*Ceea ce lãsasem în suspensie sãptãmâna trecutã (efectele umbrei lui Gherghe, dacã putem spune aşa, asupra PSD) s-a confirmat, iatã, zilele trecute, înainte, deci, de a da expresie bãnuielilor noastre. Pe scurt, noi spuneam cã, în apropiatele alegeri locale, un primar pesedist sprijinit (!?) de  Gherghe C. (Irefutabilul, de!) ar fi o soluţie chiar mai respingãtoare decât una cu Gherghe pentru alţi patru ani la Primãria Severinului. De ce? Pur şi simplu fiindcã PSD a fost un partid ce a emanat, totdeauna, în viziunea noastrã, forţã şi, de ce nu, un anumit tip de orgoliu. Or, sã ajungã un traseist politic notoriu sã se laude, cândva, cã a fost motorul electoral al  unui PSD nevolnic, trebuie sã recunoaşteţi, stimaţi cititori, cã lucru mai greţos, mai respingãtor decât ãsta nici cã ar putea fi. Cum spuneam însã, bãnuielile noastre au fost confirmate mai înainte ca noi sã le fi expus. Marţi, pe la amiazã, în prezenţa unui şef de la centru – unul Neacşu, cine-o mai fi şi ãsta, cã noi nu am auzit de el(?!) – pesediştii mehedinţeni de vazã (primarii de localitãţi, îndeosebi) s-au reunit la teatru (bine cã au gãsit uşa lãsatã deschisã de contabelul Dinulescu!) şi au parafat un protocol cu „fraţii întru credinţã” de la UNPR în vederea alegerilor locale şi parlamentare din acest an. La prezidiu, maestrul Gherghe vibra precum un vrãbioi la preludiu, tot numai un zâmbet. Cred cã era şi cazul. În afara generalitãţilor de rigoare, a banalitãţilor, tot de rigoare, servite ca aperitiv, n-am aflat, din pãcate, mare lucru în legãturã cu detaliile conţinute de acest protocol. Folclorul politic local, atâta cât mai este, vorbeşte despre nişte pretenţii de om cu mare tupeu ale lui Gherghe, în schimbul susţinerii lui Marius Screciu şi a lui Aladin Georgescu în alegeri (fixarea unor oameni de-ai lui pe locuri eligibile în listele PSD şi poziţionarea sa, tot pe un loc eligibil, pe listele pentru Camera Deputaţilor, în toamnã! Ei, ce ziceţi? Straşnic bãrbat, Irefutabilul, nu?

* Despre exodul primarilor pesedişti cãtre PNL – nici vorbã cã ar fi ceva adevãrat! Cel puţin aşa a asigurat liderul PSD Mehedinţi, Aladin Georgescu, tot la amintita reuniune. Asta chiar dacã, la ora actualã, se vorbeşte insistent despre faptul cã doi dintre primarii cu care PSD-ul obişnuia sã iasã în faţã, Rafael Dunãrinţu (Baia de Aramã) şi Constantin Truşcã (Şimian), ar fi trecut deja la PNL. Alte voci îi dau plecaţi la PNL şi pe primarii din Dubova, Husnicioara, Şişeşti. Aşa e, d-le Marian Rãducan? Apropo, ce-o mai face dl. Adrian Duicu?

* Ce e mai rãu e faptul cã nici cu „zmeii” ãia, cãlãritori de armãsari albi, de la PNL nu ne este ruşine. Dau din ei, non-stop, nişte ziceri propagan-distice de o calitate ce te loveşte în moalele capului, mai ceva ca borhotul la mâna a treia într-un beci sãtesc abia dezafectat. Decât sã-i auzi vorbind pe Blaga, Gorghiu, Predoiu, Buşoi (ce-i mai zice Baby Face), Paul Vass şi pe alţii din acelaşi aluat, mai bine-ţi iei liber de la viaţa asta pentru vreo douã-trei eternitãţi. Atât de penibili sunt. Singurul mai carismatic dintre ei, cel puţin sub acest aspect al calitãţii discursului, candidatul PNL la Primãria Generalã a Capitalei, Ludovic Orban, a fost „pescuit” cu câteva zile în urmã, de cãtre DNA, pe nişte motive încã neclarificate, aş zice obscure, cusute aproape cu aţã albã, ceea ce l-a fãcut pe feciorelnicul liberal sã abandoneze cursa încã neînceputã şi sã renunţe la funcţiile politice deţinute. Sã însemne asta cã acuzaţiile pe care i le-a adus DNA sunt adevãrate? Foarte greu de spus. Pânã una-alta, trebuie spus cã umbra scenariilor urmãreşte, deocamdatã, cazul Ludovic Orban.

