declarã învingãtor. Nu se potriveşte tot timpul socoteala de acasã cu cea din târg şi chiar invers. Aşa e şi treaba cu sondajele care una pot sã spunã şi alta sã transparã. E destul de greu de luat o decizie, având în vedere cã în raport cu Iohannis, Ponta era la un moment dat în marja de eroare a sondajului. Lucrurile pot fi chiar periculoase şi e necesarã o politicã a paşilor mãrunţi, chiar dacã Ponta vorbeşte destul de des fãrã sã îşi punã şi mintea la contribuţie. Îi place sã parã cel mai isteţ fiu al naţiunii sau mãcar cel mai viclean. Ponta are darul minciunii, iar pentru un politician este un lucru esenţial. Sigur cã îţi trebuie şi o anumitã inteligenţã pentru a spune minciuni cât mai credibil cu putinţã. Ponta a progresat mult în ultimii ani, iar la aroganţã aproape cã se apropie de mentorul sãu Adrian Nãstase.
Ponta mai are pânã sã devinã la fel de şulfã ca Iliescu, de exemplu. Uneori e foarte tranşant şi chestiile tranşante îi asigurã de multe ori duşmani. Vezi şi cazul declaraţiilor despre Adrian Sârbu, fostul pãrinte al PROTV. Adicã, în mogulismul sãu, Adrian Sârbu credea cã încã mai sperie pe cineva în Românica, dacã a pus deoparte ceva dolari. Iar Ponta a dat cu orgoliul peste oalã, dacã considerã cã îşi face capital de imagine pentru cã a pus la punct un mogul care i-a propus sã îl facã şef de stat. Poate cã şi PRO TV a înclinat uneori balanţa de putere în timpul vreunor alegeri, dar, în prezent, nu mai este ce a fost. E valabil şi pentru Adrian Sârbu.
Victor Ponta este destul de des prea arogant pentru a fi preşedinte. E nevoie de mult mai multã dibãcie, diplomaţie şi fler. Ponta a arãtat în câteva rânduri cã nu poate depãşi stadiul de club de prieteni care îşi dau cu pãrerea pe diferite teme internaţionale şi naţionale. Victor Ponta este aproape zero la economie, ca pricepere. Nici nu trebuie sã se priceapã, ci sã fie suficient de inteligent, sã lucreze cu cei care se pricep. Economia îl doare cel mai tare pe român, încã din cele mai vechi timpuri. Este şi nivelul de trai o altã problemã care a preocupat poporul, la modul cel mai stringent, dar şi pe conducãtori, cel puţin declarativ. De aceea postul de premier este unul mai greu decât cel de şef de stat. Premierul se mai şi erodeazã, dar este foarte greu sã cucereşti puterea prezidenţialã. De regulã, cine pierde nu mai revine în postura de a fi ales. Sunt suficient de multe cazuri cã cine a pierdut nu a mai revenit. Cazul premierului Nãstase care aproape cã îşi securizase fotoliul de la Cotroceni şi chiar a modificat Constituţia pentru un parcurs prezidenţial favorabil. Nu a fost sã fie. Votul popular, dacã nu e mãsluit, nu iartã pe nimeni. Adrian Nãstase a fost premier, a avut la un moment dat totul, a controlat totul şi a avut tentaţia de a candida la şefia statului. Controla chiar mai mult decât Ion Iliescu şi tot nu a reuşit sã devinã preşedinte. Nãstase a pierdut şi a pierdut totul. Nu a devenit preşedintele României şi a pierdut şi şefia partidului. A ajuns atât de jos, încât lumea a şi uitat cã este în prezent în puşcãrie, pentru corupţie.
Victor Ponta are o încercare grea din punct de vedere politic. Dacã se angajeazã în cursa pentru Cotroceni şi pierde, poate sã piardã aproape totul, cu atât mai mult cu cât este încã tânãr şi fraged ca politician. Mai are timp sã candideze, dacã nu o face acum. Dacã pierde lupta pentru şefia statului, riscã sã piardã şi postul de preşedinte al PSD şi sã înceapã sã poarte şoşonii lui Nãstase, pe care acesta din urmã îi purta dupã ce nu a mai fost nimic.
Ponta se va putea întoarce la catedrã, dar cine ştie ce se va întâmpla cu lucrãrile sale nãscute din arta copy-paste-ului, dupã cum s-au pronunţat unii specialişti. A ştiut sã profite de mãrimea funcţiei şi sã scape de belele, dar mai târziu nu se ştie ce s-ar putea petrece cu viitorul sãu politic. Poate fi pasul câştigãtorului sau drumul pierzaniei. Dacã Ponta pierde lupta pentru Cotroceni, pierde totul. Deja unii din PSD îi cautã înlocuitor la partid. Dacã se va urca în trenul spre Cotroceni, primul aruncat pe şine va fi cel mai probabil Felix.

