Miercuri, 23 noiembrie 2011, la Muzeul de Artã din Drobeta Turnu Severin, cu sprijinul direct al doamnei doctor în istorie Maria Bãlãceanu – directorul acestei instituţii, s-a petrecut un fapt cultural simplu şi plin de adânci semnificaţii. S-au lansat douã cãrţi despre Maria Lãtãreţu–“Privighetoarea nepereche”, douã filme documentare şi un CD cu vreo 20 din cele mai cunoscute cântece ale artistei.

   A venit de la munte, aducând cu ea şi cei 73 de ani, înnotând la propriu printr-o ceaţã rece şi groasã ca lâna sau ca laptele de oaie, sã-i fie alãturi la aniversarea a 100 de ani de la naştere – mama cântecului mehedinţean Domnica Trop. Domnia-Sa a avut în stânga pe Luciana Maria Ene –laureata Festivalului internaţional de folclor “Maria Lãtãreţu” din acest an jubiliar şi în dreapta pe Oana Pîrvan din Ponoare – artistã consacratã ca pãstrãtoare şi continuatoare a tradiţiilor populare mehedinţene. Oana Pîrvan cu modestie, tenacitate şi inteligenţã a preluat cu responsabilitate ştafeta tradiţiei populare autentice de la Mama Domnica Trop, conducând  azi un colectiv şi un atelier de creaţie popularã la doar 7 kilometri de  Izverna.

   Un om curajos – originar din Crãguieştii Mehedinţului – Dorin Brozbã, dimpreunã cu alţi oameni curajoşi şi responsabili de prin pãrţile Gorjului (Ioana Lãtãreţu, nora marii artiste sau dr. Dumitru Hortopan –directorul Muzeului judeţean Gorj) aduc câteva elemente de referinţã menite ca, în peisajul pseudo-cultural din ce în ce mai sordid ce defineşte societatea româneascã de azi, prin opoziţie cu falsul şi boala sufleteascã din ce în ce mai evidentã, sã contribuie la restabilirea ordinii sufleteşti fireşti în societatea contemporanã.

   Cele douã cãrţi dedicate Mariei Lãtãreţu, întocmite cu migalã de Dorin Brozbã nu înseamnã, la prima vedere sau la o apreciere superficialã, decât alte “douã cãrţi” ce se vor alãtura, poate, miilor de cãrţi aflate pe rafturile librãriilor şi care vor aştepta cu sfialã şi în tãcere ziua în care vor fi împachetate într-o cutie  pe care scrie “retur”,  aşa cum se-ntâmplã cu multe altele scrise de dragul de      a fi numele cuiva pe o copertã şi care vor deveni inevitabil maculaturã.

   Miercuri, 23 noiembrie, la Muzeul de Artã din Drobeta Turnu Severin, Domnica Trop a cântat  ultimul cântec compus în urmã cu câteva sãptãmâni şi care ar putea fi considerat cu uşurinţã “cântecul de adio”. Nu sunt vorbe cinice acestea – cinicã este pensia pe care statul român i-o acordã Mamei cântecului popular din Mehedinţi Domnica Trop – 33,5 lei!… Iatã aşadar, câteva doar, din motivele pentru care se poate afirma fãrã riscul de a greşi cã la Muzeul de Artã din Severin, miercuri 23 noiembrie, s-a întâmplat “un act de culturã simplu şi plin de  adânci semnificaţii”…

   Mulţumiri doamnei doctor Maria Bãlãceanu – gazda care a aceptat imediat ca Mama Domnica sã-şi odihneascã genunchii obosiţi de Reginã chiar pe scaunul care a aparţinut Preşedintelui României, mulţumiri domnului Dorin Brozbã pentru cã nu şi-a uitat originile şi pentru munca pe care o desfãşoarã, dar şi, nu în ultimul rând, mulţumiri tuturor instituţiilor media care au rãspuns “prezent” la aceastã întâmplare simplã…

Dan Alexoae

   N.R.- mulţumiri domnului Dan Alexoae – unul din organizatori şi cel ce a fãcut posibilã prezenţa Mamei Domnica Trop la acest eveniment. Ca fapt divers, în luna septembrie autoritãţile gorjene i-au fãcut Domnicãi Trop o mare bucurie, dedicându-i o casã – muzeu în localitatea Curtişoara, la 10 km de Târgu-Jiu, în curtea Muzeului Arhitecturii Populare Gorjeneşti, ale noastre pauzã… nici la eveniment nu au venit…