Eheu, fugaces tempore…!

Cum trece timpul…! Parcã tot mai repede, ca un cal arab, grãbind vârstele noastre cãtre inevitabilul amurg… Doar amintirea ne întoarce pe cãrãrile tremurãtoare ale gândului spre oameni, spre întîmplãri duse, şi ea stârnitã de evenimente ce marcheazã trecerea noastrã…
Acum 15 ani, pe o ploaie de sfârşit de lume, primisem un telefon de la un om pe care-l cunoscusem ocazional, şi care-mi spunea cã vrea sã discute cu mine despre o “anumitã treabã”. Se numea Teodor Abagiu şi, pe vremea aceea, fãceam amândoi jurnalism la publicaţii diferite: el – la o subredacţie severineanã a ziarului craiovean Ora, eu – la cunoscutul cotidian Datina, al şi mai cunoscutului George Bureţea. Ne-am întâlnit şi am discutat la loc ferit de ploaie despre înfiinţarea unui hebdomadar mehedinţean. L-am convocat şi pe prietenul meu, Ioan Tãtucu, priceput în tehnoredactare, şi pe loc, în rãgazul unei sticle de bere, am stabilit titlul, am schiţat macheta ziarului de 8 pagini, parţial color, formatul, grafica titlului şi frontispiciul, sloganul de supratitlu şi cuprinsul tuturor paginilor, trecând relativ lejer peste aparentele obstacole. La câteva zile dupã întâlnirea noastrã, adicã exact pe 2 august 1999, apãrea primul numãr al sãptãmânalului de informaţie, opinie, dezbatere şi culturã civicã Obiectiv mehedinţean, avertizându-şi temerar viitorii cititori cã Adevãrul nu este dincolo de noi…!
Condus cu şeicãreascã dibãcie de Teodor Abagiu, Directorul sãu, şi sprijinit de vajnici condeieri, Obiectiv mehedinţean avea sã devinã un ziar repede bãgat în seamã, şi respectat, cu apariţie regulatã, sãptãmânã de sãptãmânã, toate acestea conferindu-i autoritate şi duratã…
Eram pe-atunci cu 15 ani mai tineri, mobilizaţi de entuziasmul vârstei şi motivaţi deontologic de seriozitatea şi profesionalismul abordãrii fenomenului jurnalistic… Întâmplãrile vieţii ne-au împrãştiat pe mulţi dintre noi, care-ncotro … Teodor Abagiu a rãmas cu ziarul sãu, într-o reciprocã şi exemplarã fidelitate, rezistând vremurilor.
La ceas aniversar, le doresc amândurora, celor care-au conlucrat acolo şi celor ce încã mai scriu, viaţã lungã, satisfacţii profesionale şi nesecatã energie în efortul supramundan de corectare a relelor de tot felul din omeneasca noastrã viaţã social-politicã…!
La mulţi ani, Teodor Abagiu…!
La mulţi ani, Obiectiv mehedinţean…!
Cu gânduri bune,
Al vostru, Constantin Stana
(fost redactor-şef şi editorialist al acelui straşnic debut jurnalistic)

Dupã 15 ani petrecuţi în obiectiv…

Zilele trecute, domnul Teodor Abagiu m-a anunţat cã publicaţia sa aniverseazã, pe 2 august, 15 ani de existenţã şi m-a rugat sã îi trimit câteva gânduri personale despre ziar. Reflectând la rugãmintea domniei sale, aş putea sã vã spun cã în cei 15 ani, sãptãmânalul Obiectiv Mehedinţean a rãmas o publicaţie aparte în peisajul mass-media local.
De ce aparte? Spre deosebire de celelalte publicaţii sau posturi tv locale, în Obiectiv Mehedinţean nu ştii niciodatã ce vei citi, pe cine va lua în pix sau în obiectiv. Este binecunoscut faptul cã politicienii, mai ales cei de la nivel local şi-au creat propriile trusturi de presã pentru a-i preamãri, pentru a le aduce osanale, pentru a le lãuda “realizãrile” sau pentru a-şi zdrobi adversarii. Presa localã mehedinţeanã nu face excepţie şi mai toate posturile şi publicaţiile locale sunt captive intereselor unui lider politic.
Majoritatea celor care citesc sau urmãresc ştirile şi emisiunile tv locale, pot spune dinainte cum vor fi prezentate, pe cine vor lãuda sau critica. Aceeaşi ştire va fi prezentatã diferit în funcţie de interesele trustului. Spre exemplu, o ştire despre distribuirea de alimente pentru persoanele vârstnice va avea întotdeauna douã moduri de prezentare. Postul personajului politic care se aflã la putere va prezenta câţiva bãtrâni fericiţi cã cineva le distribuie gratis nişte alimente, postul politicianului din opoziţie va prezenta câţiva bãtrâni nemulţumiţi cã au stat 30 de minute la coadã, cã s-au înghesuit, cã alimentele sunt puţine etc. Exemplul acestei ştiri nu l-am ales la întâmplare, evenimentul chiar a avut loc!
Acum, nu cred cã este nici un secret faptul cã trustul RTS aparţine şi este fidel familiei politice Stãnişoarã, Tele 2 şi Karisma TV aparţin familiei Duicu, sãptãmânalul Buletin de Mehedinţi este un fidel susţinãtor al lui Marius Bãlu şi aşa mai departe. Din pãcate, însã, acest mod de prezentare a ştirilor nu face decât sã manipuleze, sã dezorienteze şi într-un final sã dezguste opinia publicã. Oricât de indiferent ai fi, nu poţi sã nu ai senzaţia cã prezentatorii tv sau reporterii îţi insultã inteligenţa cu maimuţãreala sau slugãrnicia lor.
Referitor la Obiectiv Mehedinţean, vã pot spune cã de câte ori l-am cumpãrat, aproape niciodatã nu am putut sã îmi dau dinainte seama cine va fi vinovatul de serviciu. Fie cã au fost bãşcãlii prin intermediul lui Sucã, fie cã au fost tãvãliţi prin articole documentate şi semnate, toţi politicienii locali au trecut pe rând prin vizorul Obiectivului. Indiferent cã nu este apreciat de toatã lumea, cã este criticat sau cã târgul este plin de vorbe, Teodor Abagiu a ţinut ca acest ziar sã fie în primul rând al lui şi a ştiut sã îşi pãstreze acea minimã independenţã care i-a permis sã scoatã un ziar pe care îţi face plãcere sã îl citeşti. Cred cã Obiectiv Mehedinţean este, în primul rând, un ziar al cititorilor.
La mulţi ani şi multã putere de muncã vã doresc!
Camillo Popescu

