Obiectiv Mehedinţean » baroni

Cum va reforma PSD şeful baronilor?

autor — Mon, 19 Oct 2015 13:50:03 +0000

Social-democraţii şi-au dat singuri şah la reformã, dupã alegerea lui Liviu Nicolae Dragnea în fruntea partidului. Adicã pe patru ani şi nu pe mai puţin. Timp de patru ani Dragnea va avea puterea absolutã în PSD şi a luat câteva decizii care îl vor face sã deţinã controlul absolut în PSD. Şefii de partide din teritoriu nu mai au acces în stuctura centralã de conducere. Adicã Dragnea va tãia şi va spânzura fãrã sã mai cearã aprobare la vreunul dintre baronii de soi din teritoriu. Nu mai are rost sã comentãm procentul ceauşist de la alegerile interne. Dragnea a vrut „absolutism democratic” şi a primit legitimitate, cu sau fãrã ghilimele, prin votul de duminicã. Rãmâne de vãzut dacã pesediştii vor regreta sau nu instaurarea-instalarea lui Dragnea, fost baron local, în fruntea PSD. Se cunoaşte faptul cã a fost baron de Teleorman şi a obţinut multã putere în Bucureşti. A ajuns şef în PSD pentru cã a ştiut sã lucreze cu baronii din teritoriu şi pe ce butoane sã apese. A pus la cale o maşinãrie de partid la fiecare scrutin şi a fãcut-o şi la alegerile interne unde a dorit sã verifice cât de iubit este printre supuşii sãi. Sau doar a vrut un procent ceauşist, sã le dea peste nas cu el lui Ponta sau alde alţii. Pesediştii s-au încolonat în spatele lui Dragnea şi au fãcut, spun unii, un sacrificiu la reformã, ştiind cã au nevoie de un pirat pentru a naviga în ape tulburi şi nu de un intelectual fin, care sã schimbe generaţiile în fruntea partidului. Sigur cã mai întâi ar fi trebuit sã aparã şi acel intelectual fin, nu un farseur precum Ponta. Nu a mai apãrut, pentru cã timpul este prea scurt pentru a organiza alegerile de anul viitor. Pesediştii au mers pe o cãrare bãtãtoritã şi pe un drum sigur. În aparenţã. Rãmâne de vãzut ce decizii va lua în continuare. Va merge fostul baron de Teleorman pe varianta hãcuirii baronilor din partid care i-au fost colegi de titlu şi care l-au ajutat sã îi ia şi locul lui Victor Viorel Ponta. Greu de spus, pentru cã Dragnea are nevoie de susţinere pentru a-şi implementa politicile şi planul, oricare ar fi acesta. Vedem ce echipã îşi va croi la Congresul PSD. Din oameni vocali, cu puncte de vedere sau din pãpuşi obediente, niciuna mai presus decât liderul 97%. Oricum, la nivel psihologic, Dragnea i-a supus pe colegii şi rivalii sãi, pentru cã niciunul nu este iubit direct de supuşi în procentul acesta ameţitor. Şi era greu de obţinut un alt procent, având în vedere cã Dragnea şi-a croit alegerile pe un singur cadidat. Miroase a democraţie internã în PSD? Pute a reformã structuralã? Hm! Unii spun cã e un fel de oximoron. PSD este un oximoron, pentru cã promite de câţiva ani reformarea clasei politice, a propriului partid, a venit şi cu un nou statut, dar a optat pentru restauraţie şi pentru trecut, în locul unei schimbãri profunde. Dar poate cã Dragnea a vrut sã ţinã strâns în mânã PSD, numai sã nu-l strângã de gât, poate pentru a putea sã-l reformeze mai uşor. Ar fi punctul de vedere al unui idealist. Şi dacã Dragnea e ca toţi ceilalţi cu visuri de mãrire şi de putere? Dacã doar vrea sã simtã cum se mişcã râul, ramul la indicaţia sa. Orice putere corupe, iar puterea absolutã corupe absolut. De ce a vrut Dragnea 97%, dacã a candidat de unul singur şi a tãiat singur craca democraţiei de sub picioarele PSD. Unii pesedişti fãcuţi membri de partid pentru a face posibile raportãri ceauşiste, nici mãcar nu au ştiut pentru ce au votat duminica trecutã. Adicã ar fi votat orice pentru cã aşa le-a spus primarul sau şeful de filialã cã e musai sã voteze şi sã plece de acasã pe ploaie.
Dragnea mai bine ar arde rezultalele scrutinului de prost gust de duminica trecutã şi mai bine ar cere doar votul delegaţilor la Congres. Cam aşa se procedeazã peste tot în lume şi puţini ies şefi la partid cu votul tuturor mioarelor. Pare democratic, dar lipsa concurenţei nu mai duhneşte a democraţie. Poate cã unii au votat cu gândul urmãtor: „Ia mã tu partidul şi spalã-te cu el pe cap, sã vedem ce brânzã faci tu cu el!”. Nici mãcar Iliescu nu a visat la 97%. De dragul politicii externe, a pãstrat aparenţele.

