Vineri, 30 octombrie a.c. s-au împlinit exact 1710 ani de când doi tineri fraţi, Zenovie şi Zenovia, primeau moartea muceniceascã în Egeea Ciliciei, refuzând sã-şi lepede credinţa. Ultimele cuvinte care le-au tremurat pe buze au fost: viaţa fãrã Hristos este moarte, iar moartea pentru Hristos este viaţã veşnicã.
În aceeaşi zi, într-un club din Bucureşti, mulţi tineri ardeau de vii, nu se ştie cu ce cuvinte pe buze, pentru cine şi pentru ce. Pe Zenovie şi Zenovia timpul i-a îmbrãcat în aureola de mucenici, pe tinerii arşi în club mulţi i-au definit deja ca îngeri, sfinţi, martiri. Nu este saltul prea mare, deşi chinurile au fost asemãnãtoare? Pe primii îi fericim şi îi cinstim, pei cei de pe urmã îi rugãm sã ne ierte, convinşi cã primii se roagã şi pentru aceştia şi pentru noi. Uitând de primii, ne-am grãbit sã acuzãm Biserica, Patriarhul ei şi menirea lor.
În momentul în care, deşi morţii nu se rãciserã, un ministru şi un secretar de stat fac declaraţii în faţa unei pancarte care contabiliza bisericile şi spitalele existente (18.000 la 450), putem vorbi de o atmosferã ostilã Bisericii, falsã, de un spaţiu neduhovnicesc, blasfemiator. Nicio durere nu se alinã prin minciunã. Demnitarii respectivi trebuiau sã observe primii despre ce este vorba. Nu poţi acuza Biserica de puţinãtatea spitalelor. O bisericã, vorbind în termeni pur lumeşti, este echivalentul unei unitãţi medicale (dispensar), cel mult o catedralã este echivalentul unui spital. De ce nu se spune câte dispensare medicale sunt şi câte biserici, de ce nu se spune cã una dintre cele mai vechi Episcopii din ţarã, cea a Severinului şi Strehaiei, nu are încã finalizatã o catedralã episcopalã? (De câte ori a fost mediatizat cazul Leo de la Strehaia şi de câte ori a fost prezentatã Mânãstirea din acel loc?) Într-un judeţ, într-o episcopie, câte catedrale sunt, câte spitale, câţi doctori şi câţi preoţi? Întrebãm noi, din simplã curiozitate, de ce Casele de culturã, cinematografele sunt vândute şi transformate în Case de adunare ale unor culte neoprotestante (penticostal, iehovist s.a.m.d.)? Nimeni nu a cerut ca acestea sã fie transformate în spitale. De la acea pancartã s-a continuat plagiatul: vrem spitale, nu vrem catedrale! s-a strigat în Piaţã. Nu ştiţi ce cereţi este rãspunsul Mântuitorului, actual şi vital. Bunicul zicea: Mãi, ţine minte, ce vrei în viaţã, de aia o sã ai parte! De aceea, eu aş îndemna fiecare tânãr sã se roage: Vrem biserici, nu spitale! Pe Facebook a circulat o petiţie având drept scop transformarea Catedralei Mântuirii Neamului în spital (probabil al tratãrii neamului). Câte biserici a demolat statul comunist doar în Bucureşti nu ar ajunge ca cel actual sã înalţe o turlã a Catedralei Mântuirii Neamului. În localitatea mea, din patru biserici demolate în perioada comunistã (Eşelniţa Veche, Ogradena Veche, Plavişeviţa şi Tisovia) s-a înãlţat decât una.
Atâtea murdãrii la adresa Bisericii Ortodoxe Române au circulat în media şi în spaţiul online (sãptãmâna care a trecut de la incendiul din Capitalã) încât sufletele multor creştini simpli şi nevinovaţi au ars în foc mocnit parcã toate vreascurile rãutãţilor lumeşti: Sã nu mai fie prinşi popii la Crãciun şi Boboteazã cã trec pe la casele oamenilor, sã fie aruncaţi în grote ca nişte paraziţi sociali ce sunt, sã fie impozitate averile Bisericii etc. (nu mai pomenim aici cum a fost ponegrit Patriarhul nostru).
Ce-ar fi de remarcat? Totdeauna piaţa, drumul, strada, au însemnat mai mult praf decât aer curat, mai multã vânzare decât statornicie, mai multã agitaţie decât credinţã. Într-un circuit giratoriu, devizele au fost însuşite şi distribuite apoi, arãtând o lipsã totalã de capacitate creatoare, discernãmânt, bunãcuviinţã. Trist şi îngrijorãtor este faptul cã mulţi dintre cei prinşi în otrava acelui sens sunt profesori, colegi ai celor de Religie sau elevi care fac Religia în şcoalã.
Cum sã ceri impozitarea averilor bisericeşti?! Zilele trecute a avut loc în Turnu Severin conferinţa preoţeascã cu tema Misiunea Bisericii prin muzica psalticã, temã prezentatã de pãrintele Adrian Maziliţa. Astfel de subiecte trebuie arãtate societãţii. Muzica bisericeascã alãturi de pictura bisericeascã au tainele lor (aritmetica, geometria) şi sunt adevãratele averi ale Bisericii. În Bisericã, averea se numeşte Misiune. A nu se confunda niciodatã averile preoţilor (acestea fiind impozabile, pentru unii multe şi mari, dar stricãcioase precum focul) cu averile Bisericii (neimpozabile, nestricãcioase şi veşnice precum iertarea şi dragostea).
Noi, preoţii, aceşti paraziţi sociali pentru unii, ştim cel mai bine sã iertãm şi sã iubim necondiţionat. Prin mâna preotului binecuvinteazã şi iartã Însuşi Dumnezeu.
Bãtrânii sunt totdeauna reţinuţi la vorbe. Bunica îmi mãrturisea cã niciodatã n-a putut vorbi mult şi urât despre cineva pentru cã pe acolo pe unde iese cuvântul iese şi sufletul.
Mai existã astãzi în lume Cuvânt şi Suflet?
În Patriarhie da, în anarhie nu.