2 august 1999 – 2 august 2014

“Am fost în aceşti 15 ani un cititor constant al sãptãmânalului ’’Obiectiv mehedinţean’’, al comentariilor, analizelor şi reflectãrilor în paginile sale ale unei realitãţi sociale şi politice problematice. O realitate ce trebuia, şi e bine cã a fost astfel, privitã, comentatã şi adusã-n atenţia cititorilor. “Obiectiv mehedinţean’’ este una dintre ultimele redute ale presei mehedinţene scrise, clasice, ce aminteşte de vremurile frumoase, acum romantice, când presa scrisã nu era ea o putere în stat, dar era o putere a oamenilor, a cetãţeanului obişnuit, pentru care cuvântul scris e cel ce conteazã şi are, cu adevãrat, prestigiu şi însemnãtate.’’
Sorin Vidan

Gânduri la aniversarã

În urmã cu exact 15 ani de zile, în data de 2 august 1999, apãrea primul numãr al ziarului „Obiectiv mehedinţean”. Acest ziar a apãrut dintr-un orgoliu gazetãresc al iniţiatorilor sãi, dar şi al unei nevoi stringente de presã localã. Erau vremuri când se simţea în presa localã un suflu nou, o modalitate mai incisivã de a aborda subiecte de interes local. „Obiectiv mehedinţean” a umplut acest gol încã de la apariţia sa, devenind în scurt timp o publicaţie activã, apreciatã de cititori. Pe atunci eram foarte tânãr, la începutul activitãţii publicistice. Tânãr era şi fondatorul acestui ziar, Teodor Abagiu, un ziarist cu experienţã, de la care am învãţat multe în anii care au urmat. Demersul la care s-a angajat nu a fost unul uşor, pentru cã au existat şi momente grele, însã, în ciuda greutãţilor, „Obiectiv mehedinţean” a apãrut în fiecare sãptãmânã. Acest fapt a fost posibil în primul rând pentru cã Teodor Abagiu este un ziarist în adevãratul sens al cuvântului, un om pentru care profesia înseamnã mai mult decât dificultãţile materiale ale editãrii unui ziar. „Obiectiv mehedinţean” a fost şi este în continuare un ziar echidistant, obiectiv şi imparţial. Este exact ceea ce conteazã pentru ca un ziar sã existe şi sã reziste! În toţi anii de când apare, ziarul are, şi-a format cititorii sãi fideli, din ce în ce mai mulţi, tocmai pentru cã abordeazã în paginile sale subiecte interesante şi pentru cã şi-a probat imparţialitatea. Îl felicit din tot suflet pe prietenul şi colegul meu, Teodor Abagiu, pentru abnegaţia şi perseverenţa de care a dat dovadã în iniţierea şi susţinerea acestui proiect media numit „Obiectiv mehedinţean”. Felicitãri tuturor celor care au contribuit, de-a lungul anilor, prin scrisul lor la imaginea şi promovarea acestei publicaţii locale, singura care în ultimii ani a apãrut constant.
Un ziar este precum un copil. Se naşte şi creşte. Ziarul „Obiectiv mehedinţean” s-a nãscut şi a crescut frumos pânã la vârsta de 15 ani. LA MULŢI ANI, OBIECTIV MEHEDINŢEAN!
Mircea Popescu

Într-o atmosferã fin de siecle, când publicaţiile regionale, gen „Gazeta de Sud”, începuse sã câştige teren în faţa unei prese locale parcã prematur clasicizate într-o condescendenţã greu de explicat, totuşi, faţã de tagma politicienilor, apãrea, la 2 august 1999, sãptãmânalul Obiectiv mehedinţean. Aerul sãu de frondã, spiritul nonconformist ce emana, cu un soi aparte – rafinat, aş zice – de violenţã, din coloanele sale, încurajarea libertãţii de exprimare pânã la forţarea limitelor existente în tot felul de coduri atrãgeau ca un magnet, dar impuneau, la nivel perceptiv, şi nu puţine rezerve. Greu, foarte greu de înţeles, atunci ca şi acum, cã tocmai în zona asta se contura solidul statut de echidistanţã pe care publicaţia avea sã şi-l câştige în timp. Poate şi mai greu de înţeles este cã, în acele învolburate vremuri, se plãmãdea, cu multe griji, dar cu tot atâtea speranţe, una din rubricile devenite emblemã ale ziarului, „Frecţii cu odicolon”, pe care, începând cu primul numãr din anul 2000, am susţinut-o, cu douã time-out-uri ceva mai lungi, vreme de 12 ani, pânã, iatã, în aceastã clipã, când Obiectivul nostru împlineşte 15 ani de viaţã. Şi când, în ciuda tuturor cumpenelor şi greutãţilor şi întru bucuria pe care ne-o aduce fiecare nou numãr apãrut, drumul acestui ziar cãtre interesele şi problemele adevãrate ale oamenilor, cãtre mintea şi inima lor, continuã.
LA MULŢI ANI!
Eugen Mãicãneanu
(carevasãzicã Bibicul, nene Iancule, dar ce credeaţi?!)

Cu prilejul împlinirii a 15 ani de existenţã în presa mehedinţeanã, vã urez cât mai multe apariţii şi, în calitate de jurnalist, îmi doresc sã rãmâneţi un ziar independent, care sã informeze în mod corect cititorii, aşa cum aţi fãcut-o şi pânã acum. Sunteţi, probabil, singurul sãptãmanal obiectiv din Mehedinţi!
Mircea Oglindoiu

Se împlinesc în aceste zile, 13 ani de când pe piaţa publicaţiilor locale şi, deci, implicit naţionale, a apãrut OBIECTIV MEHEDINŢEAN.

Au trecut 13 ani, aşadar, de când cititorii sunt mai aproape de… decodarea realitãţii şi a vieţii sociale, politice, economice, cultural-artistice ori de divertisment şi timp liber.

Viaţa la ziar, pe de altã parte, are şi ea specificul, luminile şi umbrele ei!

În condiţiile lumii contemporane, când toatã lumea comunicã cu toatã lumea, când informaţia este produsã, rãspânditã şi cãutatã, în acelaşi timp, de toatã lumea, un sãptãmânal precum OBIECTIV MEHEDINŢEAN şi-a gãsit propria identitate, propriul glas, propria personalitate mediaticã!

În condiţiile în care, astãzi, aparent, toatã lumea poate fi… ziarist, când oricine, în baza dreptului la liberã exprimare, poate avea pretenţia de a publica, este greu sã faci diferenţa! Chiar şi în aceste condiţii, OBIECTIV MEHEDINŢEAN şi-a gãsit propriul ritm, garnitura de redactori dispuşi sã-şi asume responsabilitatea unui demers adaptat momentului numit actualitate, sã-şi pãstreze integritatea şi sã-şi formuleze opiniile cât mai argumentat şi curat profesional.