* Cert e cã, fie şi doar în cazul de la Capitalã, PNL pare în degringoladã şi e forţat sã joace exclusiv defensiv. Dupã retragerea lui Orban, e evident cã PNL se aflã în crizã de soluţii viabile. Anunţatã ca o posibilã alternativã, cu şanse de a o contracara, chipurile, pe Gabriela Firea, propunerea cu Adriana Sãftoiu  candidat la Primãria Bucureştilor a fost retrasã aproape instantaneu. Acum l-au gãsit disponibil pe fostul simbol al Pieţei Universitãţii din 1990 şi actualul traseist politic, manipulat din umbrã (şantajat?) de SRI (filiera Mãgureanu), Marian Munteanu. O fi bine, Alinuţo, o fi bine nanã Vãsãlie? Nu vã e teamã cã binomul elibereazã terenul pentru reintrarea în scenã a mai vechiului vostru partener, prieten şi  şef politic Traian Bãsescu? Pentru cã, se pare, dumnealui trage şi acum de trecuta imunitate prezidenţialã ca de gumilastic… Şi, oricum, nimeni nu-l întreabã de vorbã în legãturã cu niscaiva dosãrele.

* Dar cea mai tare chestie este cea cu spionii israelieni, care  ar fi atentat la mail-ul duduii Laura Codruţa Kovesi. Un ziar bucureştean, la care scrie unul Tache, care o divinizeazã, pur şi simplu, pe Kovesi, titra, mai zilele trecute, ceva de genul: Mossadul- bãgat în sperieţi de Kovesi. Aşa ceva? Cât de curând, acest soi de cult al personalitãţii, care se ţese tot mai insistent în juru-i, o va transforma pe Kovesi într-o persoanã cu adevãrat odioasã. Sã nu ziceţi cã nu v-am spus.

* Bâlbâiala autoritãţilor române, aşa-zis tehnocrate, în problema misteriosului virus care a curmat vieţile câtorva suflete nevinovate de nou-nãscuţi, vãd cã nu s-a terminat. Între timp, judeţul – focar al „misteriosului virus”, Argeş, se confruntã – zic agenţiile de presã –  cu iminenţa izbucnirii unei epidemii de… râie. Asta ne mai lipsea! Ba nu, sã nu zicem vorbã mare, ar mai fi invazia pãduchilor, ca sã ne reîntoarcem, în plin secol XXI, la preistoria civilizaţiei.  Fereascã Dumnezeu! În vremea asta, tupeul „tehnocraţilor” lui peşte împuţit nu cunoaşte limite. Parlamentul  îi cheamã la audieri, într-o problemã sau alta, dar pe ei în trei litere-i doare, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Iar când, într-un târziu, catadicsesc sã-şi plimbe trecãtorul trup prin Parlament, şmecheriţele şi şmecheriţii ãştia privesc pe toatã lumea de sus, de parcã ar fi pe punctul de a împãrţi favoruri. Cã doar nu degeaba  au dus dumnealor geanta sau au lustruit posteriorul cine ştie cãrui grangur mâncãtor de varzã de Bruxelles.

* Pe  locul unde cicã se va construi noua termocentralã a oraşului Drobeta Turnu Severin se lucreazã, de mai bine de o lunã, la nivelarea terenului. Subiect tocmai bun, în lipsã de altceva, pentru scenetele de sezon ale Irefutabilului. Evident, lucrãrile de nivelare a terenului se desfãşoarã la cei mai înalţi parametri de calitate, pãi se poate altfel?! Nu tu o cutã, nu tu o gropşoarã sã dea-n ea vreun prostãlãu de asistent de bãgãtor de seamã, nu tu nimic, doarã supervizeazã totul  Priceputul Pricepuţilor de pe gogoloiul ãsta terestru. Cicã toatã treaba asta va fi gãtatã în mai, anul acesta. O fi, nu zicem nu. Mai ales cã, prin iunie, vine marea încercare electoralã, de la care Irepresibilul are aşteptãri deosebite. Şi în timpul cãreia dumnealui va fi nevoit sã gãseascã argumente ceva mai convingãtoare decât o carte poştalã pentru a-i seduce încã o datã pe „iubiţii  severineni” . Dar dacã socoteala de acasã, subminatã, inevitabil, de atâtea şi atâtea probleme… minore (ca sã nu le zic mãrunte, de-a dreptul!) nu se va potrivi – scuzaţi termenul! – cu socoteala cea mare din târg? Ei?

* Profesorul Dan Trancotã,  prezent, luni searã, la GALAXY TV, în cadrul emisiunii „Tribuna Societãţii Civile”, a spus despre oraşul al cãrui primar vrea sã devinã (Vânju Mare) cã aratã, în aceastã perioadã, ca dupã rãzboi. Argumentul cã se implementeazã proiectul, finanţat cu fonduri europene, al  reţelei de apã-canal nu stã în picioare, zice Dan Trancotã, strãzile oraşului sunt pline de gropi şi nu e o zi de la Dumnezeu sã nu cadã o maşinã- douã în ele. Vinovate de aceastã situaţie ar fi aceleaşi persoane care au orchestrat eliminarea profesorului vânjean din Consiliul Local, în urmã cu patru ani (trio-ul Ruginã- Georgescu- Mijaiche), împotriva cãrora a avut, recent, câştig de cauzã, definitiv şi irevocabil, în Justiţie. Cui au folosit, în fond, aceşti patru ani de confruntãri şi procese, cui a folosit faptul cã un consilier de calitatea, experienţa  şi prestigiul profesorului Dan Trancotã, ales de peste o mie de cetãţeni, a fost ţinut, în tot acest timp, departe de actele decizionale esenţiale pentru comunitatea în care trãieşte?