Baronii vechi şi noi

autor — Fri, 28 Mar 2014 10:50:49 +0000

Tânãrul cârlan şi premier Victor Ponta a declaşat vânãtoarea de baroni locali chiar în propriul partid. Au început sã pice capete în câteva judeţe şi vor continua, cu siguranţã, şi în altele. Premierul pare decis sã punã ordine în propriul partid şi sã scape PSD de imaginea de partid al baronilor din România.
Termenul de „baron” are în politica româneascã semnificaţia de politician avut, de regulã şeful judeţului sau primar de municipiu sau de localitate mai mare care are la dispoziţie cam tot ce îi pofteşte inima. El stãpâneşte un domeniu, un teritoriu care se învecineazã cu domeniul altui baron, poate mai puternic şi mai influent. Baronii au la dispoziţie un aparat de partid şi de stat care le executã ordinele şi nu le prea contestã. Baronul oferã locuri de muncã pentru anturajul sãu, decide cezariene, împarte fonduri, taie bugete şi suflã viaţã peste oameni şi, în general, peste regnul vegetal şi animal. Nimeni nu este mai presus decât baronul şi, când merge la şedinţe la Bucureşti, cu şefii de guven, şefi de state şi ministere este tratat de pe poziţii egale ca alt şef de stat, cu puteri sporite. E un fel de lider de republicã, care are în spate o populaţie, de regulã 90% din voturile cetãţenilor pe care îi conduce şi este cam la al treilea sau la al patrulea mandat sau la al şaselea. Nimeni nu poate spune cu exactitate câtã avere are baronul şi în câte firme îşi întinde voinţa şi dorinţa de înavuţire. De regulã, este adânc implicat şi în afaceri, pentru cã sãrãcia nu face casã bunã cu baronatul.
Unii baroni decid alegeri, impun miniştri, secretari de stat şi chiar rezultatul într-un colegiu uninominal sau altul. Ei sunt şi cei care fac toate calculele şi blaturile cu celelalte partide, astfel încât ciolanul sã fie repartizat dupã voinţa partidului majoritar. Apropos de majoritar, baronii s-au regãsit în aşa numitele judeţe roşii, dar nu este o regulã ca toţi baronii sã fie pesedişti, ci mai sunt rãspândiţi şi pe la alte partide. Unii au practicat şi traseismul politic pentru a nu pierde contactul cu puterea şi cu finanţãrile. Baronul este o specie de temut la nivel local şi şi-a pus din plin amprenta în politica ultimilor douã decenii promovatã de PSD.
Baronul a fost cultivat şi respectat de cãtre liderii PSD şi i-au fost aduse osanale. Victor Ponta a simţit cã este timpul sã scape de eticheta de partid de baroni şi a început vânãtoarea de vrãjitoare. Unii baroni par stupefiaţi, alţii nu înţeleg ce se întâmplã şi de ce sunt purtaţi pe la DNA, când ei au tras atât de mult pentru partid. Mai apare şi câte unul ca Mazãre care sare în apãrarea camarilei şi îşi înţeapã liderul de la Capitalã. Unii, pe la şedinţe ameninţã cu neimplicarea în alegeri dacã se va continua cu vânãtoarea de baroni, culmea, tocmai când PSD-ul se aflã la putere. Ori Victor Ponta acum are la dispoziţie toate pârghiile pentru a scãpa de dinozaurii din PSD, cei care şi-au impus voinţa atâta amar de vreme. Încet-încet vor mai apãrea pe la tv şi alte nume de baroni şi astfel miturile se vor prãbuşi. Unii vor ajunge şi prin arest, alţii în penitenciar. Cert este cã nu vor mai avea nici vârsta şi nici puterea sã mai revinã în prim planul politicii. Cine le va lua totuşi locul. Au trecut doi ani de guvernare şi Ponta a cam avut timp sã se familiarizeze cu toate coridoarele şi tainele guvernãrii. Este timpul lupilor tineri ai lui Ponta. E foame mare sau vin deja cu buzunarele pline. Dacã nu sunt bãieţi de bani gata, tinerii lui Ponta vor lua locul baronilor cu o sete şi mai mare de înavuţire şi de exfoliere a bugetului central şi a celor locale. Vor sã simtã şi ei în piept aerul tare al domeniilor conduse de vechii baroni. Pânã la urmã, ce se naşte din dinozaur bãtrân tot şoareci mãnâncã, chiar dacã trebuie sã treacã prin faza de cârlan necopt la minte. Viclenia celor tineri pare sã fie arma preluatã din mâna celor bãtrâni şi baroni, actuali sau foşti. Viclenia nu are legãturã cu moralitatea, competenţa, profesionalismul sau bunul simţ. E o armã care e folositã în toate rãzboaiele politice. Dacã nu e folositã pentru binele public, atunci schimbarea gãrzii de baroni în PSD nu e decât o primenealã de suprafaţã. Poate cã noua generaţie pontianã de baroni va fi mai vorace şi mai rapace decât actuala. Atunci pârjolirea ţãrii va fi maximã şi nu vor mai rãmâne bani nici de înmormântarea speranţei.