În condiţiile în care, într-o perioadã, de-a lungul acestor ani, ziariştii erau pândiţi şi vânaţi de sub mantaua unor prevederi învechite ale unui Cod penal nerevizuit, chiar şi atunci, OBIECTIV MEHEDINŢEAN, trecând prin multe şi lungi procese, şi-a pãstrat linia editorialã, menţinându-şi astfel, cititorii, publicul! Iar timpul, judecãtor suprem, a fãcut dreptate: ziarul a rãmas, ceilalţi s-au pierdut în anonimat…

OBIECTIV MEHEDINŢEAN nu a fost şi nu este un ziar de scandal, dar nu este nici o “publicaţie de curte”; nu a fost şi nu este “organul” cuiva înregimentat în vreun fel politic ori ideologic, dar este adeptul ferm al dialogului civilizat, productiv ideatic; nu a promovat conflictul de dragul audienţei, dar nici nu a ocolit subiectele “deranjante” pentru cei care au fost sau sunt în prim-planul vieţii publice! Toate acestea, în virtutea actului jurnalistic, consfinţit în profunzimea profesiei de jurnalist, au generat coagularea interesului opiniei publice în jurul paginilor lui! Şi, de multe ori, chiar recunoaşterea foştilor contestatari! Iar acest fapt, ca multe altele asemãnãtoare, ne-au dat forţã, ne-au fãcut sã trecem mai uşor peste lipsuri şi dezamãgiri! Ne-au fãcut sã continuãm, conform zicalei: Tot ceea ce nu te doboarã, te întãreşte! Mulţumim smeriţi lui Dumnezeu de putere şi curaj!

Mulţumim respectuos tuturor celor care l-au aşteptat miercure de miercure, la chioşcuri sau în cutiile poştale, aşa cum mulţumin şi celor care ne-au scris, cu bunã credinţã, spre a ne atrage atenţia asupra inexactitãţilor din coloanele lui, atunci când ele s-au mai strecurat pe acolo!

La ceas aniversar, urãm citiorilor şi colaboratorilor noştri, celor ce au fost, celor ce sunt şi celor ce, cu siguranţã, ni se vor alãtura în urmãtorii mulţi ani de aici înainte,

LA MULŢI ANI SÃNÃTOŞI ŞI PE DEPLIN OBIECTIVI!

REDACŢIA

Mai fraţilor, politicienii puterii reacţionarã la comandã şi sã apucarã sã facã neşte desanturi, conduse de pedeleii tineri. Pã sã vezi, cã sã apucarã sã plece cu ajutoare, da Suca sã gândi cã le strâng şi se duc ‘mnealor. Da nu, le strânsã Crucea Roşie, jandarmii, poliţia şi plecarã sã le împartã.
Numa cã ieşi Stãnişoarã junior la înaintare, cã sã fãcu, cã sã dreasã, cã împãrţi, cã fãcu, pe efortu’ instituţiilor. Acuma, ie drept, care şi pe unde sã laudã, la câte organe de presã lansarã. Nea Romeo, şefu peste redacţiile di la presa lor, de înjura acuma ceva vreme pedelii şi acu sã pupã cu toţi şi invers, acuma vede numai lapte şi miere în faţa oichilor. Nimica de zâs, sã scrie, da sã împartã ajutoare strânse de ‘mnealor, nu de instituţii şi apoi sã sã laude alţii cu efortu’.
Nu înţelese Sucã nici de ce tanti Coardã di la Crucea Roşie acceptã, mai ales cã şefii di la Bucureşti nu fac politicã. Dacã tânãru politician împarte ajutoare strânse prin Crucea Roşie, poate cere ajutor şi di la romii di la Strehaia, cã au de unde. Pã decât sã sã uite la Leo, cum îi achitã facturile lu Cruduţa, mai bine sar cu ajutoare la Severin. Cã vine acuşica campania şi nea Ionescu Daniel mai dete o loviturã, îi convinsã pe unii sã facã proiect pentru romii care vor sã sã stabileascã la ţarã. Care vor sã-şi facã gospodãrii, ferme, numa cã banii or trebui sã-i chiardã pe drum, pãnã sã ajungã animalele la fermã. Or o sã dea boala în vacile nebune de-a gata şi sã chierde şi mama lor de urmã!
Mã nepoate, care mai aveţi memorie, poate vã mai aduceţ aminte de nea Costel Creţescu, fost vice pi la Severin. Dupe o perioadã în care s-a dat la fund, apãru ca presedinte al Patronatului IMM-urilor din Mehedinţi. Îi dete pedeleu un sârviciu bun la Consiliu Judeţan, şi lui şi familiei, cã o patrona tot consiliu, cine ştie. .
Nea Mâţu, dupe ce i-a zâs Sucã, cã are pe urme un politician tânãr, sã apucã sã sã plimbe mai mereu cu tânãru, sã nu-l scape din oichi, da gãsî şi motiv sã sã dea cotoi sadea. Îi chemã pe primarii din Mehedinţi, cu toate contractele de deszãpezire la control. Probabel vrea sã facã totalu la parandãrãt, sã vazã ce şi cum, cã sã apropie campania. Şi cum iarna nu ie ca vara, mai bine îţi faci iarna car, decât sã tragi de sanie în campania din varã.
Şi sã nu zâci cã ie Sucã nerodu misogin, da zâsã ca el nu o voteazã pe tanti Doiniţa primãriţa, dacã vrea sã vinã în locu lu nea Gherghe şi ‘mnealui sã-i ia locu lu nea Bãlu, care sã sã ducã în Parlament. Da dacã ie sã vinã tanti Doiniţa, Sucã îi transmite salutari, da iel o ia mai pe la vale. Mãcar pe Valea Orşovei, da sã tot duce…
Şi sã vã mai spui cã zãpada neagrã di la Halânga, e cam ce respirã oamenii din zonã. Mã nepoate, acuma unii zâc, cã mi-e Sucã nerod, da s-au pãpat milioane de euroi, iar ministru Borbely a promis pãnã a borbelit-o de tot. Da sã pare cã nu rãspunde nimenea, iar Sucã promite cã va rãspunde iel, dacã nu o va face cineva!
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!