* Mare tãmbãlãu mare, în zona fanilor şi fanelor „binomului”, dupã ce un fost şef de Secret Services american  pentru Europa de Est ( al cãrui nume efectiv îmi scapã şi nu am niciun chef sã fac acum sãpãturi în acest sens) a pus serios la îndoialã prestaţia duduii Laura Codruţa Kovesi în fruntea DNA, considerând cã foarte multe dosare nu urmãresc decât nişte ţinte politice, sub pretextul luptei împotriva corupţiei. Cu alte cuvinte, duduia Kovesi nu umblã în mânã doar cu dreptatea, ci şi, vorba  regretatului scriitor român Eugen Barbu, cu mega, cu patrafirul, cu boul bãlţii. Treaba asta s-a consumat în cadrul unui interviu pe care respectivul fost oficial al serviciilor secrete americane l-a acordat, auziţi şi dumneavoastrã, lui Robert Turcescu, ştiţi, ãla care când era, când nu era colonel al unor servicii secrete româneşti. Vã daţi seama? Kovesi, favorita  sutã la sutã a americanilor, pusã la colţ tocmai de unul de-al acestora? Circul care s-a iscat în mediile româneşti dupã acest, aproape confidenţial, interviu se anunţã imens. Nici nu vreau sã mã gândesc acum ce va ieşi de aici. Acum îmi place sã-mi imaginez doar lucrurile cele mai absurde, mai incredibile cu putinţã. Nici nu vreau sã descriu chiar tot ceea ce-mi trece prin minte.

* Mã gândesc doar cã tot ceea ce s-a întâmplat recent în viaţa publicã româneascã va reuşi sã trezeascã din letargie conştiinţele încã viabile  ale acestui popor. Nu sunt deloc patetic. Atâta doar cã pândesc astfel de momente, pentru cã, asta e, nimic altceva nu cred cã ne mai poate trezi. Nu ştiu, nu ştiu deloc în ce mãsurã noi, românii, ne mai aparţinem.

* Acelaşi Bãsescu, care, pare-se, s-a spurcat, precum actualul cotrocean, la flecãreala de pe Facebook, posteazã recent – consemneazã Cotidianul.ro -  un comentariu personal, legat de ultimele evenimente, sub titlul „Am vãzut-o pe Kovesi fãcând politicã mai ceva ca doctor Ponta”. „Am vãzut-o pe doamna Kovesi  fãcând politicã mai ceva ca doctor Ponta – se spune în respectivul comentariu -  vorbind la bilanţul DNA despre sute de kilometri de autostrãzi, indemnizaţii pentru copii, pensii pentru vârstnici şi spitale noi, în baza unor evaluãri umflate, ca şi cum substituia tot Parlamentul în an electoral, dovedind calitãţi politice nebãnuite la datele când am tot numit-o în funcţii importante. Dar n-am vãzut-o pe glorioasa doamnã Kovesi asumându-şi responsabilitatea funcţiei pentru faptul cã în cele douã mandate de Procuror General, instituţia pe care a condus-o a tergiversat şi nu a soluţionat Dosarul Revoluţiei”. Stop cronometru! O fi  vinovatã „glorioasa doamnã Kovesi” de „tergiversarea” şi nesoluţionarea dosarelor revoluţiei (altminteri, nişte dosare pe cât de complicate, pe atât de controversate, ce n-au putut fi soluţionate timp de peste un sfert de veac), dar, cel puţin din punctul de vedere al lui Bãsescu, ea are şi marele merit de a ţine la sertar dosarele extrem de grele pe care acesta le are. Cel puţin din acest punct de vedere, Bãsescu ar trebui sã-i facã madamei Kovesi dacã nu o statuie, mãcar un soclu. Pãi se poate atâta nerecunoştinţã?

* Cât priveşte penibila şedinţã de bilanţ a DNA, în care primii oameni în Stat, preşedintele şi premierul, s-au fãcut, pardon de expresiune, de cacao, prin discursurile lor jenant encomiastice, asta pare sã fie o cu totul altã poveste, cu bãtaie cumva electoralã, prin anul 2019. De aceea nici nu-i acordãm, momentan, cine ştie ce importanţã. Deocamdatã, cucoana sãltatã în slãvi de toatã lumea din fruntea DNA ar fi trebuit  -  mã rog, treacã de la noi, ar trebui – sã facã referire, în recentul bilanţ, şi la procesele câştigate la CEDO de numeroşi cetãţeni români în dauna Statului Român. Pentru cã, de fapt, asta înseamnã „bilanţ”, reuşite şi neîmpliniri, deopotrivã. Nu?

