Uraaaaa! Au început sã vinã facturile la curentul electric !
Dacã vã mai amintiţi, cu ceva timp în urmã, solicitam o “luminare” de la cei care se pricep: am un televizor, o maşinã de spãlat, un frigider, un calculator, un fier de cãlcat şi 5 becuri. Cineva, un om cu expertizã în domeniul consumurilor de curent electric, mi-a fãcut un calcul, considerând cã ţin toate acestea în prizã 24 de ore din 24, şi a ajuns la concluzia cã nu pot plãti mai mult de 110-120 de lei pe lunã…
Alaltãieri mi-au venit cele trei facturi cu costuri “estimative” pe urmãtoarele 3 luni: 363,58 lei plãtibili pânã la 11.11.2015, + 179,39 lei pânã la 10.12.2015, + 180,01 lei pânã 12.01.2016.
TOTAL: 722.98 lei.
Câţiva vecini, care au vãzut aceste hârtii, m-au întrebat dacã am abric, drujbã, gater sau aparat de sudurã în apartament…
Sau dacã cei de la CEZ vor sã-mi facã o surprizã de Sãrbãtori, şi sã-mi vândã mie firma…
Aţi înţeles cum stau lucrurile?
Sau cam cât ne costã pe noi, consumatorii casnici, kilowattul?
Poate ştie cineva sã explice cum s-a ajuns la aceste costuri.
Agentul Termic (încãlzirea + apa caldã) nu şi-a trimis încã “ambasadorii”…
Cu ãştia va fi de-a dreptul JALE…
Ãştia pun ruleta pe calorifere de 2-3 ori, citesc tot de atâtea ori, sã nu le scape niciun milimetru, apoi numãrã de 5-6 ori elemenţii caloriferului, sã nu cumva sã greşeascã, citesc şi sigileazã calorimetrele, notând totul foarte exact în registrele lor, pun şublerul pe ţevile din interior şi ţi le pun la platã ca pe a doua baie, deşi tu nu ai decât una, şi nãscocesc cele mai nãucitoare forme de a te jupui de bani.
Cei care vin (o datã pe lunã) sã citeascã consumurile, sunt angajaţi cu convenţie civilã, ca nu cumva patronul firmei sã trebuiascã sã plãteascã datoriile cuvenite la Stat… Foarte corect şi legal, nu-i aşa? Ai dracului…!
Dacã nu plãteşti la timp curentul, te debranşeazã. Adicã vine unul, descuie un contoar, deşurubeazã o rezistenţã, şi-l încuie la loc. Ca sã te rebranşeze, alergãturã şi bani: vine altul, sau tot ãla, descuie contoarul cu pricina, rãsuceşte invers siguranţa, şi gata! Numai cã aceastã muncã “foarte grea”, şi care “necesitã multã rãspundere”, nu-i aşa, te costã 230 lei. Pe tine, desigur…
Am mai aflat (pe surse!) cã CEZ negociazã cu Primãria preţul kilowattului în funcţie de anotimp; pe lunã, pe sãptãmânã, pe zi, ba chiar şi pe intervale orare din zi. Ciudat lucru! Ce-o fi în capul lor, când se întâlnesc doi hoţi?
Am mai constatat, direct, cã preţurile de întreţinere ş.c.l. diferã de la o Asociaţie la alta… N-am înţeles cum este posibil aşa ceva. Cum n-am înţeles nici de ce, la scara vecinã, unde majoritatea proprietarilor au ales sã treacã în regim pauşal, costurile sunt sub jumãtate din cele pe care le plãtim noi, cei care am acceptat plata calorimetrelor de la TECHEM… Colac peste pupãzã, pentru cã n-am fost acasã la prima verificare a calorimetrelor, cei de la firmã au scris pe fila mea REFUZÃ (?!), apoi, în virtutea inerţiei, am vãzut cã pe aceeaşi filã scriseserã direct, de la plecarea din firmã cãtre consumatori, deci apriori, (nu ştiu ei ce e asta!) acelaşi REFUZÃ, pe care a trebuit sã-i oblig sã-l corecteze. Dar pânã m-am prins eu, am plãtit toate pierderile celorlalţi. Nici mãcar nu s-au ostenit sã-mi dea o DIPLOMÃ DE FRAIER, acolo, cã doar diplome se dau la toatã lumea… Pentru orice !
Ca sã nu se prindã fraierii ca noi, fostul patron al firmei de calorimetre, care era funcţionar public, şi se pare cã mai e şi acum, un fel de “inspector” de ceva, pe undeva, prin Primãrie sau prin Prefecturã, a transferat firma altcuiva (nevastã, sorã, fiicã, cumnatã, ce-o fi!). Şi mai de râsul curcilor este cã, dacã închizi calorimetrele şi temperatura coboarã pânã la un anumit grad, sculele astea înregistreazã automat consumuri… Corect, nu? Şi dacã-i asculţi pe hoţomanii ãştia, sã vezi ce ofensaţi se simt, şi ce argumente-ţi aduc, de crezi c-au lucrat la NASA…
În tot acest timp, populaţia suportã şi doarme pe ea, acceptând sã fie jupuitã de nişte “capitalişti sãlbatici, de carton” şi jegoşi…
Iar Primãria doarme la fel, adicã tot pe ea, punând ceasul s-o trezeascã în ziua şi la orele cuvenite pentru fifty-fifty cu hoţomanii…
Dezastrul vine când aceste firme prestatoare de servicii se pun pe calculat dobânzi la datoriile restante ale consumatorilor, ba chiar dobânzi la dobânzi, de zici cã sunt Bãnci. Nu conteazã cã dobânda depãşeşte cu mult datoria, ceea ce ar trebui sã trezeascã din adormire cea mai somnambulã şi mai parazitarã dintre instituţiile Statului: Oficiul pentru Protecţia Consumatorului.
De unde, tot aşa, nişte neamuri, nişte afini, sau nişte “obligaţii de partid” papã bani frumoşi…
Cum “de unde”? Din buzunarul meu, din buzunarul tãu…
Din buzunarele noastre…
Aloooo…! Administraţiaaa…! TREZIREA !
Ţ-ai dracu cu melcii voştri…!