Mã nepoate, vrednic primar are Severinu, da numa când vrea. Şi cu cine vrea. Pã dupe ce-şi ciocni şampania de ziua zonelor umede, nea Gherghe a ieşit la prima zãpadã, cicã la intervenţie. Şi sã vezi, a întrebat taximetriştii cum sã circulã prin oraş. Ori şi-a bãtut joc, când i-a spus cã sã circulã bine, ori nu prea ierea taximetrist. Cã numa pin faţa primãriei se da cu lopata, în rest era mai ceva ca la Polu Nord. Da las cã ie bine, cã zãpada astupã valurile Dunãrii din asfaltu strãzilor severinene, pus cu mare tãmbãlãu şi multã imagine audio-vizualã. Da şi cu multe miliarde de lei di la buget. Asfalt care sã pare cã ajunsã mai mult pin pozonarele baieţilor dãştepţi, de unde şi valurile Dunãrii de pe strãzi. Sã-l lãsãm pe nea Gherghe sã sã ocupe de zãpezi, cã sã pare cã în afarã de parandãdãturile de la reasfaltãrile din primãvarã, nu-l mai intereseazã mare lucru. Pã dacã tot s-ar putea sã nu mai candideze. Şi sã mai spunem, cã ce am observat şi noi, şi ai noştri cetitori, ie cã antenele lu Felix au fost în concediu pin Severin, când fu cu strigãturi şi ieşiri în stradã. Corespondenţii din zonã au primit concedii di la un lider mare de partid din Mehedinţi, o sã vã mire, nu di la uselei, ci di la pedelei, sã nu sã transmitã ceva di la mitinguri. Dacã au mai scãpat ceva, alea au fost stopate de un şef editor, atenţionat cum se cuvine, sã rãmâie la sãrviciu şi sã fie atent ce sã dã pe flux. Nu cumva sã deranjeze consensu între liderii ce guverneazã încã Mehedinţiu. Şi al oamenilor de afaceri, care primesc mai mult sau mai putân, dupe cum au plãtit cotizaţiile. Observând tãcerea antenelor, antena portocalie s-a apucat sã promoveze imaginea unui tânãr, care ar putea sã îi sufle locul lu nea Mâţu. Şi ie prezent tânãru pi la toate parangheliile portovernililor, şi se mândreşte cu titulatura de vice de colegiu. Nea Mâţu, dupe ce sã zbãtu sã iasã bine din lupta cu nãmeţii, s-ar putea sã sã-ntoarcã pi la Marinaru. Care o fi intrat la apã, între timp, mai ştii?
Mã fraţilor, mai ţineţi minte cã exista în Mehedinţi şi exploatare minierã cu sute de ortaci? Cicã ‘mnealor au început sã sã burzuluiascã la nea vaşnicul nea Ciorãscu, uitat de pe vremea lu nea Cozma. Cicã nu au încã un contract colectiv de muncã semnat cu SNLO, cicã pentru cã producţia lor nu are cãutare la RAAN. Pã nu, cã nu ar mai fi motiv sã sã care cãrbune din alte pãrţi şi ar muri de foame bãieţii dãştepţi. Aşa existã şi transportatori şi lideri de sindicat, cu interes la decontare rapidã la RAAN. Şi când te gândeşti cã Ceauşescu sã gândisã cã Termocentrala va funcţiona cu cãrbune di la Mehedinţi. Aşa cã, ortacii mei dragi, lasaţi prostiile şi nu umblaţi la cutia Pandorei, cã s-ar putea sã scoatã cãrbunii incinşi cu mâna ‘mneavoastrã. Unde mai pui cã într-un timp, alţii aduceau cãrbune la Termo, şi Sucã nu bãga mâna în foc cã nu-i aşa şi acum, da aduceau cãrbune di la doi paşi, da via Ungaria sau Austria.
Sã nu încheiem înainte de a spune cã şi la Orşova, ca şi la Severin, ie zapada mai mare ca Dunãrea, iar portocalii care sã bat cu pumnu în chiept cã vor sã câştige Orşova, n-au fãcut decât sã sã dea pe sticlã, în loc sã deschidã calea orşovenilor. Da poate şi-o deschid ‘mnealor sânguri, sãtui de atâtea promisiuni.
Pãnã data viitoare, de sunteţi severineni, ori orşoveni, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!

Ma fraţilor, mã mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv, io nu zâc, s-o pricepe Veta la politicã, da nici chiar aşa. Mai ales cã unii fac politicã, da puţân şi mai mult sã ocupã de învârteli cu politica. Unii sã prefac şi puţâni fac. Şi avem la exemple, slavã Domnului. Mã nepoate, ultimii veniţi pe salarii barosane la Hidroserv au fost nea Stelicã Sârbulescu, consilieru judeţan PSD ce voteazã alãturi de PDL şi nea Doru Constantinescu, fostu vice di la Şimian, adicã fratele lu tanti Doiniţa Chircu, care au fost angajaţi ultimii la Hidroserv. Nu sã ştie pe ce foncţii, da pe salarii babane. În şomaj o sã intre însã nea Mazilu, intrat la Hidroserv pe vremea liberalilor şi acuma s-ar putea sã fie primu plecat. Aşa cã înainte de a ajunge la putere, riscã sã rãmânã şomer. Ori pe drumuri, cã cicã nu s-ar fi achitat obligaţiile sociale. Poate sã sesizeazã organele abilitate.
Nea Marius Screciu, social-democratu severinean, sã pare cã s-a pocãit. S-a apucat sã-şi cearã scuze consilierilor portocalii şi asta în conferinţã de presã, dupã ce zilele trecute, la Consiliu Local, s-a rãţoit la ei în şedinţã sã vezi şi sã nu prea crezi, cã a plecat din salã, supãrat cã a fost pãcãlit de colegii PDL privind votarea unei hotãrâri de consiliu. Şi dacã a greşit îşi cerea scuze. Împãciuitoarea ierea Voica Briceag, di la RTS, care întreba dacã îşi menţine “jignirile” la adresa PDL. Poate nea Screciu s-a gândit sã o punã şefã de campanie, având în vedere cã a reuşit sã-l împãciuiascã cu democrat liberalii. E jenant gestu şi alegãtorii nu vor uita.
Mã nepoate, se întâmplã sã înceapã anu şi începurã şi sesiunile de comunicãri pentru fondurili europene. Şi aicea tanti Bogheanu primeşte flori de la nea Gherghe, aduse de  nea Costel, directoru’ de primari. De data asta nu mai semnarã, ci doar fãcura neşte previziuni pentru parandãrãtu la fondurile ce va sã vie, cã cicã s-au fãcut studii de fezabilitate pentru vreo 60 milioane de euro. Nu ştim dacã vin fondurile, dar mãcar s-au pãpat banii pe studii. Şi s-au dat şi florile degeaba. Cicã pe principiul… nea Gherghe fã-te cã lucrezi!
Şi nu e o noutate cã politica e de pe centurã, aşa sã explicã di ce nea Ovidiu Gherghe rãmasã conseler judeţan pe listele liberalilor, iar de ceva vreme e membru PPDD şi preşedinte la organizaţia judeţanã. Cum aflã Sucã, pe surse, ajutoru veni di la democrat liberali care-l ţinurã în foncţie pãnã se va pronunţa instanţa, probabel dupã alegerile viitoare. Ajutor cã a votat alãturi de PDL, a fost şi vice la judeţ o vreme, dându-şi demisia pentru Liviu Nicolicea, alt traseis politic ales pe listele PSD şi menţinut conseler judeţan şi ajuns vice la judeţ. Ori cum îl ajutã pe nea Stelicã Sârbulescu, exclus din partid, şef la ATOP şi conseler judeţan. Şi aşa existã doi conseleri în plus, unii iau bani, alţii nu, iar pe scaune la şedinţe stau numai cei ce vin primii. Darã despre politica mehedinţanã o sã mai vorbim şi data viitoare.
Da sã vã mai spui una, cu nea Bãlu. Cã ştiţi, sã votã trecerea lu nea Nicolae Iliescu în rându conselerilor, în locu lu tanti Jianu, de trecu la Colegiu Medicilor. Şi, cum liberalii şi pesediştii au pãrãsit şedinţa la judeţanã, luni, cum nea Bãlu ieşi tiptil pe uşa din dos, chemã televiziunea şi dete interviu la cald. Zâsã cã sã nu rateze ocazia, sã nu-şi iasã din mânã cu ieşirea pe sticlã. Da când ieşi, sã trezi nas în nas cu presa opozantã, aşa cã sã pare cã greşi mâna pe care mearsã. Aşa ie şi-n politicã, ca-n viaţã, odatã îţi iese, altãdatã, nu!
Şi cum sã pricepe Veta, aşa vã pricepeţi şi dumnevoastrã, ca tot omu! Obişnuit, nu politician.
Pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!