* Rãmânând în acest deficitar domeniu al Justiţiei, administrat, în prezent de o aşa-zisã tehnocratã, în realitate o nefericitã emulã a sinistrei Monica Macovei, trebuie sã semnalãm abuzul colosal al numitei  Prunã de a se antepronunţa în legãturã cu nominalizarea Laurei Codruţa Kovesi pentru un nou mandat (al câtelea oare?!) la şefia DNA. Culmea e cã a fãcut-o ca şi când lucrul acesta era de la sine înţeles. E de vãzut care va fi atitudinea CSM şi a asociaţiilor de magistraţi din România. În ceea ce ne priveşte, credem  cã menţinerea lui Kovesi în aceastã funcţie, în pofida unor prevederi legale şi împotriva bunului-simţ, este o mãsurã cu efecte cât se poate de nocive privind stabilitatea internã în perioada urmãtoare. Paradoxul e cã propunerea madamei Prunã a izvorât, ca sã o citãm chiar pe dumneaei, din logica… bunului-simţ. Ei, da, cum sã nu! Tot din logica bunului-simţ o fi ieşit şi propunerea aceleiaşi cucoane, cu capelura parcã imunã la şampon, de scãdere a pragului electoral? Cât de mari pot fi datoriile ei „morale” faţã de Madona dintre Ciocãlãi, dacã nu mai ştie ce sã facã pentru a-i strecura acesteia minusculul partidulache în viitorul Parlament? Pe zi ce trece, tehnocraţia asta se transformã într-o plagã tot mai întinsã şi tot mai greu de vindecat. Mai greu chiar şi decât rãnile atât de des invocate ale comunismului.

* Din ce în ce mai convingãtoare, mai percutantã la nivel de mesaj electoral, se aratã doamna Gabriela Dobrotã, surprinzãtorul candidat al Mişcãrii Populare la funcţia de primar al municipiului Drobeta Turnu Severin. Prezentã luni searã în studioul GALAXY TV, în cadrul emisiunii TRIBUNA SOCIETÃŢII CIVILE, Gabriela Dobrotã a avut o prestaţie remarcabilã, oferind soluţii viabile pentru destinul acestui oraş cu probleme şi evitând cu eleganţã şi bun-simţ tentaţia tiradelor populiste. Anticipãm cã oricare dintre ceilalţi candidaţi la funcţia de primar al Severinului va avea, în Gabriela Dobrotã, un adversar mai mult decât redutabil. Chiar dacã în spatele dumneaei  nu stã un partid mare, ci unul minuscul. Sau poate tocmai de aceea…

* Desantul ANAF la sediul Antenelor a fost ca o loviturã de mãciucã în moalele capului pentru toţi cei care încercau sã se obişnuiascã, dupã atâta amar de vreme, cu ideea cã trãiesc în atmosfera şi în ritmul Europei civilizate. Ne-am revenit brusc din baletul iluziilor, damful de bolşevism asiatic lãsat de portãreii ce invadaserã redacţiile celor din trustul Intact tãindu-ne şi ultimele legãturi cu aerul proaspãt al civilizaţiei. Pe scurt, bãieţilor şi fetelor de la Antena 3 şi Antena 1 (acestea sunt cele douã Antene care conteazã), care nu au niciun fel de datorie la stat şi cãrora nu li s-a permis sã stea cu chirie în sediul pe care-l pierduserã, complet aiurera, în instanţã, li s-a pus în vedere sã pãrãseascã, în termen de cinci zile, respectivul sediu. Este evident pentru oricine, chiar şi pentru un necunoscãtor, cã nu scrupulele juridico-administrative invocate au motivat grosolanul demers al „ofiţerilor” ANAF de luni. Dincolo de orice considerente, dincolo de  vinovãţiile mai mult sau mai puţin reale, mai mult sau mai puţin dovedite, ale fondatorului trustului Intact, Dan Voiculescu, dincolo, dacã vreţi, de carisma sau de lipsa de carismã a acestuia, Antena 3 s-a dovedit, în ciuda unor inerente rateuri, organul de presã care s-a opus cu vehemenţã şi, de cele mai multe ori, cu argumente irefutabile abuzurilor şi mizeriilor regimului Bãsescu, întins, ca o plagã uriaşã, peste ultimii zece- unsprezece ani din istoria contemporanã a României. A mai fãcut cineva aşa ceva? A, da, poate au mai fost, ici-colo, câteva rãzvrãtiri, câteva inflamãri atitudinale, însã ele au fost sporadice, fãrã forţã şi nesusţinute consecvent de patronii instituţiilor media. „Moştenit-am din veac datorie şi drept/ Tiraniei sã-i pun ne-ncetat împotrivã” – scria un reputat poet contemporan. Jurnaliştii de la Antena 3 (majoritatea – nişte excelenţi profesionişti) şi-au fãcut din aceste versuri o devizã, pe care au urmat-o neabãtut, în tot acest timp. Ori, acest lucru nu poate fi contestat de cineva.