prin care se propunea intrarea în insolvenţã cu reorganizare. Dosarul a fost judecat în completul de judecatã condus de judecãtorul Falcan Claudiu Daniel. Primul termen a fost pe 14.04.2014, iar judecata pe fond s-a fãcut pe data de 05.04.2014, datã la care judecãtorul a amânat pronunţarea pânã pe 19.04.2014 când a respins acţiunea, comunicarea nefãcându-se încã. Solicitarea fãcutã de Talpeş Albert Dãnuţ de a comunica hotãrârea deoarece pe data de 10.06. 2014 este pe rol judecarea pe fond a dosarului de insolvenţã 5772/101/2013 a rãmas fãrã un rãspuns în termenul cerut.
Culmea coincidenţelor este aceea cã dupã şedinţa din 10.06.2014 în care s-a cerut recuzarea judecãtorului Zoican Dorinel, recuzare pe care domnul judecãtor s-a grãbit sã o supunã analizei unui alt complet astfel încât sã poatã da hotãrâri în continuare în acest dosar, a doua zi respectiv 11.06.2014 a sosit şi comunicarea din dosarul lui Talpeş Albert Dãnuţ 11933/101/2013, astfel încât hotãrârile în ceea ce priveşte dosarul 5772/101/2013 de insolvenţã sã fie deja publicate şi sã-şi producã efectul.
Înainte de a continua trebuie sã spun despre existenta unui conflict cu lichidatorul Popescu Emil. Tot în aceiaşi perioadã Oprea Doru, era asociat unic la firma SC ORTOPTIMED 2009 SRL ce avea ca obiect de activitate comercializarea produselor tip plafar. Datoritã faptului cã în mod neîntemeiat lichidatorul i-a atras rãspunderea materialã i-am fãcut o plângere penalã, care este încã în stare de judecatã.
În una din şedinţele de la tribunal avocatul Ghenciu Claudiu, reprezentant al lui Sãvoiu Nicoleta Liliana (şotia lui Bãltãţeanu Dragoş George) şi indirect al SPRL-ului lichidatorului Popescu Emil, pentru care acesta are reprezentare în alte procese de insolvenţã, cere judecãtorul sindic Zoican Dorinel schimbarea lichidatorului. Cu toate cã procesele verbale ale adunãrilor creditorilor prin care se propunea în mod explicit numirea celui mai de sus ca lichidator, erau contestate la Curtea de apel Craiova şi încã nu fuseserã judecate, judecãtorul Zoican Dorinel stabileşte schimbarea vechiului lichidator Naidan Nicolae cu cel cerut în mod explicit de cãmãtar.
Odatã numit lichidator, Popescu Emil începe operaţiile ce trebuie sã conducã la satisfacerea cererii cãmãtarului, respectiv declararea falimentului firmei pentru a intra în posesia patrimoniului acesteia.
Printr-un supliment la raportul celuilalt lichidator judiciar noul lichidator Popescu Emil prezintã o analizã sumarã şi defavorabilã a situaţiei financiare a societãţii şi înainteazã judecãtorului sindic cerere de schimbare a mea din administrator special şi de intrare în faliment.Cu toate cã prezentasem o analizã economico-financiarã fãcutã de un expert contabil din care reieşea creşterea economicã pe care o înregistra societatea din momentul numirii mele de cãtre fostul lichidator, judecãtorul Zoican Dorinel a hotãrât schimbarea mea din administrator special şi numirea lui ca administrator judiciar. Cererea de intrare în faliment i-a fost respinsã ca prematurã pentru a nu bate la ochi cã îi aproba acestuia totul.
În data de 28.03.2014, la ora15.00, fãrã a anunţa în vreun fel, în timp ce eram plecat din localitate nou numitul lichidator, respectiv Popescu Emil, a venit însoţit de trei angajaţi şi de alţi trei paznici la punctul de lucru situat în B-dul Revoluţiei Nr.1, şi a început un scandal monstru în faţa angajatelor şi a clienţilor ţipând cã el este noul administrator al firmei şi cã a venit sã închidã magazinul pentru cã vrea sã facã inventar ca sã vadã patrimoniul societãţii.
Încercãrile susţinute ale şotiei de a purta o discuţie civilizatã cu numitul Popescu Emil au fost zadarnice, deoarece acesta sub acoperirea celor trei paznici ameninţa în permanenţã cã el a venit sã închidã unitatea pentru cã aşa a hotãrât el. Pentru cã nu a vrut sã schimbe închizãtorile la uşi acesta a început sã profereze ameninţãri repetând cu obstinaţie cã noi nu ştim ce înseamnã sã fii numit administrator şi ce responsabilitãţi are el vis a vis de bunul mers al firmei. Sosind şi eu la magazin, în contextul în care erau deja acolo atât angajaţi ai firmei cu care aveam contract pentru asigurarea protecţiei magazinului, aceştia chemaserã şi poliţia localã pentru cã nu se putuserã înţelege cu Popescu Emil, am convenit cã a doua zi sã revenim şi sã efectuãm inventarul. În mod abuziv, sub ameninţarea cã el ne face dosar penal, a pus sigiliu pe uşile magazinului urmând a ne întâlni a doua zi pentru efectuarea inventarului.
Pe toatã perioada discuţiilor purtate Popescu Emil voia sã ne bage pe gât instalaţii de supraveghere video pe care urma sã le instaleze firma care îi furnizase paznicii şi care urma sã efectueze şi înregistrãrile. Întrebându-l cine plãteşte aceastã investiţie, acesta mi-a rãspuns cã firma. Atunci i-am spus cã firma nu poate susţine o astfel de investiţie, dar dacã doar aşa putem continua activitatea atunci sunt de acord. Când i-am spus cã sunt de acord cu instalarea camerelor de supraveghere, dar sã fie fãcutã de firma cu care aveam contract pentru cã înregistrarea va fi fãcutã şi reţinutã la Bucureşti unde este sediul firmei, acesta nu a mai insistat .
Dupã închiderea magazinului sub acoperirea numirii ca lichidator a pus paza de la firma care îi dãduse pe cei trei paznici, şi al cãrui patron are un conflict cu firma noastrã (Cu ceva timp, în urma unui control oftalmologic fãcut, şi-a comandat lentile speciale foarte scumpe şi sub auspiciul cã nu este pregãtit financiar în acel moment a insistat sã i le comandãm cã nu se pune problema achitãrii. Cunoscând persoana cu care acesta venise şi o recomandase, persoanã serioasã cu care mai procedasem aşa, i-am comandat lentilele, dar acesta nu a mai venit sã le achite astfel încât acestea au rãmas în stoc).
Am fãcut inventarul pe data de 29.03 şi 30.03, inventar care s-a fãcut doar în încãperile de la parter iar la mansardã s-a deschis doar pentru a pune sigilii pe geamuri. Începând cu data de 31.03.2014, sub motivaţia cã el nu are încredere în angajate şi cã acestea trebuie sã-i depunã lui garanţii mobiliare şi sub acoperirea aşa ziselor sigilii aplicate, magazinul a rãmas închis şi firma nu a mai desfãşurat nici o activitate specificã.
Începând cu aceastã datã lichidatorul a început sã facã toate demersurile pentru a ne bãga în faliment aşa cum îi cerea cãmãtarul Bãltãţeanu Dragoş George, procurator pentru şotia Sãvoiu Nicoleta Liliana reprezentatã de avocat Ghenciu Claudiu, avocat ce a mai reprezentat şi mai reprezintã SPRL-ul lui Popescu Emil în dosare de insolvenţã.
În discuţiile purtate la sediul lichidatorului judiciar din Str. Zãbrãutului Nr. 7, prin care îi solicitam sã deschidã magazinul şi sã ne continuãm activitatea, acesta repeta în continuu cã el nu are încredere în angajaţi şi cã are nevoie de garanţii imobiliare.
Începând cu aceastã datã (31.03.2014) angajatele au fost în repetate rânduri la sediul lichidatorului explicându-i situaţiile financiare dificile în care se aflã (au copii în întreţinere, cheltuieli cu întreţinerea apartamentelor şi rate la bancã) şi sã le explice în ce raporturi se aflã cu firma. Acesta le repeta cã el nu are nimic cu a relua activitatea, dar în acelaşi timp cerea în continuare garanţiile imobiliare pentru cel ce preia gestiunea. Ştiind aceasta, am luat legãtura cu cineva care lucrase ca gestionar în cadrul M.A.I. şi cu care am fost la lichidator pentru a prelua gestiunea şi a depune garanţia cerutã. Aşa cum era de aşteptat acesta a refuzat, motivând cã urmeazã sã se întruneascã comitetul creditorilor care va hotãrâ falimentul.
Întâlnindu-se cu unul din angajaţii lichidatorului, pe nume Ianaş Marian, Olaru Cristina l-a întrebat când va începe munca. Acesta i-a spus cã ,,nu vrea ţiganu ãla bãtrân sã vã mai lãsãm sã lucraţi, cã vrea ca firma sã intre în faliment. Nu ştiu cine este acel ţigan dar ştiu cã aşa cum a procedat lichidatorul confirmã cã acesta este condus de o terţã persoanã, care are interes faţã de imobilul situat pe B-dul Carol I , Nr. 73.
Activitatea a încetat, iar acţiunile lichidatorului s-au dovedit a fi acţiuni ce se fac în cazul societãţilor ce au cerut direct falimentul şi nu ca cele ce au solicitat reorganizarea.
În toatã perioada care a urmat închiderii magazinului, clienţii care îşi comandaserã ochelari au continuat sã vinã pentru a-şi ridica marfa ce o plãtiserã sau la care dãduserã avans. Unii au fãcut plângere la protecţia consumatorului, cei de la protecţia consumatorului venind la sediul firmei pentru a constata cele reclamate şi a ne anunţa cã riscãm sã primim amendã, care nu este prea micã. Anunţând lichidatorul, acesta a spus cã pe el nu-l intereseazã acest aspect pentru cã el hotãrãşte ce şi cum se face cu firma.
Vãzând acţiunile administratorului judiciar am fãcut o plângere cãtre judecãtorul sindic Zoican Dorinel, plângere în care îi arãtam acestuia ce se întâmplã şi cã, deşi nu era pronunţat falimentul, acţiunile lichidatorului sunt asemãnãtoare ca în cazul falimentului, cerându-i acestuia sã constate cã firma are pierderi zilnice de 3.000 lei . Judecãtorul în loc sã analizeze acţiunile lichidatorului a deschis un nou dosar ca pentru pagube ce le-ar produce lichidatorul firmei . Am constatat cã orice plângere în care vrei sã araţi realitatea poate fi contracaratã prin divizare.
Începând cu data încetãrii activitãţii de la punctul de lucru din B-dul Revolutiei, toate acţiunile noului administrator judiciar sunt îndreptate spre a îngloda firma în datorii.
Astfel:
Angajatele au rãmas prinse în continuare (nefiind declarate prin REVISAL în şomaj) astfel încât toate datoriile firmei cãtre ANAF, pe lângã faptul cã au rãmas neachitate , creşteau în mod artificial.
La sesizãrile repetate pe care le-am fãcut instanţei, respectiv domnului judecãtor Zoican Dorinel, de existenţa dosarelor penale în cercetare vis a vis de cei doi, care au ca scop dovedirea faptului cã aceştia nu au sumele înscrise în tabelul creditorilor, acesta le-a ignorat. Nu tot acelaşi lucru a fãcut şi faţã de sesizarea fãcutã de Sãvoiu faţã de Ferariu cãreia i-a dat curs.
Asociatul Talpeş Albert Dãnuţ a depus pe data de 16.12.2013 cerere în anularea hotãrârii AGA a deciziei adunãrii generale a asociaţilor SC ORTOPTIMED SRL.
Utilitãţile plãtite de firma (apã, gunoi, cãldurã, curent electric) nu au mai fost plãtite, iar pe lângã sumele curente se adunã şi penalitãţile de rigoare.
Nu au fost depuse declaraţii la ANAF şi nici bilanţul la 31.12.2013, care se depune în luna mai.
În data 09.05.2014, în urma convenirii anterioare, lichidatorul a venit la sediul din B-dul Carol l nr.73 unde a filmat cu un cameraman exteriorul clãdirii şi toate interioarele. Dupã aceea s-a fãcut un inventar cu aparatura, mobilierul existent şi contractele de închiriere pentru spaţii dintre SC ORTOPTIMED SRL şi: SC DMD MEDIA SRL, SC LA CASA ULTIMULUI ROMANTIC SRL ŞI OPREA NICOLAE. Aşa cum declarase anterior, vis a vis de aceste contracte, le-a denunţat, invocând o adunare a creditorilor care hotãra anularea acestora şi care cerea renegocierea preţului de închiriere pe baza unei oferte de preţ din partea chiriaşilor. Bineînţeles toate ofertele de preţ au fost refuzate, dar administratorul judiciar nici nu a propus un preţ de închiriere din partea comitetului creditorilor.
Din ziua inventarului, sub auspiciu pãstrãrii patrimoniului, administratorul judiciar a angajat o nouã cheltuialã. A pus o firmã de pazã, sã asigure paza permanentã la sediul din B-dul Carol l, paza care este şi actualmente .
Cele douã firme care aveau în chirie spaţii în clãdire şi care aduceau un venit societãţii au fost nevoite sã plece, încetând totodatã şi plata datoriilor.
În data de 15.05.2014, Popescu Emil cu angajaţii sãi au blocat maşina Dacia DUSTER care era luatã în leasing pe firma. Aşa cum afirmase într-o conversaţie cu cãmãtarul, lichidatorul trebuia sã facã totul pentru a nu mai avea mijloc de deplasare, pe lângã acela de a nu mai avea activitate şi deci de a nu mai dispune de bani. Pentru cã maşina era încã neachitatã, acesta a achitat diferenţa astfel încât aceasta sã nu fie ridicatã de firma de leasing. Aceasta este o dovada a faptului cã lichidatorul nu urmãreşte altceva decât obţinerea pe nimic a patrimoniului societãţii în cazul falimentului propus de el şi eventual aprobat de judecãtor.
Deoarece eu am deblocat maşina şi am dus-o la service unde avea deschisã o fişã de daune şi trebuia reparatã, lichidatorul i-a pus la dispoziţie lui Bãltãţeanu Dragoş George imaginile filmate cu maşina şi la pus sã facã reclamaţie pentru furt la IPJ Mehedinţi (acesta neavând nici o calitate, în afarã de faptul cã este cãmãtar şi şotul numitei Sãvoiu Nicoleta Liliana).
Aşa cum rezultã din toate acţiunile întreprinse pânã în acest moment, dorinţa expresã a lichidatorului este aceea de a mã scoate pe mine şi familia din spaţiul clãdirii din B-dul Carol I nr. 73, care este locuinţã pentru mine şi familie.
Confesiunile unui lichidator:
Odatã introdusã firma în insolvenţã, se depun toate diligenţele pentru a o pune în incapacitate de platã faţã de furnizori, faţã de utilitãţi, faţã de împrumuturile luate de la bãnci, faţã de taxele la stat (atât locale cât şi centrale). Lucrãtori principali în aceste demersuri sunt lichidatorul (care spune cã are grijã de cererile creditorilor) şi judecãtorul care aprobã tot ceea ce cere lichidatorul şi respinge tot ceea ce cere firma în insolvenţã, astfel încât în cel mai scurt timp posibil sã poatã fi cerut falimentul.
Odatã declarat falimentul lichidatorul, care în prealabil ştie cu cât vor sã cumpere persoanele interesate patrimoniul societãţii, se face cã face evaluãri ale patrimoniului pe care îl scoate ulterior la vânzare la preţuri modice. Aceste preţuri sunt aduse la nivelul cerut de cei interesaţi prin licitaţii repetate, iar atunci când nici nu te aştepţi obiectivele firmei sunt vândute iar tu afli despre vânzare ulterior.
Banii daţi pe obiectivele firmei sunt cele înscrise în acte, dar cel ce cumpãrã ştie de la bun început cât trebuie sã mai primeascã fiecare jucãtor din acest puzle, astfel încât acestora „nici gura nu le miroase, nici ceapã nu au mâncat”.
Astfel, persoane care în aparenţã par oneste şi fãrã nici o patã, prin participarea directã sau prin interpuşi la licitaţie, reuşesc sã dea o alurã legalã întregii operaţiuni.
Aşa fac unii avere (direct şi indirect)!
Nicolae Oprea

