Impresia conteazã şi în politicã

                Pentru un politician cel mai de preţ lucru rãmâne imaginea, impresia pe care o lasã cetãţenilor, felul în care oamenii îl trateazã, eticheta pe care aceştia i-o pun.  Problema imaginii e una cât se poate de delicatã pentru un politician. E greu sã mulţumeşti toate gusturile, sã acoperi toate categoriile sociale, sã fii plãcut de toţi. Unii reuşesc sã se impunã, alţii rãmân la un nivel mediocru al popularitãţii. În politicã, e lucru clar, câştigã cel care are o aurã de simpatie mai largã, mai pronunţatã. E limpede faptul cã, în calculul electoral, o pondere însemnatã o au tocmai argumentele emoţionale, cele ce ţin de simpatie, şi abia la urmã sau într-o mai micã mãsurã argumentele propriu zise, raţionale, cele     ce ţin de eticã.

Aşa se face cã ajung sã fie aleşi şi oameni despre care gura târgului spune cã, de exemplu, au amantã, sau cã au bagãt  în buzunar cu vârf şi îndesat. Cã un candidat sau altul au fãcut averi imense pe care nu le putem explica doar prin prisma salariului de demnitar conteazã doar pentru acel electorat decis, radical, care înţelege cum stã treaba cu comisionul, paraîndãrãtul, contractele date pe sub masã, pentru acel electorat care face diferenţa dintre simpatie, imagine şi adevãr. Dar, pentru grosul electoratului nu prea conteazã.

Modul în care acest electorat-masã decide e unul bazat pe simpatie, nu neapãrat pe încrederea pe care i-o trezeşte un candidat sau altul. Aşa cã va trebui sã ne  aşteptãm ca şi la alegerile locale  sã funcţioneze acelaşi principiu: conteazã cât de simpatizat e unul sau altul. Sau cât de antipatizat. Şi mai puţin argumentele cu privire la moralitate, la eticã, la ce a fãcut şi dres. Sigur, şi acestea conteazã, nu spunem nu. Dar predominante, în decizia finalã, credem cã vor fi argumentele ce ţin de jocul acesta antinomic, al simpatiei-antipatiei.

Constantin Gherghe vs Marius Screciu, puncte slabe, puncte tari

                Privind scena politicã localã actualã, cu mai puţin de douã sãptãmâni înainte de alegeri, putem constata cã stimabila scenã altã datã plinã de tot soiul de personaje s-a redus foarte mult, s-a cristalizat în jurul principalilor combatanţi, ai U.S.L. şi ai M.N.M.H. Restul candidaţilor au rãmas undeva în urmã, într-un pluton ceţos, şi aproape cã nu mai pariazã nimeni pe ei. Jocul democratic nu e prea delicat cu partidele mici, şi nici cu candidaţii susţinuţi de aceştia. Cât despre independenţi, din pãcate, nu prea mai putem spune nimic. Bãtãlia finalã, nu încape discuţie, se va da între USL şi MNMH, şi aceasta e şi configuraţia jocului pentru toamna parlamentarã. Scorul pe care aceste alianţe îl va lua la locale va decide soarta alegerilor din toamnã. Deşi nu ştim dacã o alianţã precum MNMH se va menţine ca şi formulã şi-n toamnã şi dacã nu cumva PDL va opta pentru o candidaturã limpede, portocalie şi nu vopsitã în verde, cum e cea din prezent.

Cãci USL, pânã când va ajunge Crin Antonescu preşedinte, dacã va ajunge, e obligatã sã-şi pãstreze forma actualã, singura care-i dã şanse la guvernare în urmãtorii ani. Problema se pune la candidaţi.

Chiar dacã USL e pe val, dupã exasperarea anilor de guvernare marca Boc, pentru primãria Severinului bãtãlia e cât se poate de grea. Constantin Gherghe, actualul primar, şeful PDL severinean, a pornit din start cu un imens avantaj în faţa contracandidatului sãu, Marius Screciu, liderul social-democraţilor severineni. Chiar dacã la alegerile pentru preşedintele ţãrii, din 2009, Marius Screciu a reuşit sã umileascã PDL local, în condiţile în care PDL deţinea toate  funcţiile de putere posibile la nivel local şi judeţean, de data aceasta situaţia e mult mai complicatã.

Dar cine din USL, altul decât Marius Screciu, şi-ar fi putut asuma o candidaturã onorabilã împotriva lui Constantin Gherghe, primar în funcţie? Sincer, nu  ne vine niciun nume în minte, aşa cã, pur şi simplu, dincolo de şansele şi neşansele  lui Marius Screciu împotriva  candidatului  PDL (MNMH), candidatura lui rãmâne      un  act de curaj şi de asumare a unei competiţii dure.

Pe de altã parte, ca imagine,  Constantin Gherghe e prins în ape tulburi. Candidatura lui nu e una clarã, asumatã uninominal, ci una de duet – e plin oraşul de afişaje uriaşe, verzui, în care e cuplat cu candidatul pentru şefia Consiliului judeţean, Mihai Stãnişoarã. Judecând la rece e limpede cã Constantin Gherghe încearcã sã “tragã’’ dupã el şi pe altul, sã-l remorcheze electoral, şi cã acesta e rolul sãu de imagine acum, considerându-se deja câştigãtor. Campania sa ni se pare una foarte staticã, lipsitã de implicare, de dinamism. E campania unui om care porneşte de la premisa cã este deja câştigãtor şi cã nimic nu i se poate întâmpla. De aceea îşi permite sã tracteze pe unul sau altul (Stãnişoarã, Chircu, candidatul de la Şimian, de exemplu), sã le ofere ceva din aura sa de popularitate. În loc sã intre decisiv în campanie, cu argumente, cu soluţii pentru severineni, Constantin Gherghe dã mâna în afişe cu Mihai Stãnişoarã, liderul PDL Mehedinţi, fost ministru în cabinetul Boc.