Confruntarea electoralã localã din acest an se anunţã una extrem de interesantã, poate cea mai durã din toatã istoria politicã localã. Iar aceasta în primul rând datoritã faptului cã în viaţa politicã mehedinţeanã au avut loc în ultimul timp transformãri semnificative.
Dupã foarte mulţi ani va exista o alianţã electoralã, USL Mehedinţi, dar care este departe de a fi unitã, întrucât nu toate partidele care o compun doresc sã candideze sub sigla sa. Cum se ştie, PC Mehedinţi a anunţat deja cã va candida pe liste proprii, cu excepţia candidaturilor comune stipulate în protocolul de constituire. Fãrã îndoialã cã principalul adversar al useliştilor locali este PDL Mehedinţi, însã în peisajul politic local au mai apãrut şi alte partide care vor intra în bãtãlia electoralã, având şanse sã scoatã ceva din aceastã confrunatare. Cel mai important dintre partidele politice mehedinţene, care nu au participat la ultimele  alegeri, pare sã fie UNPR Mehedinţi, formaţiunea politicã în fruntea cãreia se aflã un politician tânãr, Alin Nicolicea. Este foarte probabil ca acest partid sã realizeze o înţelegere cu PDL Mehedinţi, în sensul sprijinirii reciproce în alegerile locale, cu atât mai mult cu cât cele douã formaţiuni politice sunt partenere la guvernare.
Însã, dincolo de acest aspect, este de urmãrit rivalitatea dintre noul partid şi PSD Mehedinţi. Cum se ştie, vicepreşedinte al UNPR la nivel naţional este deputatul mehedinţean Eugen Nicolicea. Acesta a fost mulţi ani preşedinte al PSD Mehedinţi, partid din care a fost exclus cu mare scandal, dupã ce în prealabil fusese înlocuit de la şefia partidului cu actualul preşedinte, Adrian Duicu. Între cei doi politicieni a izbucnit un adevãrat rãzboi, care continuã şi astãzi. Cu siguranţã, în perspectiva alegerilor locale, Eugen Nicolicea va încerca nu doar sã câştige cât mai mulţi aleşi locali, dar şi sã demonstreze cã dispune de capacitãţi şi abilitãţi organizatorice mult mai mari decât cei care conduc acum destinele social-democraţilor mehedinţeni. Cu alte cuvinte, Eugen Nicolicea îşi propune sã se revanşeze faţã de cei care l-au schimbat din fruntea PSD Mehedinţi. Nu este exclus, aşadar, ca UNPR Mehedinţi sã încerce sã obţinã voturi chiar din rândul electoratului pesedist, dar şi sã propunã pe listele lor anumiţi aleşi locali din tabãra social-democratã. Cei din UNPR Mehedinţi susţin cã anumiţi aleşi ai social-democraţilor mehedinţeni vor candida la locale din partea lor, deşi aceştia nu s-au înscris în noul partid pentru a nu-şi pierde mandatul de primar obţinut la ultimele alegeri.
Mai mult, este limpede cã UNPR Mehedinţi şi-a propus sã atragã în partid anumiţi lideri social-democraţi din teritoriu, chiar dacã nu neapãrat preşedinţi de organizaţii. În felul acesta, doresc nu doar sã-şi consolideze structurile locale, dar şi sã destabilizeze în judeţ electoratul pesedist.
Cert este însã faptul cã se anunţã o confruntare extrem de durã între cele douã formaţiuni politice la nivel local, iar rezultatele finale obţinute depind, într-o proporţie covârşitoare, de modul cum cele douã conduceri de partid reuşesc sau nu sã se  mobilizeze  în judeţ.

