Obiectiv Mehedinţean » pllitică

Incompetenţa şi gargara politicianistã de doi bani

autor — Mon, 17 Aug 2015 15:47:12 +0000

Toamna e din ce în ce mai aproape, iar primii, şi probabil singurii, care se agitã din cauza aceasta sunt politicienii, cãci deja ei intrã în linie dreaptã pentru anul electoral 2016. Apropierea alegerilor locale pune politicul pe jar. Gândiţi-vã doar la faptul cã la anul pe vremea aceasta cam totul e schimbat, de la componenţa consiliilor locale şi primari, la a consiliile judeţene, vicepreşedinţii şi preşedinţii acestora. Miza pusã în joc e uriaşã, iar orgoliile şi aşteptãrile partidelor sunt pe mãsurã.
Situaţiile diferã, de la comunã la comunã, şi de la oraş la oraş, aproape nimic nu se prezintã liniar şi mai nimic nu e previzibil.
În ceea ce priveşte viaţa politicã mehedinţeanã parcã lucrurile sunt mai complicate ca niciodatã şi devine cu adevãrat hazardat sã te lansezi în previziuni pornind de la datele obscure şi în mişcare ale combatanţilor. Deşi trãim într-o epocã hipertehnoligizatã şi mustind de transparenţã, dacã te afli în situaţia de a analiza ce se întâmplã din punct de vedere politic, social, demografic, economic la nivel urban, sã zicem, cã la nivel rural poate fi mai greu, adicã în oraşele din judeţul nostru, poţi constata rapid cã nu prea poţi avea o privire de ansamblu tocmai bunã. Pur şi simplu trãim destul de izolaţi, fiecare în pãtrãţica lui, atenţi mai degrabã la ce se întâmplã la nivel naţional, şi fãrã sã ştim prea multe despre ce se întâmplã la Strehaia, Baia de Aramã, Orşova şi Vânju-Mare, oraşe lipsite de o presã localã. Ştim ce se mai întâmplã în Severin, graţie presei (atât cât mai funcţioneazã, greu, încolţitã din toate pãrţile) şi mijloacelor new-media. Aici, la Severin, e „centrul” unui judeţ în care se tace, un centru care îşi obscurizeazã foarte mult marginile, sufocat de propriile probleme sociale şi economice. Dar viaţã politicã şi socialã e şi în celelalte oraşe din judeţ. Doar cã noi, cei din „centru” nu ştim prea mare lucru despre ea. Nu ştim, de exemplu, ce pãreri despre lume şi viaţã are primarul din Strehaia, dupã cum nu ştim ce se discutã în consiliul local din Baia de Aramã sau ce spun, ce pãreri au cetãţenii din Vânju Mare, decât accidental. Toate aceste comunitãţi îşi comunicã foarte greu existenţa, problemele lor apar sporadic în presã, şi mai nimeni nu ar putea sã spunã cu claritate care e starea de spirit din mediul urban mehedinţean în acest moment. Putem, cel mult, aproxima sau lansa nişte intuiţii. Nu mai vorbim despre mediul rural, sate şi comune. Pãrem cã ştim, trecem lejer peste toatã inerţia aceasta, dar la drept vorbind nu avem date clare. În mod normal fiecare comunitate mai importantã ar trebui sã-şi dezvolte nişte instrumente mediatice, sã şi exprime, prin liderii de opinie locali, pãsurile. Aşa ar intra într-un dialog şi cu „centrul” şi nu ar mai trãi în aceastã izolare teribilã de azi. Dacã statul sau administraţiile locale nu fac nimic în acest sens, singura şansã e iniţiativa civicã. Pe acest fond de inerţie şi izolare civicã, mediul politic se va agita din toamnã pânã la anul, la parlamentare. Epicentrul acestui conflict va fi Severinul, fãrã discuţie, cu o pondere de aproximativ 25% din întreg bazinul electoral judeţean.
Politicienilor nu le va fi însã uşor. Severinul anului 2016 nu mai este cel din 2012, când parcã exista mai multã speranţã. Oamenii sunt supãraţi şi dezamãgiţi, iar problemele foarte mari. Va fi foarte greu ca discursul politic, indiferent din partea cui va veni, sã mai însemne ceva pentru cetãţeni. Cã ne place sau nu adevãrul, în loc sã ne redresãm şi sã punem bazele unui oraş modern, lucrurile au luat-o în sens invers, la vale. Aproape toatã structura industrialã a fost pusã la pãmânt, distrusã, iar în loc nu s-a pus mare lucru. Colac peste pupãzã a venit şi criza RAAN, care nu a fãcut decât sã pecetluiascã soarta economicã a unui judeţ şi aşa foarte sãrac. În faţa acestor provocãri sociale şi economice, politicul, cei din conducerea judeţului nu au soluţii, şi nu au nicio viziune de stabilitate şi redresare. Pur şi simplu sunt depãşiţi de situaţie, indolenţi şi mai ales incapabili. Toamna politicã, atât de aproape, vine pe aceste date sumar prezentate. Deja va intra în joc logica electoralã, nu cea de administraţie, aşa cã e uşor de prevãzut cã, pe ultima sutã de metri, numai la soluţii nu se gândesc aleşii noştri. Ei se vor gândi cum sã supravieţuiascã, sã-şi pãstreze funcţişoarele, sã fie pe liste de partid, fãrã sã înţeleagã faptul cã oamenii efectiv sunt sãtui de incompetenţa şi lãlãiala lor, de toatã gargara politicianistã de doi bani.

