“Flacãra democraţiei”, simbolul campaniei electorale a lui Traian Bãsescu, care a fost aruncatã în Dunare la Orşova în data de 22 iulie 2012, cu puţin înainte de referendum, a fost descoperitã şi recuperatã din apã de un pensionar.

Apele Dunãrii au scãzut foarte mult în aceastã perioadã, astfel cã pensionarul orşovean Iosif Lucheş a zãrit-o înfiptã în nãmol. Omul povesteşte cã la început i s-a pãrut a fi o cutie de bere, dar privind mai atent şi-a dat seama cã este vorba de “flacãra democraţiei”. Nu a stat prea mult pe gânduri, s-a echipat corespunzãtor şi apoi a coborât pe mal pentru a recupera “flacãra” din nãmol. Acum este mândru cã a recuperat acest simbol şi spune cã i-ar face o mare plãcere sã înmâneze personal “flacãra democraţiei” preşedintelui Traian Bãsescu. „Am vãzut o bucatã din flacãrã, pãrea la prima vedere a fi un tub de bere, dar uitându-mã mai atent mi-am dat seama cã este flacãra. M-am dus acasã, mi-am luat cizmele, o pereche de pantaloni  şi m-am bãgat în apã dupã ea, am luat-o, am spãlat-o cã era plinã de nãmol şi am dus-o la sediul PDL-lui şi am predat-o preşedintelui actual, domnul Cican. Am ţinut dinadins sã o recuperez, am urmãrit sã scadã apa şi când am vãzut cã scade apa m-am gândit cã trebuie sã o gãsesc pe undeva. Domnului preşedinte Bãsescu îi urez multã sãnãtate, putere de muncã şi sã-şi ducã mandatul pânã la capãt. Eu am recuperat un simbol al democraţiei româneşti”, a spus Iosif Lucheş.

Flacãra ar putea ajunge la Congres

Preşedintele organizaţiei PDL Orşova, Adrian Cican, spune cã aceastã flacãrã ar putea fi un simbol al congresului PDL din martie. „A fost contestat faptul cã a fost aruncatã. Acum un membru de-al nostru a gãsit-o şi este o realitate. Avem douã variante: noi consilierii PDL sã o aducem la prima şedinţã de consiliu ordinarã şi în felul acesta poate îi va influenţa în bine pe cei de la USL, ori s-ar putea sã plece de la Orşova şi sã ajungã la Bucureşti pânã la 23 martie când noi cei de la PDL avem Congresul extraordinar. Pânã atunci poate nu vor mai exista aceste certuri la noi şi cred cã ar putea fi un simbol al acestui congres. Trebuie sã fie un semnal de alarmã şi pentru noi întrucât trebuie sã se întâmple ceva bun şi în PDL,  sã fim mai vocali, sã ne facem treaba de opoziţie”, a declarat Adrian Cican.

Preşedintele PDL Orşova îi transmite şi un mesaj preşedintelui Traian Bãsescu: „Sã nu fie dezamãgit de Orşova, totuşi Flacãra Democraţiei a fost gãsitã şi putem sã-i sugerãm cã poate sã o prezinte şi Bruxelles-ului pentru a se vedea cã existã democraţie şi la noi”.

„O luãm şi o dãm în Dunãre”

“Flacãra democraţiei”, aprinsã la Cluj, de cãtre preşedintele suspendat Traian Bãsescu, a fost aruncatã în Dunãre, la Orşova, în data de 22 iulie 2012 de cãtre primarul Orşovei – Ion Manea, care i-a luat torţa tânãrului care o transporta prin acest oraş. La acea datã, primarul Ion Manea a negat faptul cã ar fi aruncat flacãra democraţiei în Dunãre. Iatã cã acum, viceprimarul oraşului Orşova, conservatorul Constantin Negulescu, recunoaşte faptul cã Ion Manea este cel care a aruncat acest simbol în Dunãre şi cã dacã s-ar mai aprinde o datã, ar proceda la fel. „Flacãra Democraţiei a fost aruncatã, ne pare rãu cã la referendum voturile cetãţenilor nu au fost respectate, se menţine în continuare domnul Bãsescu în funcţia de preşedinte. Dar dacã ar mai veni încã o datã flacãra o luãm şi o dãm în Dunãre. Asta dacã renunţã primarul cã el a aruncat-o, de data aceasta o iau eu, ca viceprimar, şi o arunc în Dunãre”, a declarat Constantin Negulescu.

Nu a spus nimeni cã democraţia este perfectã. Cu toate acestea, omul a încercat mereu s-o perfecţioneze. Pe acest traseu, mulţi au gãsit soluţii în consens cu idealurile acestui proiect politic, “inventat” de grecii antici, la pachet cu alte variante de conducere, cum ar fi aristocraţia, oligarhia, timocraţia, tirania etc. Alţii, au lansat soluţii recomandate ca fiind bune, dar, în realitate, erau/sunt pãcãleli ale poporului, ele, soluţiile fiind folositoare doar celui care le-a gãsit şi propus, lui şi susţinãtorilor lui.