Cam toatã presa internã a dat „delete” importanţei istorice a zilei de 23 august, doar-doar o rãmîne în memoria colectivã ca zi de îngropãciune a autointitulatului rege decedat pe meleaguri turceşti. Erijaţi în istorici cu acest prilej, unii nepricopsiţi s-au adãpostit de ploaie şi-au pus de cîte-o clacã prin studiourile naţionale, alţii s-au dat în stambã în strada mare. Ce-o fi cãutat purtãtorul de iluzii şi de vorbe goale al benere printre ei, Dumnezeu ştie! La fel şi preşedintele, pãrãsit de aliaţii din presa internaţionalã, care au consemnat derapajele sale (aceasta însemnînd pierderea ultimelor redute de sprijin extern, adicã lovitura de graţie care îi confiscã pîrghiile de putere rãmase, în condiţiile în care a pierdut deja sprijinul popular), dispariţia autointitulatului rege al ţiganilor a picat pentru preşedinte ca o lespede pe picior, lipsindu-l de un aliat greu în bãtãliile electorale viitoare.

Scãpat din braţe de publicaţia germanã „Frankfurter Allegmeine Zeitung” şi atacat vehement de cãtre Karl-Peter Schwarz (acelaşi ziarist care anul trecut, în contextul referendumului de suspendare, îi ridica osanale), preşedintele ne-a oferit alte probe de cinism la priveghiul lui Cioabã, Dumnezeu sã-l ierte! Profitînd, ca de obicei, de prilej pentru a-şi îngroşa capitalul de simpatie în rîndul familiei îndoliate şi al etniei decedatului, preşedintele şi-a scos din buzunar şi a pus în funcţiune maşinuţa „mişcãrii populare”, creatã şi moşitã de nişte consilieri pe reţelele de socializare, ca sã-i asigure mezinei din nou drumul în Parlamentul European şi sã-i facã vînt doamnei de Pleşcoi la palatul din dealul Cotrocenilor. Sã aibã prezenţa la priveghi de-a face cu sentimentele? Greu de crezut! E mai degrabã tributarã unei strategii electorale, aşa cum, cîndva, îşi privea aliatul cu lacrimi de crocodil, adresîndu-i-se cu voce tremurãtoare: „Dragã Stolo…”. Vã mai amintiţi, nu-i aşa?

