Pentru credincioşii parohiei mehedinţene Tâmna, ziua de 4 noiembrie a fost una festivã şi de bucurie sfântã, biserica satului lor împodobindu-se şi primind resfinţirea.

Evenimentul sacramental s-a petrecut în Duminica a XXII-a dupã Rusalii prin prezenţa, autoritatea canonicã şi harul ierarhului locului, exprimate în rugãciunile speciale ce au fost rostite cu acest prilej. Preoţii şi credincioşii au cântat împreunã tropare şi au înconjurat biserica, rugându-se pentru trãinicia sfântului lãcaş de închinare.

Preasfinţitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei a bãtut în numele Împãratului Slavei la uşile pecetluite ale bisericii, care din aceastã duminicã vor fi mereu deschise pentru enoriaşii parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae”. Credincioşii s-au bucurat din plin de semnificaţiile adânci ale unei asemenea slujbe urmate de Sfânta Liturghie Arhiereascã, dar şi de împodobirea şi reparaţiile suferite de lãcaşul de cult, din care au decurs necesitatea şi bucuria resfinţirii.

Actul oficial de resfinţire, emis la Centrul Eparhial din Drobeta Turnu Severin, a fost  citit de protoiereul Strehaiei, Pr. Gabriel Ursache-Ţucã.

Biserica a fost ziditã în anul 1808 şi a fost necesar ca în ultimii ani sã se repare exteriorul prin schimbarea asterialei şi acoperirea cu tablã. De asemenea, s-a realizat o nouã tencuialã a pereţilor exteriori, s-a schimbat tocãria, iar la interior          s-au aşezat lambriuri şi s-a pus parchet  în sfântul altar.

La ceas de emoţie duhovniceascã, Arhipãstorul sufletesc al mehedinţenilor a lãudat vrednicia oamenilor locului, uniţi în Hristos, a cãror lucrare s-a concretizat într-un chip atât de frumos. În semn de recunoştinţã faţã de pãrintele paroh Mihail Borza, chiriarhul i-a acordat acestuia distincţia preoţeascã de iconom stavrofor, pentru activitatea laborioasã întreprinsã în ogorul Domnului.

Ambianţa de profundã rugãciune a fost întreţinutã de minunatele cântãri bizantine interpretate în grup de cãtre o parte din membrii corului Kinonia al Episcopiei Severinului      şi Strehaiei.

Întrucât se apropie slãvitul praznic al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Preasfinţitul Nicodim şi toţi cei prezenţi i-au urat pãrintelui Mihail viaţã îndelungatã şi împlinirea nãzuinţelor duhovniceşti. Dupã Sfânta Liturghie a avut loc botezul celui de-al treilea fiu al familiei preotului paroh, oficiat de Pãrintele Episcop şi de soborul de preoţi şi diaconi.

Dupã cântarea polihroniului, ierarhul mehedinţean a dãruit pentru pruncul nou botezat o reproducere iconicã a chipului Maicii Domnului, care sã ocroteascã şi sã povãţuiascã tânãrul vlãstar pe cãile bineplãcute lui Dumnezeu.

Pe 6 ianuarie, Biserica Ortodoxã sãrbãtoreşte botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Aceastã zi marcheazã sfârşitul sãrbãtorilor dedicate Crãciunului şi Anului Nou. Biblia vorbeşte despre Ioan Botezãtorul, considerat înaintemergãtorul lui Iisus Hristos, care propovãduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocãinţã. Îmbrãcãmintea lui Ioan era foarte simplã, facutã din pãr de cãmilã; el purta o cingãtoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrãnea cu lãcuste şi miere sãlbaticã. Icoanele au pãstrat de-a lungul timpului aceastã imagine, înfãţişându-ni-l pe Botezãtor ca pe un pustnic cu pãrul lung şi barbã asprã. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele şi, mai ales, pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan. Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, sã-şi mãrturiseascã pacatele şi sã se pocãiascã, spunându-le cã el îi boteazã doar cu apã, dar cel ce va veni dupã el (adicã Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea cã acela este mult mai mare şi mai puternic decât el. Sfânta Evanghelie ne povesteşte cã şi Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, vãzându-l, a spus: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii”. Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vãrsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. ªi glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Portul severinean a fost luat cu asalt de aproximativ 1.000 de credincioşi care au participat la slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari şi a apei fluviului Dunãrea de cãtre un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţitul Pãrintele Episcop Nicodim. În acelaşi timp, bisericile din municipiu au fost şi ele neîncãpãtoare pentru cei ce au ţinut sã ia apã sfinţitã. În ziua prãznuirii Botezului Domnului, sute de credincioşi au participat la  Sfânta Liturghie Arhiereascã oficiatã de ierarhul locului, Preasfinţitul Nicodim, la Catedrala Episcopalã “Sf. Mare Mucenic  Gheorghe”, dupã care au pornit în procesiune pânã în portul severinean, acolo unde Pãrintele Episcop Nicodim sfinţeşte an de an Aghiasma Mare şi apa fluviului, aruncând la final în valurile acestuia o frumoasã cruce din flori naturale şi din ramuri de brad.