Traian Bãsescu a încercat, ca preşedinte, o soluţie de tipul acestora, ultime variante de care vorbim noi, aici. În arsenalul de nuanţe a acestei soluţii traianbãsiste, se înscrie şi aşa numita “flacãrã a democraţiei”. Nici cã s-ar fi putut o metodã de intoxicare mai potrivitã în contextul politic românesc de ultimã stringenţã, în care democraţia tocmai fusese siluitã la alegerile locale din iunie a.c., cu tot arsenalul lor de acuze şi para-acuze, de rezultate, într-un final, care i-au tras preşul de sub picioare partidului care-l susţinea ca preşedinte, şi pe care partid îl “butona” de la Cotroceni dupã bunul plac! “Flacãra democraţiei” ca şi concept propagandistic a prins cu atât mai mult cu cât perspectiva Jocurilor Olimpice de la Londra era la ordinea zilei. Cu toate acuzele venite pe filierã internaţionalã, de folosire a unui brand consacrat, acela de flacãrã ce este purtatã de diferite persoane, de-a lungul unui traseu, cu scopul de a duce vestea bucuriei întrecerilor sportive, a competiţiei pe criterii de corectitudine etc. etc., “flacãra democraţiei” bãsesciene a mers mai departe, fãrã a lua în seamã comentariile contestatare!

“Flacãrã democraţiei”, însã, ascunde o mare demagogie, anume aceea a unei competiţii deja pierdute, în primul rând – este vorba despre competiţia alegerilor locale – iar, pe de altã parte, despre competiţia domnei-sale, ca preşedinte, cu propia sa imagine în ochii poporului, o imagine erodatã, compromisã de deciziile luate personal sau de guvernul Boc (1, 2, 3 sau câte au mai fost…), dar girate de autoritatea prezidenţialã! În aceste condiţii, “flacãra democraţiei”  a devenit doar o biatã marionetã lipsitã de obiect, practic o imensã flacãrã a demagogiei politicianiste, gãunoasã şi otrãvitoare, în acelaşi timp! Flacãra aceasta amãrâtã, a unei democraţii siluite, s-a stins şi mai mult cu ocazia referendumului, exerciţiu democratic care a scos la ivealã marea dezamãgire a poporului: peste 8 milioane de românii i-au dat de ştire preşedintelui Traian Bãsescu cã nu mai este dorit la Cotroceni! Cu toate acestea,  pe fondul pe care – s-a demonstrat cu ajutorul Institutului Naţional de Statisticã – populaţia României cu drept de vot, conform recensãmântului din 2009, este cu puţin peste 16,5 milioane de cetãţeni, deci procentul de voturi în favoarea demiterii acoperind peste 52 la sutã, ei, bine, preşedintele Bãsescu se agaţã de acea “flacãrã a democraţiei”, falsã, cum spuneam, dintru început!

Traian Bãsescu şi-a epuizat mandatul prezidenţial nu doar pentru cã a luat decizii nepopulare, nu doar pentru cã a susţinut un guvern  servil, nu doar pentru cã ne-a fãcut, ca popor, mai mult sau mai puţin direct, proşti, sau ne-a ridiculizat istoria, evident extrãgându-se din contextul naţional istoric, nu, Traian Bãsescu şi-a compromis definitiv mandatul şi prestigiul atunci când ne-a vândut marilor interese multinaţionale, respectiv atât şefilor Europei Unite, cât şi americanilor şi intereselor acestora. Un joc la douã capete, altfel neimputabil din punct de vedere diplomatic, dar fãcut complet ageamiu, pornindu-se doar de la interese naţionale pe termen scurt, şi cu beneficii personale – dintre care cel mai râvnit fiind menţinerea la putere – de favoruri pentru popor doar aparente, pentru cã în spatele acestora s-au ascuns îndatorãri financiare imense….

Traian Bãsescu a vândut România la marele târg internaţional al intereselor economice şi militare, al intereselor marilor companii ce nu cunosc milã sau alte sentimente asemãnãtoare, profitul şi puterea financiarã globalã fiind singurele   lor motivaţii şi finalitãţi!

Din acest conclav, s-a generat prãbuşirea galopantã a României, intrarea în aşa-zisa crizã mondialã fiind doar paravanul care ascunde aceastã mare fraudã trans-naţionalã, gestionatã de Traian Bãsescu. „Roşia Montanã” este doar vârful unui aisberg al marilor tranzacţii ce au înrobit România pentru urmãtorii 50 de ani…

“Flacãra democraţiei” a fost aprinsã spre a da foc urmelor lãsate de aceste mari focare de subminare a interesului naţional, o “flacãrã” pe care numind-o a demagogiei, suntem prea blânzi în analogie…

Democraţia nu este perfectã, este doar cea mai puţin coruptã dintre formele de guvernare pânã acum “inventate” de om. Unii spun cã n-ar fi aşa, cã democraţia are ea înseşi variante de aplicare, ori cã puterea poporului este doar o iluzie sub care se ascunde adevãrata putere, a celor care ştiu sã creeze şi sã  menţinã aceastã iluzie! Prin urmare, o flacãrã a ei, este o şi mai iluzorie realitate…