Conjuraţia penalilor a nãscut penalii de rasã

autor — Tue, 04 Aug 2015 14:10:49 +0000

De parcã România nu ar mai avea politicieni fãrã dosare penale. Social-democraţii au ajuns sã lase sã se înţeleagã faptul cã nu conteazã cã au printre ei politicieni penali (numirea lui Dragnea ca şef), ci cã au experienţã în treburile publice superioarã celor de la PNL. O fi şi treaba asta adevãratã, pentru cã PSD a condus mai mult România în ultimii 25 de ani, decât au fãcut-o partidele de opoziţie. De altfel, aşa se şi cheamã eşicherul politic din ţarã: PSD şi partidele de opoziţie. Acum au mai rãmas douã partide mari şi late: unul de stânga şi unul de dreapta şi câteva mãrunte dornice sã facã jocurile, sã încline balanţa, sã intre în troaca puterii, sã decidã soarta majoritãţii şi aşa mai departe.
Problema este cã nu se mai ştie care este partidul de dreapta şi care este partidul de stânga. PSD, care teoretic este de stânga, a luat o mulţime de mãsuri liberale, cum ar fi şi cele din domeniul economic. PNL, de exemplu, îşi arogã paternitatea dublãrii alocaţiilor pentru minorii ţãrii, iar exemplele pot continua în acest sens cu o listã destul de lungã.
De fapt, dacã este sã îi luãm la bani mãrunţi pe toţi politicienii care sunt în prezent parte a jocului politic, aproape cã toţi au mai trecut pe la mãcar un partid politic. Adicã au fost şi la putere şi la guvernare, cel puţin o datã în viaţa democraţiei româneşti de dupã 1989. Au şi avut posibilitatea, având în vedere cã legea traseismului politic nu a fost niciodatã elaboratã sau votatã. Fiecare a dorit, dar niciunul nu a fãcut. Ce îi leagã pe toţi politicienii, indiferent de experienţã, este dosarul penal. El vine din urmã, de pe vremea când politicianul era doar un mãrunt om de afaceri sau funcţionar în slujba statului sau profesor care prospera din veniturile obţinute din meditaţii sau afaceri mãrunte cu alţi colegi de şcoalã sau din alte bresle. Mai sunt unii care au prosperat din cãmãtãrie, magazine sãteşti, comerţ de tot felul şi alte treburi care nu au prea fost trecute prin filtrul organelor statului în privinţa legalitãţii sau a impozitãrii, care tot pe acolo se învârte. Unii spun cã politician penal e pleonasm, cum cã aşa ar trebui sã fie pentru cã altfel nu se poate. E nevoie de oameni care sã cunoascã şi binele şi rãul şi sã poatã sã aleagã între una şi alta. Adicã sã nu mai aleagã rãul atunci când sunt angajaţi de cei mulţi sã rezolve treburile publice.
Pânã la urmã asta e o treabã extraordinarã, dacã pui pe cineva din comunitatea ta sã dreagã treaba în fruntea bucatelor. Înseamnã cã l-ai gãsit pe cel mai bun sau pe cel mai potrivit sã facã acest lucru. Aici ar trebui sã fie şi rãspunderea din partea politicianului. Domnule, dar semenii aceştia ai tãi chiar au ales sã te punã pe tine sã îi conduci, în parlament, sã le conduci oraşul, comuna, instituţia publicã, pentru cã au crezut cã tu eşti omul potrivit pentru o astfel de îndeletnicire. Adicã pe de o parte e o responsabilitate în plan moral şi una în planul competenţelor sau expertizei. Adicã dubla responsabilitate care trebuie sã îl macine zi şi noapte pe fiecare politician penal.
Dar cum majoritatea sunt penali, la treaba cu moralitatea sunt cãliţi şi nu îi mai afecteazã, iar la treaba cu experienţa, nu e problemã, pentru cã în politicã nu se cere, indiferent de postul pe care-l ocupi. Se modificã organigrame, legi, paragrafe pentru ca sã se potriveascã dupã profilul şi CV-ul politicianului. Adicã nu politicianul trebuie sã corespundã legii, ci legea trebuie sã se plieze dupã profilul şi nevoile acestuia. E adevãrat cã politicianul penal e abil şi are mai multã experienţã decât cel venit în politicã fãrã un cazier pãtat. Omul ştie ce are de fãcut, ştie cum sã se învârtã sã tragã pentru sine partea leului. Poate cã nici nu îl intereseazã cum merg treburile publice şi de ce are nevoie comunitatea cu adevãrat, ci doar dacã din proiectul respectiv poate sã îi iasã şi lui ceva. Dacã îi iese are sentimentul cã a reuşit în fruntea comunitãţii şi a fãcut ceva pentru semenii sãi, dacã îi e şi lui bine. Dacã a mai cãlcat pe lângã lege sau dacã proiectul nu are nicio valoare sau e de mântuialã, nu mai conteazã. Omul s-a „zbãtut” pentru cei mulţi. El chiar crede treaba asta. Dacã cineva îl mai întreabã de partea penalã, pare chiar nesimţit cã se ia de aura unui om care a muncit pentru comunitate şi care a reuşit sã devinã chiar milionar din afacerile cu banii publici. Trãim într-o conjuraţie a penalilor. Nu intrã decât penali în cercul respectiv şi doar cei atent selecţionaţi. Penalii de rasã.

Obiectiv Mehedinţean » penali

Conjuraţia penalilor a nãscut penalii de rasã