* Ei, se pare cã tocmai aceastã consecvenţã atitudinalã le-a fost fatalã lui Gâdea,  Ursu, Badea et Co. Mi s-ar putea spune cã Bãsescu a ieşit din scenã, prin urmare, problema ar fi doar de punere în aplicare a legii. Aiurea! Bãsescu şi-a lãsat toate tentaculele de influenţare a pârghiilor sistemului opresiv al aşa-zisului stat de drept. „Stat de drept” care, iatã,  îl protejeazã şi acum, neatingându-l nici mãcar cu o floricicã, dar care îi prigoneşte crunt pe opozanţii lui cei mai semnificativi ca pe ultimii infractori. Fapt cu atâta mai condamnabil, mai respingãtor, cu cât aceştia au încercat, dupã spusele lor, sã joace corect, chiar în condiţiile tratamentului injust la care au fost supuşi. Dar, mai presus de toate, somaţia pe care vãtafii de la ANAF le-au dat-o celor din Antene de a pãrãsi sediul în cinci zile (lucru, practic, imposibil, având în vedere uriaşul deplasament de tehnicã specificã, pe care o asemenea operaţiune îl implicã), are ca prim efect direct suprimarea emisiei posturilor de televiziune amintite. Ceea ce Constituţia României interzice. Însã, în materie de încãlcarea Constituţiei, bãieţii au fost antrenaţi eficient de Bãsescu Traian, având în faţã chiar  exemplul „luminos” al acestuia, aşa cã, din acest punct de vedere, nicio problemã. Nema problema. Asta e, vorba unui clasic încã în viaţã!

* Aud, ca pe o chestie de ultimã orã, cã temutul Consiliu Naţional al Audiovizualului, luând, probabil, în calcul cã anteniştii şi-ar putea mobiliza forţele exemplar, astfel încât sã reuşeascã sã se mute în termenul impus într-un alt spaţiu, ar urma sã punã în discuţie, în şedinţa de joi, 18 februarie, licenţa de emisie a Antenei 3. Şi cum prin CNA se agitã tot felul de… jucani de extracţiune bãsistã, plus câţiva bãgãtori de seamã care au rolul de a ridica mâna atunci când li se face semn, nu ar fi exclus ca, începând de joi, Antena 3 (ba chiar toate antenele sã tacã pentru cine ştie câtã vreme. Cui îi este de folos acest lucru şi cine are nevoie de scandalul imens care, în mod sigur, va izbucni? Cine va rãspunde pentru urmãrile acestuia, aici şi în plan european? Cine?

* O veche cunoştinţã îmi atrage atenţia asupra faptului cã Antena este, ar fi, singura televiziune cu capital integral românesc, ceea ce nu prea ar da bine pentru anumite cercuri. Eu ştiam cã Antena are capital românesc integral, dar nu ştiu dacã este şi singura. Dacã acest lucru ar fi adevãrat, atunci am mai avea o explicaţie a înverşunãrii cu care s-au coalizat împotriva Antenelor mai toate celelalte televiziuni. S-a ales praful şi de bruma de solidaritate de breaslã care mai era pe-aici, pe Dâmboviţa. Dar probabil cã am fi cerut prea mult.

* Ce credem, în concluzie, noi? Noi credem cã presiunile şi abuzurile asupra Antenei 3, indiferent din partea cui ar veni, trebuie sã înceteze  de urgenţã. Credem, de asemenea, cã niciun trust de presã nu mai trebuie sã devinã victima abuzurilor şi presiunilor clasei politice sau ale organelor  administraţiei statului. Libertatea de expresie este un drept imprescriptibil şi pentru el au murit oameni. Iar pentru cã abordãrile mele din presã au mers, nu de puţine ori, în sensul celor ale jurnaliştilor de la Antena 3, permiteţi-mi, în final, un enunţ imperativ: JOS LABELE PUTUROASE DE PE ANTENA 3!

* O întrebare nu ne dã pace: cine mai trebuie SÃ PLECE, astfel încât exponentul noii puteri (cel instalat la Cotroceni, evident) sã fie mulţumit? Fiindcã, se ştie, totul trebuie sã fie „al lui”. Ultimul obligat (chiar aşa, obligat?) sã plece a fost Tiberiu Niţu, pânã mai ieri, procurorul general al României. Motivul (pretextul), pentru care i-a fost întocmit şi un dosar penal, este penibil (folosirea unei aşa-zise coloane oficiale). Râd şi curcile, cât ar fi ele de europeniste, de noi!  Sã ajungã  doi-trei purtãtori de cotiere, aflaţi sub comanda unei subalterne cu trecere, cicã, pe la înaltele porţi ale lumii de azi, sã-l ia la întrebãri pe ditamai procurorul general al României, pe şeful lor suprem, cum ar veni? Unde a ajuns ţara asta? Şi, de fapt, pe mâinile cui? Şi acum? Et maintenant?