Comunitatea de credincioşi de la Gruia a trãit duminicã, 29 septembrie, momente de aleasã trãire spiritualã, prilejuite de resfinţirea bisericii din localitate.

Slujba de resfinţire a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi Sfânta Liturghie au fost sãvârşite de Preasfinţitul Pãrinte Episcop Nicodim.

   Tinerii şi copiii comunitãţii, îmbrãcaţi în straie populare, au întâmpinat alaiul sfinţiţilor slujitori cu pâine şi sare. Credincioşii au participat în numãr mare la slujba de resfinţire a bisericii, eveniment care se petrece foarte rar în sânul unei parohii şi este condiţionat, de obicei, de lucrãrile ce se realizeazã în scopul înfrumuseţãrii sau restaurãrii unui lãcaş de închinare. Pãrintele Viorel Vlãducu, consilier al Sectorului Comunicaţii Media, le-a vorbit credincioşilor despre cele mai importante momente ale slujbei speciale, arãtându-le semnificaţiile şi valenţele duhovniceşti ale actului sfinţitor, astfel încât cei prezenţi sã înţeleagã dupã putere raţiunile ascunse în fiecare mişcare liturgicã specificã.

Dupã ce au fost aşezate pe Sfânta Masã peceţile Sfinţilor Evanghelişti şi actul oficial de resfinţire, jertfelnicul a fost pecetluit cu sigiliul Episcopiei Severinului şi Strehaiei.

Sfânta Liturghie s-a oficiat pe un podium amenajat lângã biserica resfinţitã, de cãtre ierarhul locului,  înconjurat de soborul de preoţi şi diaconi.             Dupã Sfânta Liturghie, chiriarhul mehedinţenilor i-a conferit pãrintelui paroh Ilea Mihail rangul de iconom stavrofor.

Un oaspete deosebit prezent la resfinţirea bisericii de la Gruia a fost pãrintele Vicar Boian Alexandrovici, din Timocul sârbesc, care le-a vorbit celor prezenţi despre istoria veche a satului Gruia, aşezare ce se îngemãneazã cu un alt sat românesc din Serbia, din apropierea graniţei cu România.

Tot cu acest prilej au fost oferite hrisoave de recunoştinţã celor care s-au implicat la refacerea şi împodobirea sfântului locaş. Binefãcãtorul principal al bisericii de la Gruia, Ing. Liviu Alexandru Chiulan este dovada vie cã din credinţã şi din determinare, se pot întreprinde lucrãri bineplãcute lui Dumnezeu şi oamenilor. Domnia sa a mãrturisit cã vitregiile şi impasurile vieţii i-au cãlit sufletul şi au adus la suprafaţã credinţa şi dragostea de bisericã, sentimente care s-au concretizat în donaţii consistente cãtre biserica parohiei Gruia:  „Eu mã consider un fiu al satului Gruia, cu toate cã nu m-am nãscut aici, ci în Bãrãgan, întrucât familia mea a fost deportatã acolo în timpul regimului comunist. Am pierdut tot atunci când ne-au deportat. Când am revenit, dupã cinci ani, nu am mai gãsit nimic. Am primit de la autoritãţi, ca locuinţã, grajdul de animale pe care mama mea l-a refãcut, iar eu l-am pãstrat şi l-am amenajat ca şi camerã memorialã, acea camerã în care dormeam cu toţii. Pentru cã am avut credinţã şi o familie foarte unitã, am izbândit. Mereu mi-o amintesc pe mama, care îmi spunea totdeauna cã la copil trebuie datã minte, nu avere. Dacã un copil are minte, îşi va face avere, dar dacã nu are minte, ci avere, va împrãştia şi va risipi ceea ce are. Consider cã şi copiii noştri trebuie sã aibã credinţã şi minte sã înveţe carte, sã aibã teamã de Dumnezeu şi sã nu creadã, ca muritori, cã sunt singuri pe acest pãmânt. “