Cum euro-parlamentarele se apropie vertiginos, a crescut brusc şi interesul faţã de etnia îndoliatã. „Ce se naşte din pisicã şoareci mãnîncã!”. Convinsã de importanţa electoralã pe care rromii o au, mezina şi-a fãcut şi ea temele în bãtãtura lor, nu de alta, dar vine vremea voturilor. Toate mesajele sale din ultima vreme bat nicovala pe problemele supuşilor „regelui” decedat. Mã rog, acum treaba s-a complicat: „Regele” a murit, trãiascã cei doi „regi!”, care s-au bãtut pe coroane! Problemele lor existã cu adevãrat şi se manifestã. Dar mi-e greu sã cred cã interesul vizeazã mãsuri de soluţionare şi nu voturile, ca tichet de zbor pentru încã cinci ani la Bruxelles. E un tupeu fãrã margini sã te visezi din nou euro-parlamentar, dupã ce ai adus Ţara pe culmi de „succesuri”. Un curaj asemãnãtor americanilor, care şi-au crescut economia din pix şi au acum un P.I.B. cît al Suediei.

Ce este P.I.B.? Un indicator mincinos, inginerit şi tras de pãr pînã a ajuns sã reprezinte orice altceva, dar nu realitatea. P.I.B. – ul american pare uriaş, dar, în proporţie de peste 70%, e bazat mai mult pe consum. Ca şi producţie, China a întrecut de cîţiva ani S.U.A. Însã, în iulie, americanii au dat publicitãţii noi date de calculare a P.I.B.-ului, precum şi modul în care se calculeazã veniturile pentru pensie şi investiţiile în scop locativ, care adaugã miliarde de dolari economiei, sãltînd-o cu 3,6%, adicã 560 mld. dolari. Practic, o ţarã de mãrimea Suediei a fost adãugatã din pix economiei americane. Economia S.U.A. e un balon umflat cu pompa. De mai mulţi ani, îşi menţine dobînda aproape de zero, iar tipãrirea de dolari, prin repetate operaţiuni de relaxare cantitativã, ar trebui sã fie încetinitã, pentru cã a intrat deja într-o zonã foarte riscantã.

Ba cã datele economice publicate de China nu ar fi reale, ba cã raportãrile oficiale şi estimãrile analiştilor sînt neconcordante, americanii încearcã sã dea în cap Chinei, asmuţind agenţiile de tot felul pe capul ei, ca s-o discrediteze şi sã-i ia pieţele de desfacere. Aşa s-a întîmplat şi cu noi, şi uite unde am ajuns. Repet, „ce se naşte din pisicã, şoareci manîncã! Ştie tot globul cã monarhiile şi fiţele familiilor lor au tot mai puţini suporteri şi simpatizanţi în lume.

S-a scris în toatã presa occidentalã despre Irinuca, fata tatii, care se dã prinţesã de România, dar se ocupa ilegal, împreunã cu soţul ei, de sîngeroasele lupte de cocoşi. Cît de penibil, penal şi mîrşav ca doi oameni bãtrîni, care se pretind viţe nobile, sã tragã foloase din pariurile pe cocoşii luptãtori, cãrora le fixa cuţite la picioare. Trebuie sã-ţi lipseascã o doagã la cap sau sã ai lacune morale serioase ca sã organizezi astfel de lupte crude! Cam acesta este respectul pentru viaţã, pentru moralã şi conduitã princiarã, insuflat de tãticul ei prin educaţie! Ruşine mare! La fel de mare ca momentul în care tãtucul Irinucãi l-a dat pe Mareşalul patriot pe mîna inamicului, fãcîndu-i plocon şi Armata Românã; ca momentul în care a abdicat; ca momentul în care a venit dupã retrocedãri de sute de milioane de euro din avuţia poporului, care nu i-a aparţinut niciodatã. România este republicã, de unde „casã regalã”! A fost odatã! Aşa cã, oficial, prinţesa prinsã cu cocoşii în sac, nu ne aparţine, nu s-a nãscut în Ţarã, nu a crescut în Ţarã. Sã nu facã Ţara de rîs! Guvernanţii noştri ar trebui sã interzicã parveniţilor sã mai foloseascã titulatura X de România! Cum ar fi trebuit sã interzicã acostarea navei germane cu deşeuri periculoase în portul Constanţa. Cine are de cîştigat? Germania, desigur. A cîştigat şi de pe urma crizei datoriilor din zona euro: peste 40 de miliarde de euro, dupã ce neîncrederea investitorilor în stabilitatea financiarã a unor ţãri din uniunea monetarã a ajutat guvernul german sã se împrumute mai ieftin, aratã datele Ministerului de Finanţe de la Berlin. Pentru acest lucru Germania a oferit României un bonus uriaş: nava-cargo MSC cu deşeuri extrem de periculoase, refuzatã de toate porturile europene, şi primitã la Constanţa cu danele deschise. Nava suferise o explozie în mijlocul Atlanticului şi se pare cã are o încãrcãturã mai mare de deşeuri decît cea declaratã: Mai exact, cu 14.000 de tone mai mult, fiind un real pericol pentru mediul înconjurãtor. Trãim într-o lume nebunã, nebunã…, gîndindu-mã cu durere la sutele de copii sirieni ucişi recent în atacul cu arme chimice şi la cei peste şaizeci de mii de sirieni ucişi în conflictul organizat şi alimentat de doi ani de… ştim cu toţii cine

Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de

Tocmai ce mã dumirisem cum e cu „ciorba reîncãlzitã, cu looserii de profesie, care au luat bãtaie, şi cu ţuţãrii preşedintelui”, cînd o nouã lege ţinteşte buzunarul cetãţeanului. Înainte de a merge în instanţã, treci obligatoriu pe la mediator. Fie cã divorţezi sau vrei sã te judeci cu megieşul pentru uluca ruptã din gard, medierea e obligatorie, altfel rişti amenzi usturãtoare. Peste noapte au apãrut 8.000 de mediatori în toatã ţara. Altã categorie de încasatori de bani. Tot aşa, ca ciupercile dupã ploaie, au invadat naţiunea bancherii şi recuperatorii. Taxe, suprataxe şi molii înmulţite pe lamelã capitalistã. Pe vremea rãposatului, „medierea” de azi se chema „Comisia de împãciuire”, şi nu costa nicio para. Era o încercare realã de împãcare a pãrţilor. Politicienii n-au în cap decît modalitãţi de golire eficientã a buzunarelor noastre. Tot ce aduce bani pentru prosperitatea trîntorilor devine lege.

Guvernul dã cu o mînã la pîine şi jumuleşte cu cinzeci de mîini prin noile taxe, iar firma germanã „Syborg Informationssyteme”, implicatã într-un scandal de interceptãri ilegale, care la un tîrg I.T. se lãuda cu cel mai performant sistem de monitorizare, s-a ales cu 600.000 de euro de la Poliţia Românã, în baza unui contract, pentru un sistem ce urmeazã sã fie livrat la începutul lunii septembrie şi care, oficial, se va ocupa de localizarea telefoanelor mobile. Dar neoficial? Firma a fost acuzatã cã „sub acoperirea unui sistem de localizare a vîndut poliţiei germane instrumente care permiteau ascultarea telefoanelor, interpretarea datelor, citirea email-urilor, a discuţiilor de pe chat şi aşa mai departe”. Parcã din 2010 devenise obligatorie, la noi, Legea ascultãrii aproapelui. Toţi providerii şi cabliştii au fost obligaţi sã monteze la intrarea în sistemul lor nişte „cutiuţe negre”. Mai mult, compania este acuzatã cã ar fi negociat livrarea unor astfel de sisteme şi cãtre fostul dictator libian Muammar Gaddafi. Atunci, cum sã nu fie plasatã Angela Merkel pe primul loc în sondaje, înainte de alegerile care vor avea loc pe 22 septembrie! Sau sondajele sînt mãsluite ca peste tot? Vom trãi şi vom vedea.