* Aşa-numita „lege a defãimãrii”, al cãrei promotor a fost şmecheraşul din fruntea PSD, Liviu Dragnea, a  trecut prin Comisia juridicã şi pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor, marcând, astfel, un nou  atentat la libertatea de exprimare în România. Bãieţii au mãrit, la sugestia lui Dragnea, cuantumul amenzilor pânã la 100.000 de lei pentru cei care aduc atingere imaginii unui grup sau unei comunitãţi. I-auzi brâul! În categoria „grupuri” sau „comunitãţi” intrã cumva – întrebãm şi noi – şi partidele (formaţiunile)politice?Sau anumite grupãri etnice, cu caracter politic sau nu, care se plâng cel mai des cã sunt discriminate, chiar şi dacã le atingi, vorba cântecului, „cu o undã de zefir”?  Ei, în asemenea situaţie, ne mai venim de acasã şi nu avem cum sã nu dãm dreptate celor care traduc aceastã iniţiativã legislativã cu un pumn zdravãn aplicat în gura presei, mai ales! Deocamdatã, necunoscând în detaliu prevederile acestui proiect legislativ, care mai are ceva drum de parcurs pânã la adoptarea (promulgarea) sa, ne mãrginim a aprecia cã apariţia unei asemenea iniţiative legislative în plin an electoral este  absolut inoportunã şi, de fapt, nu face bine nimãnui. În primul rând iniţiatorilor, care vor fi permanent arãtaţi cu degetul şi puşi la zid. Chiar când, principial, ei  ar avea dreptate.

* Aflãm, din folclorul politic local, cã Irefutabilul edil-şef al Severinului  a trecut cu colindul pe la mai toate partidele, oferindu-şi generos serviciile de candidaturã la Primãria municipiului, în schimbul… susţinerii acesteia. Aţi mai auzit aşa ceva? Pânã acum, nici noi. Cicã amintitul domn ar fi fost, contrar aşteptãrilor sale, refuzat politicos, prin urmare s-ar fi retras la ultima sa vatrã politicã (din lungul şir…), UNPR. Speranţa dumnealui, în condiţiile inexistenţei unui protocol preelectoral la nivel local cu mai vechiul partener, PSD, este, probabilmente, aceea de a reedita, eventual cu niscaiva revizuiri şi adãugiri, situaţia din 2012. Când PSD, crezând cã-l va lua pe Cel- de-Sus de picior, şi-a abandonat, practic, propriul candidat, Marius Screciu, trecând, cu arme, bagaje şi propagandã, de partea duşmanului de moarte. Am zis bine?

* Telenovela alegerilor de primari în douã tururi continuã, spre enervarea tuturor, precum o morişcã stricatã care se-nvârte-n gol. Premierul Dacien (oh-la-la!) Cioloş a convocat (complet aiurea, la graniţa constituţionalitãţii, dupã modesta noastrã opiniune) partidele politice parlamentare la consultãri pentru a se ajunge la un consens politic în respectiva problemã. A fost un mai mult decât fâsâit joc de imagine din partea premierului  „tehno”. Pentru cã tot dumnealui a ajuns la concluzia cã „spinoasa” problemã trebuie sã fie tranşat, dacã mã pot exprima astfel, tot în Parlament. Adicã acolo unde a şi fost aprobatã legea care acum se vrea schimbatã! Cine a provocat, aşa, complet aiurea, acest scandal? Nimeni alta decât steaua în ascensiune… virilã a politicii româneşti, Alina Gorghiu of Tecuci, fosta viitoare sau, cine ştie, poate chiar viitoarea Ana Pauker de pe Dâmboviţa. Nu am absolut nimic cu liberalii aceştia, unii îmi sunt de-a dreptul simpatici, dar, de la o vreme, îmi este tot mai greu sã disting unde li se sfârşeşte seriozitatea şi de unde le înfloreşte ipocrizia asta tot mai greu de digerat.

* O altã temã falsã a actualitãţii politice este  „asaltul” DNA asupra generalului  Gabriel Oprea şi asupra procurorului general al României, Tiberiu Niţu, pe motiv de… foloase de coloanã oficialã. Departe de mine sã am vreo simpatie pentru „intendentul” Oprea sau pentru anodinul procuror general Niţu, dar dacã primul era  vânat mai demult pentru a fi determinat sã joace politic într-un anumit fel, sã vezi cã ditamai procurorul general este  hãrţuit chiar de subalternii sãi (fiindcã Laura Codruţa şi „bãieţii” ei chiar asta sunt, subalternii lui Niţu!) trebuie sã recunoaşteţi cã sunã ca dracu’. De altfel, la ora când scriu aceste rânduri aflu, de pe burtiera unei televiziuni bucureştene, cã procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a demisionat din funcţie. Tare, nu?! De-abia acum, drumul cãtre dictatura „binomului” în frumoasa noastrã ţarã pare larg deschis. Lui Tiberiu Niţu, evident, nu i se iartã, pentru nimic în lume, redeschiderea câtorva dosare extrem de delicate. Dosare care, bineînţeles, dupã aceastã demisie oarecum neaşteptatã, vor reintra sub lacãt. Urâte vremuri, sinistre semne, la început de an electoral. Mai e cineva care trebuie sã plece? Ca sã se simtã bine noul stãpân şi superiorul sãu, „binomul”?