Tovarãşii din PDL ar vrea sã ne dea 5% în plus la salarii şi pensii, doar cã  lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ar dori sã fie, iar premierul Emil Boc nu dã semne cã ar pune pe primul loc soarta politicã, şi aşa amãrâtã, a colegilor din partid şi de stat, ci calcule ce ţin de deficit, buget, înţelegeri cu forumurile monetare.
Motivele pentru care unii din PDL aşteptau cu sufletul la gurã ca premierul sã arunce mulţimii nemulţumite încã doi, trei lei în plus sunt lesne de intuit, deşi cu un biet 5% nu se poate face deloc primãvarã, tot era mai bine decât nimic. Din tot ceea ce declarã şi dupã cum se manifestã, Emil Boc pare încremenit în postura de premier, şi mai deloc în aceea de lider al principalului partid aflat la guvernare. Îşi joacã cu rigiditate rolul de tehnocrat, şi mai deloc pe cel politic, şi acest lucru normal cã îi supãrã pe mulţi din PDL, pentru cã simt cum le fuge covorul puterii de sub picioare.
În ultimele sondaje de opinie, partidul lui Boc abia atinge 11-12%, riscând sã cadã şi mai abitir în urmãtoarele sãptãmâni, atingând un prag critic de 6-7%. Ori acest lucru stârneşte frustrarea din ce în ce mai evidentã a baronetului de partid care-şi vede feudele electorale pierdute. E o zãpãcealã atât de mare în PDL încât nu cred cã cineva înţelege ceva din tot ce se întâmplã. Singura explicaţie rãmâne rigiditatea premierului, îndârjirea lui de a fi braţul neînarmat al acordurilor cu FMI, al calculelor macroeconomice, şi mai deloc mânuşa de catifea ce acoperã mâna abilã a unui şef de partid. Boc nu pare dispus sã facã concesii populiste, şi acest lucru, în timp, poate va fi respectat aşa cum se cuvine.
E clar cã premierul nu merge pe cartea populismului şi a satisfacţiei imediate de partid, ci pe o cale mai degrabã tehnocratã, dar fãrã rezultate vizibile în traiul de zi cu zi al populaţiei. Boc şi-ar asigura el un loc în vreo eternitate, acolo, dar în imediat şi într-o perspectivã apropiatã nu-şi va gãsi loc şi-n aprecierea popularã şi nici în cea a confraţilor portocalii. O gurã de oxigen de 5% nu ţinea mult, dar tot era ceva decât nimic.
Efectiv dacã intrã în alegeri aşa cum se prezintã acum, PDL are şanse minime. Pur şi simplu nu au argumente prin care sã convingã populaţia cã au fãcut ce trebuie. Oricând şi oricine pot sã le arunce în faţã democrat-liberalilor cã nivelul de trai a scãzut şi explicaţiile de doi lei ale premierului nu ţin, aşa cum nu ţin nici cuvântãrile preşedintelui Bãsescu.
Oamenii o duc foarte greu, şi la orice examen electoral PDL riscã sã rãmânã repetent, pentru cã mai nimeni nu înţelege explicaţiile guvernanţilor.

FMI, la cursuri de balcanizare intensive

* Circul la care se preteazã justiţia românã a atins un fel de apogeu luni la amiazã, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat pe fostul premier al României, Adrian Nãstase, la doi ani de închisoare, cu executarea pedepsei şi cu interzicerea unor drepturi, cum ar fi cel de a candida, de a fi ales, de a vota etc. O treabã aproape paranormalã, dacã e sã raportãm „vinovãţiile” lui Nãstase la şirul de ilegalitãţi, de abuzuri şi hoţii la care s-au dedat (şi încã se dedau cu voioşie!) corifeii acestui regim din ce în ce mai detestabil şi, deci, din ce în ce mai greu de suportat.
* Priviţi protestele de stradã, care, în ciuda gerului nãpraznic, se perpetueazã. Care este solicitarea mulţimilor din pieţele marilor oraşe? „Jos Bãsescu!”. Oamenii au ajuns sã nu-l mai suporte. Mai exact, sã nu-i mai suporte tupeul  şi bãdãrãniile cu care, odinioarã, îşi închipuia cã topeşte de admiraţie mulţimile. Naivii au crezut cã „intervenţia” cu românii, anunţatã pentru una din zilele trecute, va fi cel mai bun prilej pentru a-şi anunţa demisia. Aiurea! Bãiatul ne-a bãgat pânã-n gât în cisterna cu banalitãţi hiperrãsuflate cu care el şi-ai lui obişnuiau sã ne adoarmã de vreo trei ani încoace, odatã cu începutul rostogolirii crizei peste România. Treaba asta a sporit tensiunea strãzii, protestele extinzându-se şi în alte localitãţi, pânã atunci destul de „cuminţi”. Acum prezidentul lui peşte are impresia cã lucrurile s-au mai domolit, dupã ce a oferit românilor niscaiva bombonele (creşteri posibile de salarii şi pensii) şi nişte sânge politic (condamnarea lui Nãstase). Se înşealã. Se înşealã amarnic!
* Apare tot mai limpede cã reprezentanţii FMI fac jocurile actualei Puteri. Şi cred cã nu o fac tocmai gratis. România, în viziunea lor, merge bine sau prost, dupã cât de mare este… tainul primit. Un post de televiziune a difuzat deunãzi un filmulete, în care omul cu faţã de mutant şi cu talpa de la pantof gãuritã, Jeffrey Franks, trãgea la sârbe în draci alãturi de dubiosul Sorin Blejnar şi de nişte fufe angajate special în acest scop. Bravos! Acum avem o posibilã explicaţie privind existenţa gãurilor în tãlpile pantofilor proprietate personalã. Dar, apropo, şefii lui au cunoştinţã de cursurile de balcanizare intensive pe care funcţionarul lor le urmeazã  în Capitala scumpei noastre patrii?
* Bãsescu a declarat cã românii au suportat rigorile crizei, acum fiind rândul politicienilor. Nu am înţeles douã chestii. Una: politicienii nu sunt români? A doua – Bãsescu se simte altceva decât politician? Dacã da, ce anume se simte? Sau poate stã nu tocmai bine cu simţurile?
* Cât priveşte Opoziţia, ea face, cum apreciazã o publicaţie bucureşteanã, jocul Puterii.  Adicã exact ce a fãcut din 2004 încoace…