Decontarea mizeriei

autor — Wed, 01 Oct 2014 18:14:47 +0000

Ce nu face omul pentru putere? Chiar şi pentru puterea altora. La 24 de ani de la evenimentele din 1989 începe sã se deconteze mizeria din democraţia româneascã. Nu ai cum sã nu rãmâi cu un gust amar, la mizeria care a cuprins toate sectoarele vieţii sociale din România. Dacã mai era ceva de spus s-a spus probabil prin gestul lui Robert Turcescu. Indiferent cã este real sau doar o farsã – rãmâne în mod cert mizeria. Dupã atâţia ani începem sã decontãm şi sã ne dãm seama cã aerul nu e atât de respirabil precum credeam. Mulţi trãiesc de la o zi la alta cu gândul cã mai e o speranţã şi cã totuşi meritã aşteptarea pentru a trãi mai bine în România, a trãi decent, onest şi normal. Cine nu este nici acum lãmurit în legãturã cu moartea speranţei în România, e cazul sã se concentreze. Cine nu a plecat pânã acum încã mai are timp sau e cazul sã renunţe definitiv la speranţã, sã se împace cu sine, cã existã destin şi sã îi accepte povara.
Unii poate şi-au gãsit cãi de a respira în democraţia putredã care ne înconjoarã. Reţeta este clarã pentru toatã lumea: acest popor probabil cã nu meritã altã soartã, ci una de deznãdejde şi trai la limitã. Poate pentru cã vieţuieşte între limite, adicã într-o zonã pe care o doresc toţi şi nimeni. Aici unde vin toţi şi de unde fuge toatã lumea. O zonã a paradoxului: unde iadul se combinã cu raiul, într-o mizerie cotidianã. Adicã nimeni nu mai ştie cine este nimeni. Unde chiar este posibil orice. Plãtim mizeria prefãcãtoriei din ultimii ani şi a disoluţiei etaloanelor, reperelor şi a elitelor. Este ţara cu scara rãsturnatã. Te şi întrebi pânã unde a ajuns şi s-a întins frauda, farsa şi putregaiul. Adicã pânã şi la Curtea Constituţionalã se intrã pe pile şi mai apare câte un individ cu breşe în CV. Adicã dacã un premier copy paste îşi poate pãstra postul, ce sã mai spunã un medic, profesor, poliţist, vameş sau funcţionar şpãgar. Ei de ce nu ar face-o?
Dacã existã o scurtãturã, de ce sã nu o foloseascã toţi. Este ţara scurtãturilor întortocheate şi nu a drumurilor late. Te întrebi unde nu se joacã farse. În Parlament sunt mulţi care nu ştiu sã scrie româneşte corect, dar au o colecţie vastã de diplome şi calificãri şi recunoaşteri publice. Dacã foşti securişti au putut sã fie preşedinţi de partide şi antreprenori atunci de ce nu ar putea şi alţii. Dacã un tractorist a ajuns primar, de ce nu ar putea sã îşi ia şi doctoratul pânã la urmã. Dacã un şofer a ajuns ministrul Transporturilor, de ce nu ar face şi Colegiul Naţional de Apãrare. Nu se ştie când foloseşte, pentru o funcţie mai înaltã în stat. Dacã un absolvent de drept care nu poate sã dea definiţia dreptului ajunge secretar de stat în Ministerul Justiţiei, atunci cine nu poate sã ajungã? Dacã un oier ţine predici de moralã şi eticã, de ce nu ar face-o şi o precupeaţã. Cine mai e cine? Dacã Turcescu poate sã fie ofiţer acoperit sau sã joace o farsã naţionalã, atunci de ce nu ar face-o şi alţii. Dacã un soldat poate sã ajungã colonel sau unul care nici mãcar nu a fãcut armata, de ce sã nu ajungã doctor în istorie unul care nu a citit trei cãrţi în ultimii 10 ani. Dacã nu reuşeşte toatã lumea sã ia bacul, de ce nu s-ar inventa facultatea fãrã bac, ca sã fie toatã lumea împãcatã cu gândul cã a fost la facultate, chiar dacã nu a învãţat nimic de acolo sau nu îi foloseşte la nimic. Dacã s-au fãcut praf pãdurile în ultimii 24 de ani, de ce nu s-ar da o lege sã disparã de tot. De ce nu ar exista un Cod Silvic, fãrã sã existe silvicul?
E bine cã existã Codul, sã fim „aliniaţi” la normele europene şi euroatlantice. Chiar dacã nu face nici cât o ceapã degeratã, e bun scutul antirachetã cã ne apãrã de ruşi sau de gândul cã am putea fi atacaţi de ruşi. E bun scutul, cã va mai amâna cu câteva secunde verdictul, dacã se va decide cineva, Marea Neagrã, de exemplu, sã ne atace.
Şi, totuşi, unde se va scurge aceastã mizerie purulentã? Se va duce undeva în neant, o va absorbi istoria, ADN-ul poporului român, va apãrea o nouã specie. Va creşte ceva frumos, din toatã colcãiala asta de noroi spurcat, precum nuferii lui Blaga din lacurile cu mâl pe fund? Te şi miri pe unde mai stã pititã conştinţa curatã a poporului român. O fi murit, a plecat şi ea în Spania, la cules de cãpşuni sau s-a angajat ca medic sau profesor prin Italia sau SUA, sau Germania. Pânã la urmã la ce bun şi o mişcare de rezistenţã dacã ne învârtim în cerc, dacã o luãm mereu de la capãt şi poate cã ne place sã ne hrãnim cu mizerie, sã trãim în troacã. De ce oare s-o fi întrebat Petre Ţuţea pentru cine a fãcut el închisoare?