* Dupã cum decurg lucrurile în prezent, aceste mizerii, care confirmã amestecul brutal al justiţiei în politicã, vor continua, demonstrând astfel cã, în România, clasa politicã, elementele componente ale aşa-zisului „stat de drept” sunt departe de a asimila comportamentul  democratic autentic. Constituindu-se în singura cauzã care încã ne menţine, potrivit tuturor rapoartelor, la periferia Europei. Campaniile „victorioase” ale DNA de pânã acum, însoţite cu surle şi tobe de o presã, în bunã mãsurã, motivatã pecuniar s-o facã, îşi aratã abia acum efectele perverse. DNA şi SRI („binomul”, nu-i aşa?!) tind sã se constituie, dacã nu cumva s-au şi constituit, într-un soi de mãciuci represive ale unei superputeri cu identitate vag bãnuitã, excendând orice formã de organizare democraticã a societãţii, orice urmã de opţiune politicã a cetãţenilor. Deja se vorbeşte, din ce în ce mai insistent, deaspre instalarea unui anumit tip de imobilism decizional la nivelul administraţiei publice locale şi centrale, deci de blocarea oricãror idei, iniţiative, proiecte, în folosul comunuitãţii. Aici se ajunge dacã, pentru orice coţcãrie de doi bani jumate bagi împricinaţii-n cãtuşe şi defilezi cu ei ca la 23 august, sã te admire mamaie, mamiţica şi mama- mare.

* Irefutabilului edil-şef al Severinului i-a intrat turismul în sistemul de reflexe condiţionate. În oase, ce mai încoace şi încolo! Zilele trecute – aflãm din jurnalele de ştiri ale televiziunilor locale, care nu-i scapã nicio mişcare – dumnealui i-a convocat (în ce calitate?!) pe primarii de pe Clisura Dunãrii şi pe cei din zona de Nord a Mehedinţiului ca sã punã la cale editarea unui ghid turistic, pe care, evident, sã se batã toţi cei interesaţi de frumuseţile şi de obiectivele unicat existente  în acest colţ de ţarã. Mi s-a pãrut oarecum întârziat, dacã nu chiar îngheţat (înlemnit etc.) în proiect Incomparabilul. Îngheţat (înlemnit etc.) cam prin epoca de glorie a coanei Nutzi Udrea, idolul sãu politic nedezminţit. Asocierea sa cu primarii amintiţi este pusã pe seama lipsei de fonduri. Cãci, deh, din sumele rezervate felicitãrilor multicolorate de Paşti, de Crãciun etc., nu ar mai fi rãmas mare lucru. Ei, dar dacã ar deschide bocceluţa cu rezervele de deplasare la Viena şi în alte capitale ale luxului mondial, tot ar mai gãsi nişte rezerve. Fiindcã, orice s-ar spune, pentru o campanie electoralã eficientã, de succes, jertfeşti totul, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Deocamdatã, Irefutabilul, pãrãsit parcã de noroc în partidul generalului (cu probleme) Oprea, cautã – se zice – sprijin politic (susţinere, de!) pe la ALDE Tãriceanu, alde Bãsescu, alde Gorghiu (damã pe lângã care îşi poate verifica însuşirile de berbant!), alde Dragnea (cu care se înrudeşte structural, dacã îi analizãm reflexele), alde Dumnezeu mai ştie cine. Extrem de ciudat se comportã, deocamdatã, ceilalţi candidaţi la funcţia de primar al Severinului, care umblã pe lângã Irefutabil ca pe lângã bubiţa purulentã. Ce o fi în capul dumnealor?!

* Alarma care a fost datã în legãturã cu fondul naţional de pensii a redeschis discuţia despre paraziţii politici care cãpuşeazã de ani de zile banii pensionarilor români. Acestor oameni li se strigã, din când în când, cu o anumitã vehemenţã, cã sunt ţinuţi în spinare de o mânã de bugetari şi de privaţi, cã sunt o mare povarã pentru finanţele ţãrii, cã statul se împrumutã din greu la bãnci ca sã le poatã plãti pensiile şi cã nu se ştie cât va mai dura aceastã situaţie. Mai nimeni nu aminteşte, fie şi în treacãt, de cele trei-patru decenii (sau chiar mai mult) de cotizare multilateralã şi extrem de consistentã (la fondul de pensii, la şomaj, la CAS, la sindicate, la alte alea), ca sã nu mai punem la socotealã uriaşul impozit pe salariu, pe care, ca sã zic aşa, le-au „prestat” aceşti oameni. Stimaţi administratori ai Statului Democratic Român, nu mai aveţi de unde sã furaţi, nu mai aveţi cu ce sã vã susţineţi campaniile electorale, de aţi ajuns sã vã uitaţi în buzunarele acestor bãtrâni şi sã le numãraţi mãrunţişul? Nu vã e niţeluş, mãcar niţeluş, ruşine? Pe aici nu trece, mãcar aşa, într-o micã vacanţã, celebra DNA?

