Ţaţe la uluci

autor — Mon, 03 Mar 2014 20:47:37 +0000

*La 20 februarie 2014 – adicã mâine, dacã vã vine sã credeţi! – se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui EUGEN BARBU, unul dintre cei mai mari, mai interesanţi, mai speciali prozatori români ai secolului al XX-lea. Uniunea Scriitorilor (devenitã un fel de organism clientelar cu pretenţii de …castã, plin de grafomani onctuoşi, agresivi şi pornografi, unde colcãie interese de tot felul ce se topesc, finalmente, invariabil, în nişte miasme cu suspect de pronunţate accente sindicale) şi revistele literare pe care aceasta le pãstoreşte tac, pare-se, în mod complice şi, prin urmare, semnificativ pe aceastã temã. Nici nu e de mirare: acestea sunt, de ceva timp, „moşiile” lui Nicolae Manolescu şi ale trupelor sale de vestale şi trubaduri, pentru care marele prozator Eugen Barbu a fãcut mereu o figurã de proscris. Dupã unii autori, tot Nicolae Manolescu a coordonat, animat de aceeaşi visceralã urã, la începutul anilor ‘90, excluderea lui Eugen Barbu din Uniunea Scriitorilor, operaţiune dusã la îndeplinire cu mare aplomb şi tam-tam postrevoluţionar de iremediabilul golan eşuat în moşier de provincie burtos, crãcãnat şi cu pãlãrie, mare amator de chiolhanuri pantagruelice, Dinescu Mircea. * Însã Eugen Barbu nu poate fi scos şi din istoria literaturii române, oricât de multe eforturi ar depune în acest sens unii sau alţii, culturnici de duzinã cu responsabilitãţi în domeniu sau critici de valoare incontestabilã, cum este şi mai sus-numitul Manolescu. Barbu rezistã timpului prin cel puţin trei dintre romanele sale – Groapa, Princepele, Sãptãmâna nebunilor – dar şi prin numeroasele sale nuvele, multe dintre ele, veritabile capodopere ale genului. Dacã mai adãugãm meritele uriaşe pe care Eugen Barbu le-a avut în promovarea şi consacrarea strãlucitei pleiade de poeţi din Generaţia ‘60 (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Blandiana, Adrian Pãunescu, Leonid Dimov, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe ş.a.) avem imaginea unei personalitãţi care a marcat benefic mersul literaturii române de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, într-o epocã extrem de asprã, de grea. Un salut în nemurire acestui veritabil prinţ al cuvântului rar, la cele nouã decenii trecute de la naşterea lui! *Noi, din nefericire, nu mai trãim vremurile când „degustarea” cuvântului rar se transforma, prin cultivarea virtuţilor dialogului de idei, într-un adevãrat festin al spiritului. Azi este timpul cuvîntului muşcat, cu voioşie tâmpã şi determinare sfertodoctã, din straturile miasmatice ale argourilor şi jargoanelor, şi apoi aruncat cu forţã rebarbativã în obrazul oricui e de altã pãrere. Sau, dupã caz, de altã culoare. Priviţi-l şi, dacã vreţi, admiraţi-l pe Bãsescu, cel care, de la o vreme, şi-a propus sã torpileze nervii românilor, aproape searã de searã, fix înaintea principalelor jurnale de ştiri ale televiziunilor, înjurându-l pe toate gamele pe coabitantul Ponta. Priviţi-i şi, dacã vreţi, admiraţi-i, pe Ponta şi pe Antonescu, în rol de ţaţe megieşe stropşindu-se peste uluci una la alta, revendicând, una pentru cealaltã, prioritatea în vina de a rupe USL-ul. Dar rupe-se odatã, pentru Dumnezeu, ce atâta pricinã!? Când, mai an, noi prognozam ruperea acestei struţo-cãmile politice înainte de expirarea termenului fixat (2016), unii dintre aşii de picã ai politichiei locale ne trimiteau vorbe …dulci din diverse zone ale târgului. Le mulţumim şi acum pentru, nu-i aşa, atenţia acordatã. Îi mai aşteptãm şi cu alt prilej. *La sesizarea unor iubiţi severineni, primarul Gherghe a lãsat fãrã serviciu (cel puţin aşa a declarat în faţa nelipsitei camere de luat vederi menitã sã imortalizeze clipele sale de glorie umanist-edilitarã) un biet lucrãtor, probabil de la Spaţii verzi, pe motivul cã a tãiat un copac din faţa unui bloc. Nu am aflat din ordinul cui tãiase omul copacul cu pricina. Am fost însã profund impresionaţi de revolta din cuvintele marelui edil, siderat cã se duce dracului zestrea verde a oraşului. Doamne, vã vine sã credeţi? În faţa noastrã, a tuturor, vorbea chiar Marele Tãietor de tei şi bãrbieritor de trandafiri de pânã mai ieri! Teribilã metamorfozã, nimic de zis! *Un limbaj de o rarã expresivitate şi forţã de sugestie prinde contur în audioivizualul local. Pentr a contribui şi noi la împãmântenirea lui definitivã, propunem un concurs de compuneri pe o temã datã: „O proptea la Marele Sprijinitor”. Cele mai reuşite producţii le vom face publice. Într-un fel sau altul. Mai precis, în altul…

Obiectiv Mehedinţean » odicolon

Ţaţe la uluci