În drumul lor, toate grupurile de credincioşi s-au întâlnit cu procesiunea care a pornit de la Catedrala Episcopalã, în frunte cu Preasfinţitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. În cadrul procesiunii a fost purtatã Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Icoana Botezului Domnului, dar şi steaguri înalte cu diferite scene biblice, printre care şi scena Botezului Domnului. În port au fost pregãtite 6 butoaie mari, de 200 de litri, umplute cu apã potabilã pe care Preasfinţitul Nicodim le-a binecuvântat şi le-a sfinţit şi din care credincioşii au luat spre gustare sau spre stropire, pentru vindecarea de boli şi de patimi şi iertarea pãcatelor, apoi a binecuvântat apele fluviului şi a aruncat crucea din flori naturale şi din ramuri de brad în Dunãre… dupã care nu s-a avântat nimeni anul acesta deşi afarã erau în jur de 7 grade.

Credincioşii au luat apoi în recipiente speciale Aghiasma, au gustat-o şi au dus-o cu evlavie la casele lor. Aghiasma mare se pãstreazã nestricatã vreme îndelungatã, rãmânând tot aşa de proaspãtã, de curatã şi de bunã la gust, ca atunci când a fost scoasã din izvor, fapt pe care îl remarcã, din vechime, Sfinţii Pãrinţi şi scriitorii bisericeşti.

Credincioşii severineni vor pãstra Aghiasma la loc de cinste, în sticle curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Din aceastã apã se va gusta pe nemâncate, în zile de post şi ajunare sau la sãrbãtori mari. Aghiasma cea mare (de la Boboteazã), se pãstreazã în bisericã într-un vas numit aghiasmatar şi e folositã de preot la o mulţime de slujbe (ierugii). Cu dânsa se stropesc persoanele şi lucrurile care trebuiesc exorcizate, curãţite sau sfinţite. Se întrebuinţeazã, de pildã: la botezul copiilor, la rugãciunea pentru durere de cap, la rânduialã, la curãţirea fântânei spurcate, la binecuvântarea începerii semãnãturilor, la vasul cel spurcat, la ţarinile (holdele), viile şi grãdinile bântuite de lãcuste şi gândaci, la sfinţirea crucii şi a troiţei, a clopotului şi veşmintelor bisericeşti… Fiecare creştin sau fiecare casã trebuie sã ia din Aghiasma de la Boboteazã şi sã o pãstreze la loc de cinste. Se gustã din dânsa pe nemâncate şi cu multã cuviinţã, în zilele de ajunare sau în zilele de sãrbãtori mari, dupã ce venim de la bisericã, mai ales când ne împãrtãşim. Se obişnuieste ca sã bea credincioşii din Aghiasma Mare timp de 8 zile în şir, începând cu ajunul Bobotezei pânã la încheierea praznicului, adicã pânã la 13 ianuarie. Dupã aceea se poate lua numai dupã spovedanie. Îndeosebi cei opriţi de la împãrtãşire se pot mângãia luând Aghiasma şi apoi anafora. Când ne împãrtãşim Aghiasma se ia dupã împãrtãşire, fiind mai micã decât Sfânta Împãrtãşanie, iar când luam numai anafora, Aghiasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea şi grãdina, vitele şi chiar ogoarele şi livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boli, putem, de asemenea, sã gustam din ea cu credinţã. Cãci apa aceasta, având într-ânsa darul şi puterea dumnezeiascã a Sfântului Duh, a fãcut adesea multe minuni, însãnãtoşind bolnavi, tãmãduind rãni, apãrând de rele, de necazuri şi primejdii.