Preasfinţia Sa a evidenţiat lucrarea binefãcãtorilor sfântului lãcaş de rugãciune, îndemnând la urmarea acestora de cãtre oamenii de bine, cãrora le stã în putere sã ofere un sprijin financiar bisericilor care au neapãratã nevoie de restaurare, întrucât în biserica vãzutã sunt create adevãratele relaţii interumane, bazate pe dragoste, comuniune, respect şi credinţã în Dumnezeu.

Comunitatea din Gruia a mai avut o bisericã, construitã la 1821. Cea actualã s-a zidit între anii 1908-1915. Chiar dacã în decursul timpului s-au mai fãcut anumite reparaţii în ultimii ani, la sfântul locaş s-au desfãşurat lucrãri ample atât la interior cât şi la interior.

Credincioşii severineni au avut parte, la sfârşitul sãptãmânii trecute, de o aleasã bucurie duhovniceascã.

În mijlocul lor s-a aflat Preasfinţitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care a sãvârşit, duminicã, 7 iulie,  slujba euharisticã împreunã cu soborul de preoţi şi diaconi ai Catedralei. Alãturi de Pãrintele Episcop, la Paraclisul Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin a poposit ieromonahul Melchisedec, vieţuitor al renumitei mãnãstiri Essex din Marea Britanie.

Cuviosul pãrinte, finlandez de origine, doctor în Teologie şi ucenic al Pr. Sofronie Saharov, a adresat la finalul Sfintei Liturghii, cuvânt de învãţãturã celor prezenţi, împãrtãşind, în duhul comuniunii, din experienţa dobânditã împreunã cu  marele pãrinte, scriitor şi ascet, Sofronie: <<O datã, Pr. Sofronie a fost întrebat ce este Ortodoxia, aşa cã el a spus o micã povestioarã din Sfântul Munte. Mai întâi a mers la Sfântul Siluan, care îi era pãrinte duhovnicesc, şi l-a rugat sã îi spunã care este conţinutul, esenţa Noului Testament. Sfântul Siluan i-a rãspuns: se aflã în aceste trei cuvinte, “Iubeşte-ţi vrãşmaşii!”. Poate cã sunã pretenţios, dar când citim cuvintele Domnului Iisus Hristos, vedem cã este exact ceea ce vrea de la noi. Este, într-adevãr, o sarcinã dificilã, un ţel pe care ne propunem sã îl atingem şi poate cã pare prea îndepãrtat. Aceasta poate însemna o luptã pe care o purtãm fiecare dintre noi zilnic, dar, spune Sf. Siluan: “Roagã-te pentru cel ce îţi face rãu şi te rãneşte, pânã când inima ta devine împãcatã cu vrãjmaşul tãu.”>>

Pãrintele Melchisedec a transmis comunitãţii locale rugãciunile de bine şi unitate ale celorlalţi fraţi de la Essex, legaţi de spiritualitatea autohtonã şi înfrãţiţi cu mulţi teologi şi duhovnici români care au trecut cu folos pragul mãnãstirii din Regatul Unit.

În încheiere, Preasfinţitul Pãrinte i-a mulţumit oaspetelui din Anglia pentru cuvintele alese, asigurându-l de întreaga consideraţie şi preţuire în Domnul a credincioşilor şi clericilor prezenţi.

Pãrintele Episcop a binecuvântat dreptslãvitorii creştini, nu înainte, însã, de a le face invitaţie la sãrbãtoarea satului Godeanu, Ciumarca: “Vineri, pe 12 iulie, vom sãvârşi Sfânta Liturghie şi rugãciune cãtre Preamilostivul Dumnezeu în localitatea Godeanu. Acolo, ca de altfel şi în alte sate din zona de deal şi de munte a judeţului Mehedinţi, se pãstreazã Ciumarca, acea rânduialã, ca în anumite zile de vineri, când se mãnâncã de post, sã se facã rugãciuni pentru ca Dumnezeu sã nu mai pedepseascã niciodatã aceste locuri cu ciumã sau boli molipsitoare. De aceea, vã chemãm pe toţi sã ne rugãm împreunã, în aceastã zi de vineri, pe dealul Chiciora, la înãlţime, unde vom fi mai aproape de Dumnezeu.”