Baronii vechi şi noi

autor — Wed, 06 Nov 2013 11:00:22 +0000

Vicepremierul Liviu Dragnea a scãpat în presã o ciornã referitoare la noile atribuţii ale preşedinţilor de consilii judeţene. Probabil cã e chiar proiectul pe larg care vizeazã o noua etapã de descentralizare a instituţiilor care în prezent sunt în subordinea autoritãţilor centrale: poliţie, învãţãmânt, şomaj, culturã, porturi şi aşa mai departe. Preşedintele Consiliului Judeţean va fi din ce în ce mai balonat şi va avea drepturi sporite asupra supuşilor. Probabil cã ar trebui sã treacã de la rangul de baron la cel de marchiz. Problema nu este cã în subordinea consiliilor judeţene vor trece instituţii noi, ci cã şeful consiliului judeţean va avea în atribuţii numirea şefilor instituţiilor respective. Adicã va avea din nou în pix nişte zerouri. De fapt vor fi mai multe zerouri şi dreptul de viaţã şi de moarte asupra funcţiei publice va fi de acum încolo total. Dacã nu ar pune nimeni sub semnul îndoielii modul cum se fac angajãrile în sistemul public, descentralizarea ar fi beneficã, mai ales dacã şi banii pentru funcţionarea instituţiilor respective sã fie disponibili la nivel local, astfel încât sã nu se ajungã la falimente sau insolvenţe.
Problema este cã actualii baroni locali, mai mari sau mai mici, mai noi sau mai vechi au o nuanţatã culoare politicã şi nimeni nu poate ocoli faptul cã în cele mai multe cazuri angajaţii au împrumutat culoarea politicã a baronului, într-un soi de mimetism de „bunã-creştere” politicã şi funcţionã-reascã. Adicã vin ãştia îi susţinem pe ei, vin ceilalţi la fel, chiar dacã actul administrativ în sine ar trebui sã fie unul neutru, profesionist, impecabil, de a executa legea pânã în cele mai fine nuanţe ale ei, fãrã alte politici şi activitãţi partinice. Dar dupã cum se ştie, la toate alegerile, aparatele din toate instituţiile publice intrã în funcţiune, în slujba primarului sau a baronului. De acum, aparatul va fi mai mare şi mai profitabil din punct de vedere electoral. E clar cã puterea baronilor se va accentua şi rolul acestora în politicile şi deciziile de partid va creşte. Intenţia este bunã, însã la ce politicieni au fost promovaţi în funcţii publice, atât ca şi competenţã şi mai ales ca moralitate, noua etapã a descentralizãrii va aduce roade doar intereselor de grup sau de partid şi ar putea exista deschisã portiţa comiterii de abuzuri.
Pe de altã parte, interesul administraţiei centrale este de a scãpa de anumite sarcini şi de a le transfera la nivel local pentru cã cei de la judeţe ştiu cel mai bine cum merg treburile şi ce nevoi au. Perfect adevãrat, numai cã descentralizarea va fi interpretatã de mulţi dintre baronii mai mari sau mai mici ca o rãsplatã pentru munca în campania electoralã şi astfel va fi folositã oportunitatea ivitã pentru a mai angaja în munca de administraţie personal de la partid sau chiar lipitorii de afişe cãrora încã nu le-a venit rândul la ciolan sau ciolãnaş.
Aşadar, noua specie de baron la care viseazã Dragnea va suferi cu siguranţã mutaţii în multe judeţe, mai ales cã foamea şi interdicţiile la angajare din ultimii ani aşteaptã sã fie potolite, respectiv descãtuşate. Baronii îşi vor folosi cu frenezie imaginaţia şi vor face exerciţii de putere, având în vedere cã vor deveni stãpâni pe un domeniu mai vast, cu angajaţi mai mulţi şi cu mai multe posibilitãţi de a face combinaţii cu politica şi cu mediul de afaceri. Cei mai câştigaţi vor fi vechii baroni care ştiu cum merg treburile, dar şi cei care aspirã la titlul de baron şi au foamea în gât. Câştigaţi vor fi şi cei din administraţia centralã care transferã în teritoriu nu numai instituţiile, funcţiile şi prerogativele, ci şi toate problemele cu care se confruntã instituţiile, serviciile şi autoritãţile. Problemele respective ar putea sã mai taie din elanul baronian sau ar putea sã fie un impuls pentru a trece „la fapte”, astfel încât pe anumite funcţii sã ajungã oamenii cu care şeful poate „lucra”, evident pentru a pune în aplicare politicile publice liberale sau social-democrate. Descentralizarea era bunã înainte de apariţia baronilor. Pofta acestora de putere este mai mare decât pofta de administraţie.