Douã avioane strãine au încercat sãptãmîna trecutã sã intre în spaţiul aerian al ţãrii noastre. Şi nu sînt primele. Somate de aviaţia militarã de vînãtoare românã, piloţii strãini au ales altã rutã. Ale cui erau jucãriile care încercau sã zboare pe cerul Patriei noastre? Sã ne rãspundã ministrul M.Ap.N.! Trebuie sã ştim şi noi cine ne priveşte de sus. Americanii, ruşii sau ungurii? Potrivit proverbului, cîinele moare de drum lung şi prostul de grija Ardealului, înseamnã cã nu antiromânul Tökeş e bãiat deştept, ci guvernanţii de pe Dîmboviţa, pentru cã de peste 23 de ani vorbesc limbi strãine, tatoneazã reacţia popularã, apoi fac treaba murdarã. Dupã cum evolueazã evenimentele, nu m-ar surprinde sã conlucreze cu Satana în sutanã la restabilirea dominaţiei – de ce nu, chiar a ocupaţiei maghiare în Transilvania. Mai e puţin pînã la 30 august, ziua celui de-Al doilea arbitraj sau Diktatul de la Viena, prin care România a fost silitã sã cedeze în favoarea Ungariei horthyste aproape jumãtate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei. Ar însemna încãlcarea legilor supreme şi uzurparea drepturile cîştigate în istorie cu sînge românesc. Dupã ce a pîngãrit sutana şi s-a fãcut deseori de rîsul lumii în Parlamentul European, se pare cã nimeni nu-l mai ia în serios! Ãsta-i popã? Fereascã Dumnezeu! Mai bine şi-ar face milã un preot sã-i facã o exorcizare! Tökeş nu mai e spionul activ, eroul Europei Libere din 1989. E un cal de bãtaie expirat, dar fericit cã e lãsat în pace sã mai necheze la tribunã.

Ce se predã la Universitatea aia de varã de la Tuşnad? Pãi, ştiinţele hortiste, neofasciste, iredentiste ale revizionismului maghiar. Protectoratul asupra Transilvaniei dupã modelul Tirolul de Sus, cerut de rãspopitul europarlamentar, e demn de bancurile cu bulã. În Transilvania românii sînt majoritari. La fel şi proditorii Mihai şi Pacepa. Primul Mihai ne-a vîndut ruşilor, al doilea Mihai, „agent al ruşilor, care a dat cea mai cruntã loviturã spionajului românesc”, a fost degalonat cu argumente serioase de cãtre istoricii Cristian Troncotã şi Larry Watts, dar susţinut cu aplomb tismãnesc de te miri cine. De dincolo de moarte jinduia dupã pensie de la statul român. O mare dilemã româno-americanã, care ar trebui sã nu-i dea pace premierului, cum nu i-a dat nici Haysamm. Pe ce adresã a virat statul român pensia fantomei? Reabilitarea judecãtoreascã, cu ochii închişi, a trãdãtorului şi repunerea acestuia în drepturile de pensionar militar al statului român, a trezit instituţia plãtitoare din anestezia injectatã de politicã şi justiţie. Cererea instituţiei, prin care pensionarul Ion Mihai Pacepa trebuia sã facã dovada cã se aflã în viaţã, a rãmas fãrã rãspuns. Am pentru guvernaţi o temã de vacanţã: elucidarea dubiilor cu privirea la comiterea unor falsuri ce aveau ca scop reabilitarea lui Pacepa, demascarea autorilor fraudei şi recuperarea pensiei plãtite fantomei. Deşi i se iau interviuri regizate pentru copiii autişti, cei avizaţi, trecuţi prin dîrmon, afirmã cã e „dus” demult. Pînã una alta, factura celor şase ani de cînd România se pregãteşte sã intre în spaţiul Schengen, respectiv din 2007 şi pînã în prezent, ne-a costat peste 1 miliard de euro. Bani de buzunar pentru gãşcarii U.E., nu-i aşa? Era sã uit cã recentul (r)acord cu F.M.I. a mai emis o perlã, ca nouã sursã de jupuit. Pe cine, anume? Pe româncele casnice, pe care le va obliga sã plãteascã impozit… pe statul acasã. Dar despre aceastã monstruozitate, în curînd. Pînã atunci, faceţi Crucea mare cã Skaraoţki-i neînfricat şi are în plan sã ne impoziteze mersul pe jos, dormitul, mestecatul, tusea şi sforãitul. Cam astea au mai rãmas neimpozitate.

Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de

Dupã atîtea cantonamente, malversaţii, antrenamente eşuate şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţãrii în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul, de la 1 iulie pînã la 31 august. Douã luni de zile i-am pierdut de pe radar! Nereperaţi de nimeni, ca nişte şoareci echipaţi cu senzori conectaţi la spaţiul intern şi extern, prin care vor sã afle pînã la ce punct viitorul lor pe distanţe lungi se adapteazã condiţiilor de imponderabilitate. În plus se pot îmbia şi combina în strategii, alianţe şi permutãri lãutãreşti. Dar cu onoarea „nereperatã” a poporului cum rãmîne? Îndrãzneşte careva sã le strice socotelile? Sînt în timpul liber, doar. Obosiţi de jugul guvernãrii la care au tras unul hãis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, dupã care se vor reîntoarce sã desãvîrşeascã opera de tracţiune în hãu. Sã fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasã slujbã, dupã cea de europarlamentar! Slujbe de vis! Cine nu şi-ar dori sã vinã cîteva ore la serviciu, douã-trei zile pe sãptãmînã şi sã aibã buzunarele şi conturile pline din bani publici. Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sãlile de şedinţe ale comisiilor. Aceste comisii permanente şi speciale înseamnã, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale.

Seriozitate ioc! Chiulangealã cît cuprinde! Chiar au nevoie de douã luni de vacanţã, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta neisprãvirilor, pe care noi i-am ales, noi îi plãtim şi le suportam fãrãdelegile şi deciziile oneroase? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei? Un simplu angajat are, dupã un an de trudã cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei sãptãmîni de concediu, plãtit cu cîţiva amãrîţi de gologani. Care-i cea mai slab cotatã instituţie din Ţarã? Pardon, dispreţuitã? De ce vor românii reducerea numãrului de parlamentari. „Mînãstire-ntr-un picior, ghici ciupercã ce-i?” Cînd vor veni din vacanţã cu minţile şi mai „odihnite”, de ce se vor apuca oare sã mai dãrîme? Poporul e deja la terapie intensivã. Mai în glumã, mai în serios, cum ar fi oare, sã fie scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei originale? Pentru cã dupã 23 de ani de libertãţi amãgitoare ne-am ales cu constituţionalizarea dreptului de a face ce vor muşchii lor, şi cu dictatura privilegiului politic. Trãiascã şi înfloreascã arta interesului de trib! Datoria nobilã de membru al celui mai înalt for al statului este vãzutã de ei ca o glumã. Mandatul trece, leafa barosanã le merge, procentul pentru pensia lor se ridicã la cer. În plen trag cîte un pui de somn, în pauze se plimbã pe holuri, îşi aranjeazã ploile. Mai nimeni nu citeşte cap-coadã proiectele de lege propuse spre aprobare. Voteazã ca oile la un îndemn, ridicã mîinile în cor şi habar n-au ce implicã acţiunea lor. Minimum treizeci la sutã din ei absenteazã cu tot felul de motive puerile, care n-ar trebui aprobate. Aş putea scrie un roman de motive care sã demonstreze cã aleşii noştri lipsiţi de conştiinţã, care se grãbesc acum spre destinaţiile de lux ale vacanţei, au devastat Ţara ca nişte zburãtoare verzi şi n-au adus nimic bun societãţii. Pînã nu vom avea o clasã politicã responsabilã, din trupul slãbit al României se vor hrãni în continuare termitele autohtone şi strãine, care nu produc nimic în afara propriilor movile de bogãţii. Gîndiţi-vã un pic la venitul acestor frecãtori de hîrtii virtuale, multe multe depãşind înţelesul lor, care umilesc şi batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, chiar sub cel ceauşist, şi comparaţi-l cu venitul unui individ care munceşte efectiv fizic sau intelectual, dar cinstit.