Cine îl poate opri pe Ponta?

autor — Thu, 29 May 2014 13:49:36 +0000

Alegeri ca la noi nu are nimenea. Prea bune, prea ca la ţarã! Opoziţia lui Bãsescu a ajuns la o limitã de jos, unde nu a mai fost vreodatã. Poate doar în 1990, când abia începea sã se coaguleze. Este „meritul” lui Traian Bãsescu, cel care crede în continuare în forţa sa politicã, deşi destinul politic i s-a încheiat cam prin 2009, când nu ar fi trebuit sã mai obţinã cel de-al doilea mandat de preşedinte. Probabil cã de atunci şi pânã în prezent era şi un om liber, cu voie de la comisia de liberãri şi instanţã, şi putea sã îşi creascã în linişte nepoţeii sau sã îşi vadã de agriculturã, la Nana.
Acum lucrurile sunt din ce în ce mai complicate pentru şeful statului şi, oarecum, este obligat sã scoatã un as din mânecã sau un iepure din joben sau o fãtucã din paraşutã. Nu l-a pus nimeni în postura respectivã, de decident, dacã nu şi-ar fi asumat-o. A încercat tot felul de construcţii artificiale, cu intelectuali reşapaţi sau impregnaţi de zoaiele politicii şi, desigur, cã nu i-a reuşit. Bãsescu nu a înţeles cã animalele politice mai şi îmbãtrânesc şi se transformã în animale onorifice sau în analişti politici. Vezi cazul lui Ion Iliescu sau a altor politicieni care nu au putut ţine pasul şi s-au retras pe posturi de comentatori. Sau pur şi simplu au înţeles în sfârşit, chiar şi cu un deceniu mai târziu, cã rolul lor în viaţa publicã, şi mai ales politicã, s-a cam încheiat. Vezi cazul lui Iliescu, cel care mai emite, dar nu prea mai este luat în calcul, decât, poate, de emisiunile de glume. De gaguri.
Marele „merit” al lui Bãsescu este cã a pulverizat opoziţia în aşa hal, încât e nevoie de un magnet uriaş pentru a o recompune. Dar ce va rezulta din amestecul ulterior dintre PNL – PMP – FC poate şi PDL, nimeni nu înţelege. ªi pânã la urmã care vor fi liderii viitoarei opoziţii unite, pentru cã cei de acum nu au vânã, vlagã şi imaginea potrivitã pentru a îndulci pentru a câta oarã bunãvoinţa electoratului. Au în schimb foarte mult orgoliu. Câte minciuni şi în câte moduri pot sã mai înşire politicienii neadevãrul, sã îi mai creadã cineva. Ei bine, dacã nu mai sunt credibili soluţia este sã fie înlocuiţi cu alţi actori, chiar dacã piesa rãmâne aceeaşi. Faţa lui Bãsescu trebuia de mult înlocuitã cu alta. În niciun caz cu a duduiţei cu paraşuta. Faţa lui Crin cel Adormit trebuia sã disparã şi ea din spaţiul public, mai ales dacã cineva îşi dãdea seama cã steaua lui a apus de mult. În afarã de iepure de fugã în politica democraţiei româneşti altceva nu a putut sã fie. Nu a avut fibrã, nu a avut destin, a preferat mai mult perna, decât lupta de stradã. Este şi „meritul” lui Crin cã a transformat PNL într-o cârpã moale, fadã şi urât mirositoare. Chiar dacã a dorit ca liberalii sã fie în opoziţie, putea sã aibã mai puţin orgoliu şi sã cedeze puterea la organizaţia politicã unui lider mai potrivit sã conducã. A preferat sã sucombe cu tot cu partid, decât sã cedeze. Poate a fãcut-o prea târziu şi a terfelit şi bruma de imagine pe care o avea Iohannis. Cu voia acestuia, probabil. Apele în PNL sunt fade şi duhnesc a stãtut. De la stãtutul de Crin. Un crin la catafalcul politic al PNL.
Cine opreşte înroşirea României?
Pânã şi ardelenii s-au fãcut roşii şi au stricat echilibrul de putere în firava democraţie românescã. Bãsescu s-a sinucis politic şi nu ştie nimeni ce soluţie va propune pentru turul al doilea cu Victor Ponta. Orice ar propune, soluţia va avea în spate o opoziţie decimatã şi pãtatã. Chiar compromisã ca imagine. Nu îi mai crede nimeni, oricâte boacãne şi belele ar mai face Victor Ponta pânã la alegerile din toamnã. Nici nu mai are timp sã facã, pentru cã urmeazã vacanţa de varã şi ştirile cãlduţe despre probabil noi mãsuri de protecţie socialã. Probabil cã Ponta a şi luat binecuvântarea de la americani şi de la ruşi. E bine pentru Ponta, în dulcele stil românesc, sã îşi asigure spatele politic din toate punctele de vedere. Doar nu au fost prea mulţi politicieni cu fibrã de la Burebista încoace. Macarale râd în soare, macarale! Ne pregãtim de orice. Cu copy paste e posibil orice.

