De ce Gigi Becali şi nu Mircea Cãrtãrescu?

    Are rost sã aducem şi noi în discuţie becalizarea intempestivã şi impardonabilã a PNL? Poate cã nu, odatã ce destule voci s-au pronunţat deja în acest sens şi subiectul e cât se tranşat şi întors pe toate feţele pe mai toate canalele mass media. Dar poate cã are un rost dacã ne gândim cât de regretabil sau profitabil este pânã la urmã acest lucru, câte decepţii sau speranţe se leagã de acesta şi ce consecinţe poate avea faţã cu momentul din 9 decembrie inclusiv la nivelul judeţului nostru, Mehedinţi.

Nu mi-am ascuns niciodatã o anume simpatie faţã de Cãlin Popescu Tãriceanu pe care-l consider un bãrbat politic de ţinutã, chiar dacã în plan particular, vorba celebrului Gigi Becali, a ţinut cinci neveste. Dar a fost un premier foarte onorabil. În PNL mai sunt şi Mircea Diaconu  sau Varujan Vosganian, un scriitor remarcabil şi un economist foarte bine articulat. Liberalii au mulţi oameni de valoare, vocali, cu un simţ şi chiar un cult al democraţiei indiscutabil.  Au şi politruci inodori ajunşi chiar pe cele mai înalte culmi ale parvenirii, fãrã discuţie, dar acest fenomen îl întâlneşti în toate partidele, nu e ceva specific liberal.

Specific liberal ar putea fi deschiderea spre intelectuali şi spre valorile democraţiei, atât cât mai înţelegem acest termen: alegeri libere, dialog, competiţie corectã, transparenţã, iniţiativã, personalism. În acest sens m-am întrebat de ce liberalii au preferat sã aducã printre ei, în prim plan, o figurã precum patronul Stelei, o figurã flamboiantã, teribilistã, simpaticã uneori şi iritantã uneori, una care te înduioşeazã prin sinceritatea abruptã şi tot prin sinceritatea abruptã îţi taie orice entuziasm, cãci devine repejor agresivã şi gregarã. De ce nu au adus alãturi de ei pe Mircea Cãrtãrescu, de exemplu. Şi l-au preferat pe Sorin Roşca Stãnescu şi pe alţi inşi din media, dar oricum nu de prestigiul cert şi temeinic al scriitorului român amintit. Hai sã zicem cã pe Andrei Pleşu – ca sã dãm alt nume greu al culturii române – nu îl mai punem în discuţie, odatã ce Andrei Pleşu l-a luat peste picior, şi încã agresiv, pe liberalul Puiu Hasotti, pe motiv cã ministrul culturii ar suferi “de un tembelism cultural acut’’.

Totul, la Crin Antonescu, în speţa Gigi Becali, pare a surveni din calcul politic. Nu din calcul de onorabilitate. Crin Antonescu vrea cu orice preţ şi cu orice oşteni sã-şi croiascã drum spre Cotroceni. Şi atunci nu mai conteazã ce-i zice la obraz un Cãlin Popescu Tãriceanu, şi anume cã e departe de principiile liberale. Dar Crin Antonescu e mai departe de Cotroceni acum decât era înainte de referendum. L-a prins pe Gigi Becali în hora sa de vanitate şi calcule dar a pierdut simpatia altora, şi nu-s puţini.

Şi iatã cum un recent sondaj realizat de IRES aratã în mod limpede cã Gigi Becali nu este prea dorit de români în PNL. Chestionaţi dacã aprobã candidatura acestuia la alegerile parlamentare din nouã decembrie, 52% au zis NU, nu aprobã. Consecinţele pentru PNL şi pentru Crin Antonescu direct nu se numãrã neapãrat în nouã decembrie, deşi şi atunci va fi un moment de cotiturã. Se vor numãra în procentele din sondajele de dupã alegeri, din 2013, când se va discuta despre candidaturile la prezidenţiale. Crin Antonescu are şanse din ce în ce mai mici sã revinã la Cotroceni, cu sprijinul galeriei steliste cu tot. Şi asta pentru cã galeria liberalã propriu-zisã se va rãsfira, dezamãgitã.

