Numele profesorului ION NÃNUŢI l-am aflat de la nişte confraţi de condei. Era cu peste 40 de ani în urmã. Spuneau respectivii cã domnul ION NÃNUŢI este un foarte bun profesor de matematicã, deja cu renume, un om corect, demn, constant în comportamentul sãu profesional şi moral.

De atunci au trecut ani şi ani. Între timp am avut fericitul prilej sã ne cunoaştem la centenarul Colegiului „Traian”. De atunci ne-am mai întâlnit din când în când. Amândoi eram, probabil, prea captaţi de ritmul trepidant al vieţii. Întâlnirile noastre s-au rezumat, de fiecare datã, la scurte dialoguri despre ale vieţii, ne-am salutat cu respectul cuvenit şi fiecare şi-a vãzut de treaba lui.

O perioadã de timp profesorul ION NÃNUŢI a condus Inspectoratul Şcolar al judeţului Mehedinţi, funcţie de mare rãspundere, nu chiar la îndemâna oricui şi despre care mulţi dascãli spun cã şi-a îndeplinit-o mai mult decât onorabil.

Mãrturisesc, acum şi aici, cã prin funcţia pe care o deţineam în culturã, la vremea respectivã, nu puţini colegi, apropiaţi sau colaboratori  m-au asaltat cu rugãminţi sã intervin la domnul NÃNUŢI pentru odraslele lor. N-am fãcut-o. N-aş fi fãcut-o nici pentru copiii mei. Asemenea practici nu fac parte din caracterul meu.

Şi anii au tot trecut. Din întâmplare sau de la un coleg de catedrã domnul ION NÃNUŢI a luat cunoştinţã de unele cãrţi ale mele. Aflând acest lucru, se înţelege cã   i-am oferit câteva.

Şi timpul tot a trecut peste noi, iar eu şi dumnealui ne-am vãzut de preocupãrile noastre, calmi, tenace, perseverenţi într-o lume în neîntreruptã anarhie şi care desconsiderã  valorile.

Cu mai bine de o lunã în urmã sunã telefonul. Aud vocea domnului profesor ION NÃNUŢI. Se afla în concediu, undeva, departe, în cuprinsul ţãrii. Îmi spunea cã a gãsit  rãgazul şi a citit câteva din cãrţile mele, printre care. „UN GENIU AL MATEMATICII – GHEORGHE ŢIŢEICA”; „PRINŢUL ANTON BIBESCU ŞI CORCOVA”; „PETRE SERGESCU SAU VOCAŢIA MATEMATICII” şi „CU FAŢA SPRE TRECUT”.

Şi dânsul îmi mãrturisea nu numai bucuria lecturii, dar şi surpriza sã vadã ce mari şi multe personalitãţi a dat Mehedinţiul ştiinţei, culturii şi literaturii naţionale, unele unanim recunoscute în plan european şi universal.

Acest gest, mai mult decât frumos şi nobil, era fãcut de cãtre un profesor de matematicã, de cãtre un om care de-o viaţã lucreazã cu cifrele. Poţi trãi bucurie mai mare, mai emoţionantã ca aceasta?

Mãrturisesc în faţa cititorilor acestui prestigios ziar cã ţin necontenit condeiul în mânã de la vârsta de 14 ani, iar de curând am trecut cu bine pragul celui de-al 75 –lea, dar un gest de o asemenea candoare şi sinceritate rar ne-a fost dat sã trãim.

Într-adevãr, sunt o fiinţã fericitã: am cunoscut încã un mare şi adevãrat român, un om cu suflet curat, sensibil la frumos – profesorul ION NÃNUŢI.

Vã mulţumesc, domnule profesor!

VIRGILIU TÃTARU