* A, nu, uitasem cã temuta instituţie se luptã, mai nou, cu gravidele, vinovate de orice altceva, dar nu de împrejurarea cã sunt pe punctul de a aduce pe lume un pui de om. Cazul duduii Crinuţa Nicoleta Dumitrean, femeie cu mari probleme de legalitate şi, asta e, de moralitate, dar, pentru cã nu a rãspuns la telefoanele proprii timp de şase minute (fapt ce a fost taxat ca refuz de a colabora cu justiţia – cumplitã, supremã imbecilitate!!!), a fost arestatã. Cu riscul de a pierde sarcina (mai pierduse, anterior,în condiţii asemãnãtoare, una). Dacã asta este justiţie europeanã, înseamnã cã românii au trecut râzând prin celebrul „obsedant deceniu”, pe care atâta îl incrimineazã elitiştii lui peşte-mpuţit de la începutul mileniului al treilea.

* Bãnuiesc cã nu este nimeni atât de naiv încât sã mã considere acum un fel de avocat al cauzelor pierdute. Ioan Oltean, prietenul „de suflet” al duduii Crinuţa, este o persoanã cum nu se poate mai antipaticã, mai lipsitã de carismã, printre cele mai antipopulare din câte a avut vechiul PDL. Îl cred capabil de cele mai respingãtoare fapte. Dar de aici şi pânã la a-i incrimina faptele de corupţie recurgând, tu procuror, în materie de probe, la fotografii şi filmuleţe cu dumnealui şi cu duduia Crinuţa în roluri de protagonişti  de producţii XXX, este o distanţã extrem de lungã, pe care un sistem judeciar care se respectã nu o parcurge cu atâta lejeritate, cu aşa condamnabilã uşurinţã. Şi totuşi, faptul, zice-se,  s-a consumat. Spre veşnica ruşine a acestui sistem.

* În aceste condiţii, noi, amãrãştenii, la ce sã ne mai aşteptãm? La ce altceva decât la un şir nesfârşit de abuzuri şi de înscenãri a tot felul de cauze (dosare etc.), cu toatã viaţa noastrã intimã pusã pe tapet şi oferitã contemporanilor drept „hranã spiritualã” întru terfelirea numelui, personalitãţii, carierei, familiilor noastre?! Asta sã fie cea mai bunã dintre cele mai bune lumi posibile în care ne-ar plãcea sã trãim?

* Dupã lupte „seculare”, care au durat mai bine de cinci ani, Palatul Cultural „Theodor Costescu” a ajuns aproape de finalizarea reabilitãrii. Inaugurarea noului vestmânt al acestei importante instituţii de culturã mehedinţene urmeazã sã aibã loc duminicã, 13 decembrie a.c., şi va fi urmatã, suntem informaţi, de o sãptãmânã de manifestãri culturale diverse. Accesul publicului severinean la aceste manifestãri va fi, din câte ni se spune, liber. Cu excepţia zilei de duminicã, atunci când intrarea în incinta clãdirii reabilitate a Teatrului va fi posibilã numai pe bazã de invitaţii. Criteriul dupã care vor fi aleşi invitaţii a rãmas, pânã în clipa de faţã, necunoscut nouã. Nouã, adicã muritorilor de rând, evident. Muritori care nu trebuie sã mai aibã privilegiul de a-l revedea pe Irefutabilul edil-şef al Severinului, eventual, în ipostaza de dirijor al orchestrei simfonice a Filarmonicii craiovene, ca în urmã cu nişte ani. Eh, ce vremuri! Pe atunci, dumnealui încãleca motoreta într-o clipitã, chiar costumat în Moş Crãciun şi cu sacul în spinare… Acum, eu ştiu?! Anii au trecut şi peste dumnealui, iar dexteritãţile care fãceau în trecut furori în rândurile populaţiei feminino- infantile a municipiului i s-au mai tocit. Ce ar mai putea încãleca azi Cel – Fãrã- De- Pereche? Vreo mãturã, ceva?! Întrebãm şi noi…

* Dincolo de toate aceste chestiuni (minore, n’est-ce pas?), revenirea, chiar aşa, extrem de tardivã, cum e, a Palatului „Theodor Costescu” în circuitul cultural severinean este un eveniment de salutat, un eveniment dorit de toatã lumea. Poate cã multe lucruri vor intra în matca lor, cu acest prilej, iar experimentele pe care le fac unii şi alţii în zona manageriatului cultural mehedinţean vor înceta. Poate, nu în ultimul rând, vom avea parte şi de nişte explicaţii pertinente (nu doar de nişte abureli gherghiste!) cu privire la motivele ce au dus la prelungirea nepermis de mult a lucrãrilor de reabilitare a celebrei  clãdiri. Şi, bineînţeles, la banii cheltuiţi în plus faţã de cât se preconizase iniţial. Mai sperãm şi în spargerea unor gãşti „literar-cultural- artistice” cu  vag iz fanariot, care ajunseserã sã punã un soi de monopol pe viaţa spiritualã localã, gãşti asupra nocivitãţii cãrora regretatul scriitor Valeriu Armeanu atrãsese, nu cu foarte mult timp în urmã, atenţia într-o suitã extrem de spumoasã de pamflete…