Ponta şi Dragnea la Bãlãciţa

autor — Fri, 09 May 2014 11:16:09 +0000

Victor Ponta şi Liviu Dragnea au vizitat în dupã amiaza zilei de luni, 5 mai a.c., localitãţile Bãlãciţa şi Gvardeniţa din judeţul Mehedinţi, puternic afectate de inundaţiile produse în ultima vreme.
Premierul Victor Ponta a ajuns cu elicopterul la Vânju Mare, dupã care a mers la Primãria comunei Bãlãciţa, unde, în prezenţa prefectului judeţului Mehedinţi, Nicolae Drãghiea, a preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Aladin Georgescu, dar şi a prefectului de Dolj, Marius Deca, a luat act de situaţia prezentatã şi de faptul cã este necesarã o evaluare a pagubelor şi gãsirea de soluţii pentru viitor.
De la Primãria Bãlãciţa, premierul a plecat înspre satul Gvardeniţa, unde a intrat în câteva din cele 50 de gospodãrii afectate de inundaţii. Îmbrãcat în sacou şi încãlţat în cizme de cauciuc, premierul nu a avut rãbdare sã stea de vorbã cu toţi localnicii, care vroiau sã-şi spunã pãsurile. Dupã ce a intrat în câteva gospodãrii a promis cã va trimite alimente şi materiale de construcţii pentru cei afectaţi. Premierul Ponta a cerut, de asemenea, evaluarea lucrãrilor la rigolele de pe marginea drumului din Gvardeniţa, despre care localnicii s-au plâns cã au fost prost efectuate, iar pârâul Desnãţui se umflã, fiind nevoie de lucrãri de lãrgire a albiei, lucrãri evaluate de specialiştii Apelor Române la aproximativ 3 milioane de lei.
„Am vrut sã vin sã vãd cu ochii mei ce au pãţit oamenii. Este foarte clar şi aici, şi în alte zone, cã degeaba curãţã oamenii şanţurile, dacã nu regularizãm râul. Guvernul va aloca “rapid” suma de trei milioane de lei pentru regularizarea râului Desnãţui. Dupã ce regularizãm râul, se va repara şi drumul judeţean, iar oamenii îşi pot repara casele ca sã nu mai vinã apa din nou. Prin lucrarea pe care o facem o sã reparãm problema de acum încolo, ca sã nu se mai întâmple peste doi-trei ani ce se întâmplã acum”, a declarat premierul Ponta.
El a precizat cã vicepremierul Liviu Dragnea va rãmâne în judeţ şi va face o evaluare a pagubelor, iar Guvernul le va trimite sinistraţilor alimente, apã, pãturi, precum şi materiale de construcţie.
La rândul sãu vicepremierul Liviu Dragnea a declarat cã va discuta cu prefectul şi cu preşedintele CJ Mehedinţi, dar şi cu specialiştii Administraţiei Bazinale Ape Jiu despre situaţia creatã la comuna Bãlãciţa, subliniind cã: „Din pãcate, nu s-a fãcut o regularizare riguroasã, acolo unde e cazul trebuie sã facem apãrãri de mal, dar şi sã fie delimitate clar locurile unde se fac subtraversãri”.