La Catedrala Episcopalã din municipiul Drobeta Turnu Severin a avut loc luni seara prima slujbã din Postul Mare a Pavecerniţei Mari, în cadrul cãreia s-a cântat Canonul Sfântului Andrei Criteanul.

Zeci de dreptslãvitori creştini au trecut pragul Paraclisului Episcopal, însufleţiţi de împãrtãşirea duhului pocãinţei ce mişcã inimile cãtre Dumnezeu.  A fost o searã de intensã trãire duhovniceascã, de adâncã rugãciune şi de comuniune între credincioşii din mijlocul cãrora nu a lipsit Preasfinţitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.

Astfel, cei care au petrecut aproape trei ceasuri în rugãciune şi metanie, au primit de la ierarhul lor binecuvântãri arhiereşti şi cuvânt de întãrire pentru o petrecere cucernicã a Postului Mare.

Cântãrile de stranã ce însoţesc actul sfinţitor al acestei slujbe deosebite adaugã sentimentului particular de constatare a stãrii de pãcãtoşenie şi impuritate spiritualã, ce adânceşte dramatismul cãderii adamice, strigãtul plin de nãdejde al omului cãtre Fãcãtor: „Miluieşte-mã Dumnezeule, miluieşte-mã!”.

Nici o altã cântare religioasã nu reuşeşte sã dea atât de magistral expresie pocãinţei precum o face Canonul cel Mare. Sf. Andrei a adunat la un loc fapte vechi şi nou-testamentare, de la cãderea lui Adam la moartea pe cruce a Mântuitorului şi Învierea Sa, toate rememorate cu profundã durere şi sentiment de pocãinţã.

Din acest motiv, Canonul este un exemplu de poezie spiritualã, în care fiecare faptã este individualizatã şi personalizatã. Fiecare fapt se constituie într-un impuls amplificat spre redresarea moralã, dupã cum aratã şi ultimele strofe: „Roade vrednice de pocãinţã nu cere de la mine… Dãruieşte-mi inimã pururea umilitã şi sãracie duhovniceascã, ca sã-Ţi aduc acestea ca o jertfã primitã, Unule, Mântuitorule“.

Toatã suflarea creştineascã din parohia Lacu a participat în  Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca  la o ceremonie religioasã deosebitã.

Solemnitatea Liturghiei  Sfântului Vasile cel Mare a sporit prin slujirea arhiereascã a Preasfinţitului Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a cãrei prezenţã în sânul comunitãţii a fost prilejuitã de instalarea unui nou preot în fruntea creştinilor din aceste pãrţi.

Sosirea în mijlocul credincioşilor a noului sacerdot, pãrintele Cristian Gabriel Stroe, este efectul lucrãrii şi purtãrii de grijã a Întâistãtãtorului Eparhiei, care doreşte ca enoriaşii parohiilor vacante sã nu fie lipsiţi de un povãţuitor pe calea mântuirii, un mediator între comunitate şi Dumnezeu.

Astfel, dupã sãvârşirea slujbei oficiatã de chiriarhul locului alãturi de un alai de preoţi şi diaconi a avut loc instalarea noului conducãtor spiritual, care a  primit de la arhiereu Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi cheia bisericii.

Tot în ziua instalãrii sale ca pãstor al turmei celei cuvântãtoare a lui Hristos, pãrintele Cristian Gabriel Stroe a primit, prin rugãciunile Preasfinţiei Sale, hirotesia întru duhovnic. De altfel, nu a fost singurul dãruit cu puterea de a dezlega pãcatele credincioşilor, întrucât i s-a fãcut pãrtaş acestei bucurii şi pãrintele Bebe Laurenţiu Becheanu, hirotonit în luna noiembrie pe seama bisericii „Înãlţarea Domnului”, parohia Stigniţa, Protopopiatul Strehaia.

În cuvântul de învãţãturã, Preasfinţitul Nicodim a subliniat puterea rugãciunii comune şi  importanţa adunãrii credincioşilor în biserica lui Hristos, care este liman şi mântuire, corabie care poartã sufletele spre Împãrãţia lui Dumnezeu prin slujbele sãvârşite în ea şi prin activitatea învãţãtoreascã a preoţilor.

Pãrintele Cristian Gabriel Stroe a mulţumit Pãrintelui Episcop pentru încrederea şi cinstea acordatã, exprimându-şi dorinţa de a pãstori dupã îndemnul Mântuitorului Hristos şi dupã exemplul Sãu, promiţând sã fie întotdeauna la dispoziţia credincioşilor spre a-i cãlãuzi în probleme pastorale şi duhovniceşti.