Odatã cu vacanţa aleşilor, se scumpesc şi gazele. „Liberalizarea preţului la gaze, e un principiu european, şi România trebuie sã-l respecte”, zice premierul. Dar salariile românilor şi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, dom’ premier? Luaţi o cîtime din preţul energiei şi-l creşteţi pe cel al gazelor. Bunã mutare! Poporul tot la terapie intensivã, spuneam, iar peste el „vin scumpiri pe bandã rulantã! Cum se vor descurca oamenii cu venituri modeste? Nu rãspunde nimeni, parlamentarii pleacã sã se odihneascã, obosiţi de atâta inactivitate; pleacã dar îşi iau drepturile bãneşti în perioada vacanţei. Vin scumpirile asemenea jocului de domino. Pe cine intereseazã? Cei care ar trebui sã alcãtuiascã proiecte de legi care, aprobate şi aplicate, ar mai echilibra o stare de crizã ce pare fãrã sfârşit, pleacã în vacanţã. Cei care i-au ales îndurã, pe mai departe: scumpiri, şomaj, batjocura infractorilor, indiferenţa mai-marilor …Vine domino-ul scumpirilor! Ei şi? Vacanţa alesului sã trãiascã! (prof.Maria Diaconescu)

Statul livreazã încã o gurã de aer bancherilor-cãmãtari, amînînd denunţarea clauzelor abuzive din contractele de credite, care fraudeazã milioane de români. BNR s-a opus iniţiativelor legislative şi a fãcut lobby pe lîngã Guvern şi F.M.I. pentru a nu valida actele normative, pe motiv cã pierderile bãncilor s-ar ridica la 1 mld. Euro. Dar cu pierderile românilor fraudaţi de bãnci, ale românilor sãraci lipiţi pãmîntului, cum rãmîne, domnule guvernator anti-român? Aveţi puţinã demnitate! Stingeţi lumina, închideţi uşa, luaţi-vã şlapii şi halatul de pensionar şi fugiţi departe de haosul financiar pe care l-aţi creat şi moşit, pînã nu e tîrziu! E mai sãnãtoasã umbra podgoriilor de Drãgãşani! Premierul a susţinut cã nu e prieten cu bancherii, dar a convenit asupra amînãrii. Cum sã nu! Fraţii întru arme se ajutã la nevoie. Astfel de aprobãri sînt tipice mentalitãţii servile a celui mai slab în faţa celui puternic, a celui care renunţã la propria identitate pentru a se exprima în identitatea celui dominant. Iatã-i şi pe americani, cît de frãţeşte vin în ajutorul Irakului, dupã ce le-au adus în bãtãturã rãzboiul de cucerire şi apoi, la conducere, un guvern care sã spunã doar „yes”. Îşi trimit bancherii sã-i escrocheze pe bieţii „eliberaţi”. De asta aveau nevoie. De noi teritorii unde sã-şi extindã pelagra ocupaţiei şi sclaviei prin îndatorare, şi de noi pieţe de desfacere a gunoaielor. Banca „Citi” devine prima bancã americanã cu sediul la Bagdad, dupã ce a primit avizul preliminar al Bãncii Centrale a Irakului. E doar începutul unor operaţiuni bancare diversificate, ce vor face din irakieni milioane de sclavi.

Din nefericire pentru omenire, cei mai mulţi dintre guvernatorii ei sînt nişte ciocli cu haine de demnitari.

Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de

Mãi, sã fie! Aud şi eu pentru prima datã un premier afirmînd cã la nivelul aparatului administrativ central „e o sclerozã totalã”! Mai întîi sã vedem reforma realã propusã, adicã reducerea la jumãtate a funcţionarilor publici, care taie frunze la cîini! De astfel de declaraţii publice e plin podul românului! E ca şi cum N.A.S.A. ar face public faptul cã din 2020, sã zicem, vom merge cu liftul spaţial pe Marte. Deşi sînt şi ei convinşi cã bat cîmpii, pentru cã era cosmicã s-a cam prãpãdit fãrã succes. S-au cheltuit munţi de bani pentru ratãri: nici un profit de pe Lunã, nici de pe asteroizi, nici de pe alte planete. Başca întîlnirea cu extratereştrii. Ca sã aduci un pumn de minereu rar de pe un corp cosmic, costã de mii de ori mai mult decît l-ai obţine prin sintetizã pe Pamînt. Costurile, distanţele, toate fac din problema explorãrii spaţiului un excelent subiect pentru povestiri S.F. şi atît. Sã fim mulţumiţi dacã activitãţile spaţiale vor îmbunãtãţi comunicaţiile prin satelit şi vor evita coliziunile cosmice cu impact asupra Terrei. Restul e politicã de rãzboi şi globalizare.

Aşadar, cum şmecheria politicienilor mioritici e de nevindecat, veşnicã şi atotstãpînitoare, experţii în modificarea Constituţiei vorbesc despre un „preşedinte notar” şi o „republicã parlamentarã”. Se vede de pe Marte cã cei din fruntea bucatelor naţionale îşi aranjeazã ploile cu ajutorul ei! Parlamentarii vor avea imunitate sporitã, adicã cenuşã groasã pe turtã, iar şeful statului puteri limitate. Este oficial! Ca şi trecerea la euro! B.N.R. a cerut introducerea monedei euro în noua Constituţie.

Bucurie mare, nu-i aşa? Chiar în sediul B.N.R. strategul alogen american, nãscut la Budapesta, George Friedman, preşedinte al Stratfor, afirma: „Bine cã nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!” Are dreptate! Ce-i lipseşte chelului? Tichia de mãrgãritar. Vom sãrãci de tot! Preţurile se vor umfla, iar salariile vor fi mai neputincioase. Vom fi servitorii de frunte ai organismelor mondiale care ne vor folosi dupã bunul plac. Probabil am fost promişi în acest scop prin scrisori de acreditare. La fel ca în scrisoarea gãsitã de poliţie în apartamentul şefei F.M.I: „Folosiţi-mã aşa cum credeţi cã e mai bine!”. Lagarde îi informa pe Nicolas Sarkozy cã o poate „folosi” la treburile „casnice”. Despre scrisoarea-jurãmînt, descoperitã în timpul percheziţiei efectuatã în luna martie la apartamentul din Paris al şefei F.M.I, Christine Lagarde (foto), şi fãcutã publicã în „Le Monde” abia acum, la trei luni de la data percheziţiei, am scris la vremea respectivã în editorialul „Aşteptam de mult pe la gard”.[1]

„Sînt alãturi de dumneavoastrã”, scrie Lagarde, „pentru a vã sluji proiectele pentru Franţa. Folosiţi-mã aşa cum credeţi ca e mai bine pentru acţiunile dumneavoastrã. Dacã decideţi sã mã folosiţi, am nevoie de dumneavoastrã ca ghid şi susţinãtor. Fãrã ghid, voi fi ineficientã. Fãrã susţinãtori, nu voi fi plauzibilã”. Scrisoarea a fost gãsitã în cazul dosarului Bernard Tapie, şefa F.M.I. fiind bãnuitã cã a contribuit la victoria acestuia într-un litigiu ce i-a adus 400 de milioane de euro. Scrisoarea mai precizeazã cã, Lagarde nu are „ambiţii politice personale” şi cã, spre deosebire de anturajul lui Sarkozy, „nu are dorinţa de a fi un servitor ambiţios”. Vedeţi cum cei de la vîrful planetei se servesc pe furiş între ei? Iatã de ce vin întotdeauna cu pãreri critice! Pentru cã atitudinea criticã obiectivã, argumentatã şi mãsuratã, invitã la diferenţiere între adevãr şi manipulare, între scop şi finalitate. Vedem destul de clar cã politica, în orice colţ al lumii, e un maidan, unde bat mingea în neştire şi servitute tipologii umane divers colorate. Ca şi la noi, de altfel. Şuturile sau golurile trase în poarta adversarului se înscriu în „estetica corupţiei”, a blatului şi n-au nimic de-a face cu spiritul românesc, fiind de fapt glorificarea unor interese personale sau ale grupurilor care frecventeazã o atare cocinã ideologicã sectarã.

Focalizarea falşilor salvatori ai naţiunii, a falselor evenimente petrecute pe scena mare a politicului, proliferarea ştirilor îndoielnice, manipularea şi întreţinerea confuziei dintre sfera fabricatã a nonvalorilor şi zestrea realã, urmãresc anihilarea rezistenţelor critice-protestatare şi, în mod special, reducerea la tãcere sau cenzura drasticã a valorilor românismului.