Debarcarea lui Liviu Mazilu – o “afacere’’ strict liberalã

      Toatã lumea a fost uluitã şi nu şi-a putut explica prea bine sau mai deloc de ce liderul liberalilor mehedinţeni a fost destituit taman  în prag de alegeri. Presupunerile s-au ţinut lanţ. Mulţi au plâns pe umãrul lui Liviu Mazilu, în vreme ce alţii şi-au frecat palmele de bucurie mai mult sau mai puţin fãţiş. Liviu Mazilu nu mai e nici vicepreşedinte al Consiliului judeţean odatã ce şi-a dat demisia din aceastã poziţie pentru a candida la parlamentare pentru un post de senator. În funcţia pãrãsitã a impus-o pe Adriana Bãdãnoiu, domnia sa devenind astfel prima femeie ajunsã într-o asemenea funcţie la nivelul judeţelui din ‘90 încoace, ceea ce e un lucru chiar frumos, demn de notat. În general femeile nu prea ajung prefect, primar sau preşedinte. Drumul lor prin politicã e mai greu. Excepţii întãresc regula.

În concluzie: Liviu Mazilu a rãmas acum la nivel… pietonal, simplu cetãţean cu drept de vot ca noi toţi. Nu cred cã mai e nici mãcar consilier judeţean. O situaţie neaşteptatã dacã ne gândim cã în urmã cu o sãptãmânã era deja înscris cu şanse mari în cursa pentru Senat, având un colegiu electoral favorabil şi o echipã în spate care-l sprijinea.

De fapt ce s-a întâmplat? Dacã vã amintiţi nu e chiar prima datã când Liviu Mazilu a avut probleme din aceastã funcţie. Anul trecut a demisionat. Cu ani în urmã i-a învins pe Eugen Coifan şi pe Viorel Palaşcã în cursa internã pentru scaunul de şef de trib liberal. De ce sã cãutãm altundeva explicaţiile acestui gest antonescian dur, de mãtrãşire, decât chiar în ograda liberalã?  De ce ne facem cã nu vedem cã la centru, gravitând mai mult sau mai puţin aproape de Crin Antonescu,  sunt şi Viorel Palaşcã, şi Eugen Coifan şi Cristian Buşoi. Motivaţia oficialã datã de Crin Antonescu şi anume “rezultate slabe în alegeri, precum şi neimplicarea în atragerea în partid a elitelor”, ţine şi nu ţine. PNL Mehedinţi nu s-a omorât de dragul deschiderii spre elite, spre intelectualitate. E acelaşi nucleu dur şi semi-închis de ani şi ani de zile şi care decide totul. Mai sunt şi facţiuni, adicã bisericuţe, şi neînţelegeri, la fel ca peste tot. Dar sã zicem cã nici presupusele elite nu s-au omorât sã dea nãvalã spre PNL, aşa cã meciul poate fi declarat nul. Care elite? – vor spune unii din PNL. Care PNL? – vor întreba unii din zona elitelor. Dar, totuşi,  care rezultate slabe la alegeri? Nu sunt fan Liviu Mazilu şi nici nu cred cã am şanse sã devin dar, totuşi, PNL Mehedinţi, în formula USL, a câştigat alegerile locale, şi, în plus, a dus referendumul în Mehedinţi la o prezenţã de 70%.

E limpede cã argumentaţia nu ţine şi cã alta e explicaţia. Una mult mai simplã. Pur şi simplu Liviu Mazilu a fost prins pe picior greşit. Cred cã de fapt Liviu Mazilu demisionat de la Consiliu judeţean, şi-a anunţat candidatura pentru Senat, dar, cumva, a fãcut-o prea devreme şi fãrã acordul explicit al Bucureştiului. Le-a forţat mâna, atâta tot, considerându-se stãpân la el acasã. Ceea ce se prea poate sã-l fi enervat pe Crin Antonescu. Vã gândiţi cã mehedinţenii de la centru au sãrit sã-l apere şi sã-l explice pe Liviu Mazilu? Se prea poate dar nu prea cred. Nu am auzit niciun murmur de protest. Poate vor protesta zilele acestea.

Dincolo de toate acestea rãmâne o problemã, şi anume cum va ieşi USL din acest impas judeţean, taman acum când vin alegerile. În locul candidaturii la Senat a lui Mazilu a fost transferat Tudor Chiuariu. Vã imaginaţi primarii liberali înnebuniţi de dragul fostului ministru de justiţie?