Mã nepoate, un lucru e clar. La Severin se pot face bani şi de pe urma morţilor. Adicã sã iei parandãrãtu, numai aşa sã explicã di ce conducerea Primãriei a stabilit, pentru cei ce vor cavou, sã le facã cu una din cele cinci firme agreate de primãrie. Din multe firme. Dupe asfalt, apã, blocuri şi case, acuma sapã şi cavouri firmele astea. Bag sama, mâine-poimâine sã apucã şi de telegondole di la Crihala pãnã la Dunãre. Pesemne ie rost de tocmealã, îţi alegi din cele cinci şi te bagi la trei metri. Poţi sã-ţi pui şi lift, dacã vrei. Ori, dacã îţi dã mâna, apelezi la unu din cei ce au cavouri în proprietate, în Severin şi te-ai scos. Mai dã cu vopsea, cu var şi gata, ie ca nou. E de preferat sã fie portocalie, sã fie un preţ mai bun. Dacã nu, dai 20 de mii de euro şi-l colorezi cum vrei.
Nea Gherghe ştie de samsarii de cavouri, numai cã n-a luat nicio mãsurã. Ba da, a gãsit cele cinci firme! Probabel firmele vechi nu ştiau cum ie cu parandãrãtu.
Dupe ce fãcu niscaiva campanie şi Revelioane în stradã, nea Gherghe sã gândi cã o parte din referenţii di la Culturã n-au ce face şi-i trimisã la spaţii verzi. Dupe doi ani sã gândi, cã n-avu timp pãnã acuma. Cicã, sã facã ceva culturã ecologicã. Şi aşa ajunsã nea Olaru sã sape groapa şi sã facã un studiu psiho-sociologic, tanti Pogaci purtãtor de cuvânt fost pe la primarie  sã punã pomi în groapã, iara nea Mirea sã recite poezii. Numa nea Gherghe va merge în inspecţie, sã coordoneze culturile dupã ce a ales între arţar, paltin şi arborele de lalea.
Da sã vezi altã dracie. Familia Vasilescu, cu norma întreagã şi la media de partid, cicã vor rãmâne în grãdiniţa lu’ Manu, numa cã se vor face economii. Economii pentru unii, cheltuialã pentru cei mulţi, carevasazicã.
Mã fraţilor, mã mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv, ne amintim de inaugurarea podului lu Traian, cu mare pompã, Acileaşa, la ieşirea spre Timişoara. De câteva zile, o firmã, scoate tot pavaju de pietre şi probabel îl duce peste Dunãre, dupe modelu – “Cine face şi desface are tot timpu ce face!”. Ori poate nea Gherghe vrea sã scrie ca nea Flutur, cu oile pe munte, sã scrie  – Bun venit în oraşu lu nea Dinu! Cã tot îi luã…valea.
În timp ce oamenii stau în stradã şi strigã, presa lu nea Stãnişoarã o dã înainte cu bine şi mai bine, cu nea Stãnişoarã în frunte, care ie şi cel mai iubit dintre severineni! Ca şi cu ghiduşiile lu tanti Chircu… Da uitã, cã majoritatea celor ce le ridicã osanale scriau pe vremuri şi pentru nea Virgil Popescu, ori pentru nea Nicolicea, pe atunci jupâni peste judeţ. Acuma, sã strigã mai nou: “Nicolicea nu uita cã şi tu eşti puşlama!”.
Şi comentatoru politic nea Raicu, veni sã laude guvernarea, cã probabel o duce bine, cel puţin ca înainte. Sã mai adãugarã şi nea Tudorescu şi nea Mazilu, sã nu rãmâie de cãruţã, dacã s-or împãrţi ceva ciolane afumate! Sã pare cã sã fãcu de-o mare coaliţie! Numa nea Duicu nu le-a rãspuns la telefon, pesemne n-o mai fi avut credit.
Una peste alta, Sucã îi supãrã rãu pe şefii Jandarmeriei mehedinţene, dupe ce dezvãlui cã unu o face şi pe cãrãuşu de cãrbune şi cã nu-i merge rãu. Sã supãrarã de nu-l mai invitarã şi pe Sucã la bilanţ, da Sucã tot aflã ce fu pe acolo. Da poate aflã şi şefii di la Bucureşti una alta, cã tot informare sã numeşte!
Şi dacã zâsãrãm de supãrare sã vez ce supãraţi or sã fie conselerii locali, di toate culorile, cã le spunem aşa, de la obraz, cã o pusãrã de o consensualitate în a face mãgãrii. Sucã aflã cã spaţiile în care au fost grãdiniţe, apartamentele de la parter ale unor blocuri, vor fi date pe te miri ce unora dintre lipitorii de afişe din trecutele şi viitoarele campanii electorale şi purtãtori de microfoane prin media de casã… da vã zâcem dupã şedinţã.
Hai sã fiţi iubiţi şi sã nu vã uitaţi optimismul acasã!

Revolta care a izbucnit în mijlocul lui ianuarie anul acesta, în chiar ajunul sãrbãtoririi  naşterii lui Mihai Eminescu, reformatorul jurnalismului românsc, nu doar poet care a marcat poezia, cultura literarã şi limba româneascã, a scos în evidenţã un aspect mai puţin cunoscut al politicienilor noştri, anume laşitatea! Ieşirea în stradã a românilor pentru a-şi striga nemulţumirea faţã de un trai ajuns la culmea insuportabilitãţii, trai pentru care şi ei, politicienii, sunt de vinã, alãturi de garnitura guvernamentalã şi de preşedinţie, şi cãrora, cu precãdere şi pe bunã dreptate, strada – nume generic pentru cei ieşiţi în locuri publice spre a-şi striga pãsurile, dar mesageri ai nemulţumirii mult mai mari, generale, a românilor – le-a cerut demisia şi începerea reformãrii clasei politice, i-a uitat, pe ei, parlamentarii, care, prin ascunderea şi tergiversarea unor anchete penale, se fac complici acestor nemulţumiri! Ieşirea în stradã, însã, ne-a mai relevat, cum spuneam, laşitatea lor, niciunul neieşind în stradã, sau neîncercând sã ia atitudine fãţişã, în teritoriu, cum se spune, adicã în judeţele lor! Nu şi-au exprimat opinia, nu au contactat în niciun fel mulţimea, chiar dacã aceasta, în principiu, nu a agreat prezenţa lor în mijlocul ei, în  stradã!
În Mehedinţi, situaţia nu a diferit, parlamentarii mulţumindu-se cu ascunderea, cu tãcerea… Au apãrut doar liderii centrali sã se exprime, pe la televiziunile centrale, şi cam atât! Excludem varianta unei linii generale dictate de la centru privind lipsa din manifestãrile publice, pentru cã aceasta ar veni în contradicţie cu înseşi decizia care, ştim cu toţii, se ia separat în fiecare partid, în cazul nostru fiind vorba, însã, despre o… unanimitate de sutã la sutã – mai ceva ca-n vremurile ceauşiste – în comportament! Excludem, deasemenea, coincidenţa, pentru cã ea nu ar explica decât excepţia de la regulã, adicã, ne-ar confirma şi mai mult presupunerea!
Ca urmare, politicienii mehedinţeni de prim rang – senatorii şi deputaţii – au stat cu capul în nisip, nu au scos grai, ba nici pe la sediile de partid nu au dat de-a lungul primelor zece zile ale protestelor stradale!
Sã-i luãm pe rând: senatorii Mihai STÃNIŞOARÃ (PDL) şi Petre DAEA (PSD), deputaţii Doina CHIRCU, Cornel GHIŢÃ (PDL), Viorel PALAŞCÃ (PNL)  şi, cu voia dumneavostrã, ultimul pe listã, Eugen NICOLICEA (PSD, cu viraj spre UNPR, unde se aflã şi actualmente). Şase, Doamne, şi toţi şase… dispãruţi! Unde, este întrebarea noastrã, au fost stimabilii, în ultimele zece-douãsprezece zile? Cum şi-au onorat domniile-lor mandatele de reprezentanţi ai electoratului? Unde au fost sã audã strigãtele unora dintre alegãtori, a celor prezenţi în stradã, încãrcate de obidã şi de sugestii privind politica lor şi a guvernãrii pe care, într-un fel sau altul, o gireazã?
Oriunde au fost, numai la sedii sau în oraşele de reşedinţã ori în circumscripţiile ce i-au trimis în Parlament, nu avem ştire sã fi fost! Au stat ca struţii, cu capul în nisipul tãcerii şi al laşitãţii, aşteptând sã se petreacã… minunea, adicã potolirea prin epuizare fizicã a glasului mulţimii, a demos-ului, care le-a cedat kratos-ul, puterea lui, spre a o exercita în cel mai înalt for de decizie al ţãrii, Parlamentul, centrul demokratos-ului românesc…
Dar, poate, nu aceasta este partea cea mai gravã a atitudinii lor, aceea de a se dedubla în struţi, struţi de Mehedinţi, ci faptul cã toţi, şi putere şi opoziţie, s-au solidarizat… spontan (!?!),  într-un acelaşi tip de atitudine, iar asta vorbeşte despre asumarea la nivel inconştient, a unei vini comune, anume aceea de a nu-şi fi onorat pe deplin mandatele, ori de a le fi folosit în alte scopuri, mai pe scurt spus, de trãdare a acestei înalte delegãri morale şi juridice!
Am putea spune cã, în aceastã dublã ipostazã, de laşi şi de trãdãtori, demisia ar fi doar o dulce (auto)pedepsire!
Struţul de Mehedinţi a depãşit în mizerie moralã mult-vestitul şi hulitul baron de Mehedinţi!
Dimitrie Kant Emir