Cît de uşor îi lãsam sã ne încovoie demnitatea şi verticalitatea româneascã, pentru a accepta sclavia şi civismul de consum, ornamental şi nefast! Cum muşterii noştri au depãşit decenţa şi nu mai valoreazã nici cît o ceapa degeratã, ar trebui evacuaţi din orice funcţie de decizie! Unde sînt diplomaţii de carierã? Intelectualii de la care generaţia tînãrã sã preia ştafeta dragostei de patrie şi popor? Unde sînt cei care ar trebui sã facã politica naţiunii române? Figurile acestea din rotativa Puterii, aceleaşi de douãzeci şi trei de ani, au dat atîtea palme nãucitoare identitãţii noastre, au generat doar scandaluri de top şi şi-au sporit nemãsurat averile! Desigur, ei au dreptul sã facã orice cu viaţa lor! S-o arunce în hãu, dar li se interzice asasinarea poporului român, începutã în urmã cu aproape un sfert de veac!

Maria Diana Popescu    http://www.agero-stuttgart.de

Bronzaţi şi cu cîteva kilograme în plus, parlamentarii s-au întors din vacanţã în cuiburile de pluş ale palatului, fãrã chef de lucru, dar cu aceeaşi poftã de sfadã, deşi în sertare zac sute de legi ce se vor adoptate de prin douã mii şi ceva. Regionalizarea şi revizuirea Constituţiei sînt nişte gogomãnii mai mari decît Casa Poporului, iar iniţiatorii nu trebuie priviţi cu umanitate, pentru cã marşeazã pe împãrţirea, ca pe un tort, a naţiunii. Ne aşteptãm la mãsuri punitive pentru urmãtoarea perioadã, şi nu ştiu de ce gîndul îmi zboarã la mãsurile luate de proprietarul unui magazin de cosmetice din China, care şi-a obligat angajaţii sã meargã în patru labe în public. A motivat el, pentru a le testa capacitatea de rezistenţã. Dacã tot mergeau în patru labe, de ce nu s-a gãsit cineva care sã sarã la gîtul patronului şi sã-l muşte. În loc sã fie numãrate craterele din asfalt sau şcolile care abia mai stau în picioare în satele româneşti, statisticienii socotesc cît au cheltuit românii de sãrbãtori, cît au cîştigat marcheturile, cîţi hectolitri de vin s-au bãut, cîţi români înecaţi cu sarmale sau îmbãtaţi au ajuns la urgenţe. Toate acestea, la vedere, exagerate, pe ecrane.

Nu vã uitaţi la ce spun televizoarele despre români! Românul ştie sã munceascã, ştie sã se şi distreze, inteligenţa, cumpãtarea şi omenia fac casã bunã cu românul. El a plãtit şi plãteşte cu vîrf şi îndesat oalele sparte de clasa politicã şi locul de sub scara UE. „Statisticienii” ar trebui sã insiste mai mult pe milioanele de euro cheltuite pe studii de fezabilitate, pe faptul cã statul cheltuieşte anual pe drumuri naţionale şi autostrãzi la fel cît a costat Casa Poporului, deşi ele nu-s decît pe planşete. „Adevãratul patriot este cel care-şi apãrã Ţara împotriva guvernului sãu” – Mihai Eminescu. Deci, nu renunţaţi la conştiinţã! Nici la dragostea de Ţarã! Nu renunţaţi la naţiune în favoarea federalizãrii confiscãtoare! Luptaţi pentru drepturile şi libertãţile voastre! „Olimpienii” şi-au dezvoltat o adicţie (practic, un mecanism de dependenţã ca şi la droguri, cofeinã, alcool sau nicotinã) pentru dominare şi distrugerea identitãţii naţionale, pentru demolarea oricãrei industrializãri, pentru suprimarea oricãrei dezvoltãri ştiinţifice, pentru controlul asupra învãţãmîntului şi sãnãtãţii şi populaţiei. „Olimpienii” regleazã cum vor scala aparatului mondial de acaparare, roţile crizei globale şi aşa-zisele mãsuri de austeritate sau antiteroriste.

Lucruri noi se întîmplã pe planetã şi în Ţarã. Din mai a intrat în circulaţie noua bancnotã de 5 euro, a cãrei înfãţişare se cosmetizeazã pentru prima datã. Noul model, cu elemente superioare de siguranţã, va circula în paralel cu vechea bancnotã pe parcursul urmãtorilor ani, care îşi va pãstra însã valoarea pe termen nelimitat şi va putea fi preschimbatã oricînd la bãncile centrale naţionale din zona euro. De pe bancnota de 5 euro, personajul mitologic Europa priveşte neputincios cum suprafeţe mari de teren agricol de pe continentul Europa sînt şi vor fi acaparate de speculatori şi cumpãrãtori bogaţi, în acelaşi mod ca în ţãrile aflate în curs de dezvoltare. Fermierii locali sînt eliminaţi de pe piaţa tranzacţiilor cu terenuri agricole de „corporaţii chineze în Bulgaria, de fonduri suverane bogate şi fonduri speculative din Orientul Mijlociu în România, de oligarhi din Rusia şi companii imobiliare specializate în tranzacţii cu terenuri agricole”, cu toţii atraşi de subvenţiile consistente oferite de Politicile Agricole Comune ale U.E., scrie The Guardian.

Altã bancnotã celebrã a lumii îşi va schimba înfãţişarea cu data de 8 octombrie 2013  Rezerva Federalã din SUA a redesenat bancnota de 100 de dolari cu noua „faţã” a lui Benjamin Franklin. Perioada de înlocuire ar putea fi destul de lungã, avînd în vedere cã vorbim despre cea mai rãspînditã bancnotã. Revenind în Ţarã, de la începutul lunii mai, A.S.F., o altã gãselniţã contraproductivã de cheltuit bugetul, a preluat atribuţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private din România. Autoritatea pentru Supravegherea Financiarã este condusã de 17 barosani purtãtori de carnete de partid, cu mandat pe 5 ani. Pe scurt, ei pot acorda, suspenda sau retrage autorizaţii în domeniul non-bancar, pot controla activitatea pieţei de capital, sectorul asigurãrilor şi cel al pensiilor private, domenii în care se ruleazã anual, aproximativ 15 miliarde de euro. Pentru efortul lor deosebit au lefuri de invidiat, la nivelul guvernatorului benere, adicã peste paisprezece mii de euro lunar. Başca puzderia de birocraţi ai noului organism, şi ei cu cîteva mii de euro pe lunã. De parcã banii noştri ar ieşi ca şuruburile de la strung, fãrã prea mare efort sau responsabilitate. O altã mega-afacere, de unde vor rezulta alţi îmbogãţiţi la minut. Cum este de pildã şi afacerea de milioane de euro a cîinilor fãrã stãpîn. Bani încasaţi de firmele desemnate de primãrii pentru gestionarea animalelor. Cu toate acestea, mii de persoane sînt muşcate anual pe strãzi. Dacã n-ar mai fi maidanezii, firmele astea ar mai primi bani de pomanã de la guvern? E contraindicat sã-i sterilizeze. Dupã aia ce mai fac? Cum îşi mai justificã obiectul muncii? Potrivit unei investigaţii realizate de „Rise Project”, în marile oraşe din Ţarã s-a dezvoltat o industrie subteranã a cîinilor, controlatã de afacerişti controversaţi şi toleratã de autoritãţile locale.

Maria Diana Popescu, Agerowww.agero-stuttgart.de

Islandezii n-au glumit cu bancherii corupţi. N-au cedat în faţa oligarhilor internaţionali. I-au arestat pe bancheri, iar acum îşi construiesc un stat de drept, unde hoia bãncilor şi a corporaţiilor nu-şi mai gãsesc locul. La noi, criminalitatea bãncilor, încurajatã şi susţinutã de Putere şi de Guvernator, a distrus Ţara prin regizarea inflaţiei, vînzarea bunurilor de preţ ale naţiunii şi împrumuturi pe buzunarul sãrac al poporului. În numele României clasa politicã se împrumutã de dimineaţã pînã seara. Domnule politician, guvernator, preşedinte, domnilor bancheri, recuperatori şi executori, domnilor Mafioţi aţi lãsat Ţara fãrã tãlpi la pantofi! Averile voastre trebuie confiscate. Averile umflate cu legile sub braţ. N-aveţi niciun interes sã urgentaţi reformele în Justiţie! România are nevoie de Reforme reale în instituţiile statului şi mai ales în Justiţie. Nu de improvizaţii interpretabile în funcţie de cãciulã! Nu de eludarea legilor! De aici pleacã tot haosul intern! Pentru cã România sã scape de sub cizma bancherilor-cãmãtari, toţi cei cu mînã lungã, corupţii şi toatã adunãtura politicã trebuie sã pãrãseascã Puterea de mînã cu (in)justiţia, cu bancherii şi cu nãnaşul lor de la benere.