Apele tulburi în care se scaldã actualul primar sunt şi cele ale relaţiei cu propriul partid, PDL.

Fostul prefect Ion Mâţu nu  s-a sfiit sã-i administreze public nişte expresii de tot deplasate, şi care exprimã limpede cam cum e vãzut Constantin Gherghe prin PDL. Unii au început un mic joc al compãtimirii şi au trebuit demontaţi într-o conferinţã de presã. Alţii se aşteaptã sã fie suspendat, luând în calcul o adresã a Agenţiei Naţionale de Integritate. În aceste condiţii e destul de greu şi pentru Constantin Gherghe sã intre în logica unei campanii electorale normale, şi sã demonteze mişcãrile principalului contracandidat, social-democratul Marius Screciu.

Adrian Duciu vs Mihai Stãnişoarã, zodii opuse

   Şeful PDL Mehedinţi, Mihai Stãnişoarã, a demarat destul de ambiguu în campania aceasta. Odatã cã a propus o formulã politicã ce oculteazã, ocoleşte sigla vechiul PDL, şi anume MNMH. Nu e o şmecherie de imagine, ci o formulã bine gânditã la momentul respectiv, când PDL era prost vãzut de populaţie. Doar cã lucrurile s-au precipitat şi PDL a fost scos de la guvernare, iar pârghiile puterii i-au scãpat din mânã.

În aceste condiţii MNMH nu a reuşit sã se impunã, sã convingã, rãmânând doar o chestie verde, o formã fãrã fond, mai ales în condiţiile în care, dincolo de PDL, restul actorilor din MNMH, şi anume UNPR, PNTCD sau ecologiştii, nu au o influenţã zdrobitoare la nivelul electoratului.

Pe de altã parte Mihai Stãnişoarã a avut ideea sã-şi foloseascã principalul actant de imagine, Constantin Gherghe, ca simbol-politic, ca imagine tractantã. De aceea îl vedem prin tot oraşul, în afişaj stradal, dând mâna cu primarul oraşului. Ideea e simplã: Gherghe e popular şi simpatic, dând mâna cu el devin şi eu şi mai popular şi mai simpatic. Acum sã vedem dacã ţine.

Dar unde a greşit, în calculele sale, Mihai Stãnişoarã?

În opinia noastrã a greşit în câteva puncte şi anume esenţiale: pentru cã nu a avut încredere în Marius Bãlu, actualul preşedinte al Consiliului judeţean, odatã ce l-a trimis la vestiare dupã ce acesta a prestat bine în teren şi se pregãtea de turul doi al competiţiei. Anulându-l pe Marius Bãlu din joc e clar cã nu a avut încredere în capitalul sãu politic de imagine. Dar culmea este cã Marius Bãlu putea avea mai multe şanse sã-l înfrângã pe Adrian Duicu decât are chiar Mihai Stãnişoarã.

Ce-i putem reproşa lui Marius Bãlu, ca preşedinte de Consiliu judeţean? Mai nimic. A fost un om decent, echilibrat, care s-a implicat. În patru ani de mandat nu a fost implicat în niciun scandal grav.

Pentru Mihai Stãnişoarã era deajuns sã-l susţinã pe Marius Bãlu pentru a-şi prezerva şefia Consiliului judeţean, şi credem cã ar fi reuşit.

A doua greşealã tacticã e legatã de formula MNMH. Electoratul PDL e mai stabil şi mai numeros decât electoratul MNMH.

A treia greşealã e ataşarea cu orice preţ de Constantin Gherghe. Cu mãsurã, ideea nu ar fi fost rea, dar deja e prea mult. Oraşul e plin de afişe verde praz cu cei doi dând mâna, dar distanţi. I-ar fi avantajat imagini în care sã parã o echipã, aplecaţi asupra unui proiect, cu mânecile suflecate. Aşa, sincer, par totuşi distanţi, ca nişte oameni de  afaceri care-şi dau mâna dupã semnarea unui contract.

A patra greşealã e conflictualizarea cu Adrian Duicu, conflictualizare maximã, durã. Abordând mai relaxat, mai indiferent problema Adrian Duicu, Mihai Stãnişoarã ar fi ieşit în avantaj, pentru cã ar fi fost coerent ca prestaţie de imagine: un om care nu s-a bãgat în bãtãlii mici, ci şi-a pãstrat o anume diplomaţie, o anume rezervã faţã de mişcãrile politice provinciale. Aşa, nu a fãcut decât sã intre în logica de luptã a lui Adrian Duicu, la el în teren.

Adrian Duicu e mult mai dur, mai vehement, mai energic, mai locvace. La o confruntare televizatã, faţã în faţã, nu ştiu ce şanse ar avea Mihai Stãnişoarã în faţa lui Adrian Duicu, un politician vocal, puternic. Nu cred în zodii, dar Mihai Stãnişoarã e în Gemeni. Chiar pe 11 iunie e ziua dumnealui. Acum sã vedem dacã-şi va serba ziua la şefia Consiliului judeţean sau nu. Adrian Duicu e în Scorpion.

Aşa ne explicãm multe…