Pânã una alta PNL Mehedinţi funcţioneazã sub conducere interimarã, iar singurii care se bucurã de noua conjuncturã sunt cei din PDL care-şi vãd şansele cu alţi ochi acum. Se prea poate ca maestrul Crin Antonescu sã le fi fãcut un mare serviciu.

Acest început de an electoral gãseşte PNL Mehedinţi într-o poziţie mult mai favorabilã. La începutul anului trecut, partidul era divizat, caracterizat de tensiuni interne. Dupã ce actualul preşedinte, Liviu Mazilu, a fost reconfirmat în funcţie, în urma unei competiţii dure, PNL Mehedinţi a dat semne de revenire. Şi chiar a reuşit, încet, dar sigur, sã fie o formaţiune activã, în special în interiorul alianţei din care face parte.
Pânã acum Liviu Mazilu s-a dovedit a fi un lider politic redutabil în propriul partid, unul care s-a impus categoric în faţa tuturor contracandidaţilor interni, pretendenţi la funcţia de preşedinte al partidului. Ultima victimã a fost contracandidatul sãu de la ultimele alegeri din partid, Constantin Sãceanu, scos practic din partid ca politician important şi fãrã nicio perspectivã electoralã. Victoria în alegerile interne din partid i-a permis preşedintelui Liviu Mazilu sã adopte o strategie politicã mult mai coerentã, mai pragmaticã şi mai realistã. Aceasta s-a observat atât în relaţiile din PNL Mehedinţi, dar şi în cele cu partidele aliate din USL. Dupã cum s-au mişcat, liberalii mehedinţeni au reuşit sã se impunã în interiorul alianţei din care fac parte.
Impunerea primarului lor din oraşul Strehaia, Sâmion Burcu, drept candidat comun al USL Mehedinţi la viitoarele alegerile locale poate fi consideratã o victorie importantã a liberalilor, una la care preşedintele Liviu Mazilu a contribuit din plin. De asemenea, perspectiva probabilã ca şi liderul lor din Orşova, Ion Manea, sã câştige primãria municipiului dunãrean, face din PNL Mehedinţi un actor politic important pe scena localã. Este adevãrat cã au pierdut atât competiţia pentru nominalizarea candidatului pentru funcţia de preşedinte al CJ Mehedinţi, cât şi a primãriei municipiului Drobeta Turnu Severin, însã aceste insuccese nu au afectat prea mult partidul, cu atât mai puţin pe liderul sãu.
În condiţiile în care PDL Mehedinţi conduce detaşat în sondajul pentru funcţia de primar al municpiului Drobeta Turnu Severin, atribuirea PNL Mehedinţi a candidaturii comune pentru aceastã funcţie constituia un eşec mai mult decât previzibil. De fapt, nici nu aveau în interiorul partidului un candidat care sã-l învingã pe actualul primar pedelist, Constantin Gherghe. PNL Mehedinţi şi-a propus sã obţinã un numãr cât mai mare de aleşi locali, însã situaţia lor este oarecum ingratã ţinând cont de faptul cã activeazã într-o alianţã. De aceea, Liviu Mazilu trebuie sã aibã abilitatea politicã necesarã de a gestiona, din punct de vedere electoral, atât situaţia din propriul partid, cât şi cea cu partenerii sãi, în special PSD Mehedinţi.
Cu toate cã este greu, Liviu Mazilu ar putea sã obţinã cât mai mult pentru partidul pe care îl conduce. Este şi în propriul interes, întrucât alegerile din acest an, fie cele locale, fie cele parlamentare, vor fi o mare provocare. Preşedintele PNL Mehedinţi nu a câştigat niciodatã o bãtãlie electoralã în variantã uninominalã, însã acest eşec s-a datorat în cea mai mare parte formaţiunii din partea cãreia a candidat, a cotei de încredere inferioare, comparativ cu alte partide. Între timp datele electorale s-au schimbat, iar Liviu Mazilu este într-o poziţie mult mai favorabilã. Marele sãu avantaj este acela cã, în acest moment, nu mai are contestatari în propriul partid.