Sesiunea extraordinarã a celor douã camere ale Parlamentului României, programatã la începutul acestei sãptãmâni, a fost cea mai clarã dovadã cã între problemele care au determinat protestele din Piaţa Universitãţii şi din numeroase  mari oraşe din ţarã şi agenda de lucru a politicienilor români este o prãpastie uriaşã. O prãpastie cu atât mai greu de trecut, cu cât voinţa politicã, în acest sens, este, practic, absentã. Concret, de la aceastã şedinţã s-a aşteptat detectarea unei soluţii politice menite sã detensioneze situaţia socialã învederatã, cu suficientã forţã, de recentele proteste stradale. Pentru cã, nu-i aşa, o crizã politicã se rezolvã doar prin soluţii politice. Frumos spus, aproape „ca din carte”.
Ce am vãzut, însã, noi la şedinţa extraordinarã de luni a camerelor reunite ale Parlamentului? Acelaşi binecunoscut repertoriu de „contre” între reprezentanţii Puterii şi cei ai Opoziţiei, singura diferenţã cât de cât sesizabilã fiind relativa domolire a tonului unor discursuri. Şi de o parte, şi de alta. Altminteri, premierul Emil Boc a ţinut-o langa cu sacrificiile de imagine pe care cabinetul sãu şi propriul partid le-au fãcut adoptând legile nepopulare şi, aş adãuga eu, adesea antinaţionale, cu reluarea refrenului privind „greaua moştenire” liberalo-pesedistã, cu nevoia de reformare a Statului Român ş.a.m.d.. La rândul lor, Victor Ponta şi Crin Antonescu au susţinut, primul – mai nuanţat şi mai analitic, cel de-al doilea- cu o vag studiatã vehemenţã, cerinţele fundamentale ale celor din Piaţã („Jos Bãsescu!”, „Jos Guvernul!”, „Alegeri anticipate!”). Nu vreau sã mã refer la alţi cuvântãtori, gen Elena Udrea, al cãrei tupeu care, frizeazã, pur şi simplu, nesimţirea, a ajuns sã enerveze pânã şi pe cei care se lãudau cã dorm cu poza ei sub pernã. Ei nu fac altceva decât sã contribuie la proliferarea noxelor, care deja sufocã  viaţa noastrã politicã. Vreau sã aduc în discuţie urmãrile imediate ale acestei sesiuni (chipurile!) extraordinare. Unul dintre primele efecte a fost înmulţirea diversioniştilor şi a actelor diversioniste în Piaţa Universitãţii. Apãreau tot felul de inşi bine… fãcuţi, bine… crescuţi în sãnãtoasa tradiţie a serviciilor de tot felul, purtând pancarte conţinând texte bine… simţite, extrase parcã din arsenalul propagandei marxist-leniniste, prin care erau trasate nişte linii… directoare de comportament şi de opţiuni intelectuale pentru manifestanţii din Piaţã. Asta, concomitent cu tentativele altora de a distruge anumite pancarte şi de a bãga pe flux unele noi, prin care se cerea încarcerarea lui Ponta şi a lui Antonescu. Un ofiţer al Armatei Române a apãrut în Piaţã, îmbrãcat în uniformã, denunţând tot soiul de abuzuri, ştiute sau neştiute de marele public. Unii au încercat sã-l linşeze, pe motiv cã ar fi un provocator ordinar. A apãrut apoi la un post de televiziune, unde s-a încercat a i se face (nu ştiu cât de convingãtor) un soclu de potenţial erou, fapt ce a amplificat confuzia şi suspiciunea  ce par sã cotropeascã definitiv Piaţa Universitãţii şi astfel sã o compromitã definitiv. Prin camere de tainã, liderii Puterii şi ai Opoziţiei se consfãtuiau de zor asupra strategiilor pe termen scurt şi mediu pe care ar fi mai bine sã le urmeze. Unii cum sã-l demitã pe Boc, alţii cum sã demisioneze din Parlament, într-o manierã cât mai impresionantã cu putinţã. Per ansamblu, chiar dacã demersurile reprezentanţilor clasei noastre politice pãreau a avea, la un moment dat, o oarecare noimã, impresia a fost una absolut penibilã. Bomboana pe coliva bunelor lor intenţii a fost demiterea intempestivã a ministrului de Externe, Theodor Baconschi, de cãtre Emil Boc, chiar în timpul discursului rostit în Parlament. Treaba asta, ca şi readucerea doctorului Raed Arafat în minister, dupã ce acesta fusese fãcut harcea-parcea de Bãsescu într-un talk-shaw televizat, a avut darul sã ridice tensiunea protestelor stradale. Mai aveţi mulţi Moţoci, fraţilor, sã-i oferiţi ca hranã mulţimilor?