Mafia care conduce România are un singur scop: distrugerea României, ca stat naţional, la toate nivelele. Sindicatele ce fac? Pãi, liderii de sindicat sînt şi ei vînduţi „diavolilor”. Schimbaţi-i! În funcţiile decizionale au ajuns trãdãtorii nãscuţi şi fãcuţi, care mint poporul cu zîmbetul de ceapist, devenit peste noapte doctor în ştiinţe politice. Alungaţi aceste zdrenţe care ne-au vîndut şi pe noi, şi Ţara. N-au niciun Dumnezeu. Mamon este Zeul lor. Doamne!, ce blestem pe Ţara noastrã, sã aibã parte numai de conducãtori tonţi, vînzãtori de neam şi analfabeţi. În loc sã redreseze economia, sã facã ceva pentru dezvoltarea Ţãrii, se grãbesc sã vîndã ce-a mai rãmas în picioare, iar gãurile fãcute de ei în visteria Ţãrii, le completeazã, încurajînd, prin legi aberante, deposedarea prin forţã a românilor sãraci, datori la bãnci cu cîţiva lei. Ruşine, domnilor! De la preşedinte la guvernator pînã la ultima cãpuşã a Puterii de la Bucureşti! Tîlharilor le este permis orice în scop politic. Dacã ne mai şi destramã Ţara, sîntem terminaţi. Crocodilii internaţionali abia aşteaptã sã ne facem praf şi pulbere. Şi aşa România are cea mai mare sãrãcie din U.E. Spuneţi-mi, vã rog: are românul de toate şi doar regionalizarea îi mai lipseşte? Are românul de toate şi trebuie sã ţinã în spinare miile de bancheri prin clauze abuzive, miile de trîntori şi funcţionari guvernamentali? Mai rãmîne românul cu ceva, dacã astfel de legi antisociale ticluite de bãnci, cu dus şi întors, îl lasã fãrã casã, fãrã masã şi fãrã orãtãniile din curte? Am citit anunţ de vînzare a obiectelor confiscate prin executare silitã: „De vînzare: fotoliu, aragaz, televizor, pat, şifonier, calculator, fier de cãlcat, centralã electricã, poartã din fier”…

Nu mi-a trecut prin cap niciodatã cã românilor li se vor pune la cale astfel de nenorociri şi cã în loc sã se emitã legi cu caracter social, statul vrea, cu prioritate, bone profesioniste. Adicã, chiar au întocmit un proiect de lege care obligã dãdacele sã aibã pregãtire profesionalã. Au de toate românii, aşa cã, doar bonele profesioniste le lipseau. Cã sã nu zicã poporul cã nu sînt activi, demnitarii statului se ocupã cu tot felul de matrapazlîcuri, cu maidanezi şi bone, şi deloc de starea jalnicã în care au adus poporul. Femeiul ãsta contabilizeazã totul pînã la ultimul cent, dar e orb cu salariile şi pensiile umilitoare ale românilor, care abia îi mai ţin în viaţã. Şi de ce, domnilor guvernanţi sunteţi solidari doar în materie de confiscãri, executãri, taxe, impozite, tãieri, ajustãri şi nu în materie umanã, în privinţa securitãţii individului? România este singurul stat din U.E. unde nu existã o lege a falimentului personal. Românul nu beneficiazã de nicio formã de protecţie în faţa bancherilor care au abuzat milioane de români. Cine i-a lãsat fãrã locuri de muncã, aducîndu-i în situaţia de a nu-şi mai putea onora ratele, ca acum sã li se confişte pînã şi poarta de la intrarea casei? Guvernele democrate. Cine a condus finanţele spre dezastru? Industria bancarã de pe teritoriul Ţãrii şi lãcomia paranoicã a bancheri-cãmãtarilor. Dar legea, fiind fãcutã pentru poftele lor, nu-i arde la seif. Comisioanele interbancare din România sînt cele mai mari din Europa. Dobînzi extrem de mari, dobînzi frauduloase la dobînzi, comisioane de întîrziere, comisioane la comisioanele de întîrziere sau comisioane la plãţi anticipate! O datorie de 500 de euro a ajuns de 5.000 de euro. Doar 10% din datoria creatã artificial reprezintã împrumutul. Guvernul şi guvernatorul nu-şi falimenteazã acoliţii sau firmele în cîrdãşie. Ba mai mult, acestora le şterge datoriile şi bagã poporul în faliment. Deşi Executivul le-a oferit ca argumente doar presupuneri, deputaţii au aprobat ştergerea datoriilor Rompetrol. Şi nu e prima sau ultima mare companie.

Lasã cã se duc amãrîţii de români, lunã de lunã, ei cei mai mici şi loviţi din toate pãrţile, şi se înghesuie la ghişee sã-şi plãteascã dãrile. Chiar dacã rãmîn fãrã bani de utilitãţi, hranã sau medicamente. Cã altfel, naiba îi ia! Vin executorii şi le iau perna de sub cap. Aceastã clasã a împuiat în democraţie şi s-a îngrãşat cu trîntori care îşi papã biberonul de la bãnci. Bine cã se şterg datoriile companiilor mari! Tot ale lor, ale cumetrilor şi mãtuşilor sînt. Sã plãteascã mulţimea datoriile lor! De ce nu veniţi sã ştergeţi datoriile amãrîţilor pe care i-aţi dat afarã şi le-aţi vîndut întreprinderile, iar acum nu mai au cu ce supravieţui, dar sã mai şi plãteascã ratele frauduloase ale bãncilor. Ar trebui construitã o fabricã de ţepe, iar din mulţime sã se ridice un alt Ţepeş! În aceastã erã a ticãloşiei, toate partidele politice au preocupãri infracţionale. Atunci, ce soluţii sau legi cu caracter naţional sã emitã acestea?

De un sfert de secol, cei din fruntea bucatelor naţionale, gunoaiele din politicã, furã de la stat, furã unii de la alţii, se iartã unui pe alţii şi îşi şterg datoriile între ei. Sper cã va veni ziua cînd vor rãspunde la întrebãri în faţa poporului. Prea mic, prea neîncãpãtor e „Zidul de la Târgovişte” pentru cît de mulţi la numãr sînt trãdãtorii şi vînzãtorii Ţãrii! De ce Angela şi Barosso nu se cramponeazã de încãlcarea drepturilor constituţionale ale românilor, care plãtesc taxe europene din salarii de lumea a treia? Europenii au între 1.500 şi 3.000 euro lunar, românii, 200 sau 300 de euro lunar. Din toate aceste pricini avem o economie imaginarã, datorii uriaşe cum n-a avut niciodatã România, viitorul poporului amanetat, aparatul administraţiei de stat înţesat de trîntori, hoţi şi reţele de prostituţie.

Corupţia, şantajul şi gunoaiele de prestigiu au ajuns endemice, iar benere este condusã de acelaşi om, tot de aproape atîţia ani cît a condus România preşedintele Ceauşescu. Care, oricum, a fost un mare patriot. Dumnezeu sã-l ierte! Tot ce a construit Nicolae Ceauşescu au vîndut democraţii şi s-au îmbogãţiti între ei, la vîrf. Oare ţara noastrã nu mai are nici un expert în finanţe, nici un bancher onest şi priceput? Care sã îl înlocuiascã pe veşnicul, cu o singurã calitate, dobînditã la prima vizitã în S.U.A.: posedã un anumit anumit telefon la care rãspunde cu o singurã replicã: Yes. Naivi sînt cei care cred cã el conduce B.N.R. şi face strategii bancare naţionale cu capul din dotare. Vã amintiţi de perioada hiperinflaţiei? Atunci benere tipãrea bani cu toptanul şi, cînd a primit telefon de la unchiuleţul Sam sã ţinã inflaţia în frîu, a stopat subit maşinia de tipãrit. În rest, ambiguitatea strategicã (ne ascundem de „spioni”, vorba aia), guvernatorul ne ameninţã ca va fi „volatil” – şi cam asta i se livreazã românului rebegit de frigul ignoranţei de stat. Oricîtã „cãldurã” ar promite acest „volatil”, bancherii îşi fac de cap în cîrdãşie cu recuperatorii şi executorii, abuzînd mii de români, în baza aberantelor legi, parafate de Puterea care chefuieşte pe malurile Dîmboviţei.

Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de