Nu este o noutate faptul cã din director al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România – „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian („unul dintre cei mai odioşi propagandişti ai comunismului Stalinist” – ziarul Cotidianul), el însuşi politruc-propagandist înainte de 1989, a fost ridicat la gradul de „Comisar al poporului” (nu al Poporului Român), devenind cãlãul unor exponenţi de necontestat ai spiritualitãţii româneşti, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcãnescu, Petre Ţuţea, Valeriu Gafencu, Ion Şiugariu…, recent, Horia Vintilã, dar nu, ultimul. Comisarul Florian s-a întrecut pe sine, cenzurînd expoziţia cu martiri a artistei Silvia Radu de pe simezele sui generis ale Universitãţii Politehnice Bucureşti. Patru portrete, întruchipîndu-i pe Mircea Vulcãnescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu şi Costache Oprişan, au fost eliminate din „Grãdina cu Îngeri”, semn cã legislaţia româneascã este la discreţia unor dictatori strãini de interesele şi valorile Neamului Românesc.

Acest institut care trãieşte pe banii noştri (n-a venit cu bani în ghiozdan de „acasã”) are rol de cercetare, nu de decizie! N-are voie sã hotãrascã cine rãmîne şi cine pleacã din capitolul personalitãţi ale Istoriei Poporului Român, dar i se permite. Comisarul a pus puşca la ochi şi a tras din nou! „Victimã este şi magazinul online „Legende Vii”, cãruia i s-a cerut retragerea de la vînzare a tricourilor cu portretele a trei personalitãţi: Mircea Vulcãnescu, Radu Gyr şi Pãrintele Gheorghe Calciu. Active news scrie cã „tot la somaţia I.N.S.H.R.-E.W. se va renunţa la sloganul „Ne vom întoarce într-o zi”, considerat instigator.” Rãspunzînd somaţiei aceluiaşi I.N.S.H.R.-E.W., recent, consiliul local din Segarcea a retras titlul de cetãţean de onoare conferit lui Horia Vintilã. În 2015, Consiliul Local din Târgu Ocna a luat o decizie similarã în cazul lui Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”.

Pîinea, pentru copii noştri, sarea, pentru cei care ne doresc pierea!

   Avem o cazarmã de lachei în fotolii bine plãtite, servind interesele strãinilor, nu pe ale noastre. În treacãt, amintesc şi de neconstituţionala „Lege a defãimãrii”, trimisã înapoi, la comisiile Parlamentului. Cenzurã pe toate cãile! Nu mi-e drag nici Putin, Nici Orban al Ungariei, dar mi-aş dori un patriot ca ei în fruntea statului român, care sã dea afarã veneticii primiţi cu pîine şi sare în curtea noastrã, ca, mai apoi, sã-i gãsim aşezaţi la masa şi în patul nostru, dupã ce ne-au confiscat cheia de la casã. Prea multã toleranţã! Sã pãstrãm pîinea pentru copiii noştri şi sarea pentru ochii veneticilor rãu-voitori cu Neamul Românesc, a cãrui pieire o doresc! Ce au de spus premierul Cioloş şi preşedintele Iohannis cu privire la incalificabila şi condamnabila cenzurã, cu atît mai mult cu cît I.N.S.H.R.-E.W., – vînãtor al sfinţilor noştri intelectuali – dotat cu arme de cãtre statul român, este direct subordonat Secretariatului General al Guvernului?

Hîrtiuţa de la bilanţul D.N.A.

   Ce-ar putea spune Preşedintele, mai ales cã a fost desemnat „Omul politic al anului” la Gala „Premiile Nine O’Clock 25 de ani”, un cotidian românesc de limbã englezã! Premiu acordat, probabil, pentru banii adunaţi în conturi din „meditaţii”, nu din chiria încasatã ilegal pe un al doilea imobil pierdut în instanţã prin sentinţa definitivã a Justiţiei române, şi pentru modul în care a scãpat de Ponta, confiscînd manifestaţiile de stradã din noiembrie 2015. Ca sã fim convinşi cã şi-a meritat premiul, haideţi sã ne desfãtãm cu nişte fraze din discursul rostit la bilanţul D.N.A.! Şeful statului a citit, ca de obicei, de pe hîrtiuţã, cã „ar fi nevoie de eforturi susţinute pentru recuperarea prejudiciilor [...] comise de persoane pentru care s-a stabilit vinovãţia prin decizie judecãtoreascã definitivã. Nu putem permite ca persoane care s-au îmbogãţit prin încãlcarea legii penale sã se bucure în continuare de respectivele foloase necuvenite [...].Trebuie operaţionalizate instituţiile cu atribuţii, care sã recupereze prejudiciile”.

Dacã în viziunea sa este inadmisibil ca persoanele îmbogãţite prin corupţie sã se bucure de bunurile cîştigate ilegal, atunci ce face A.N.A.F. cu imobilul pierdut în instanţã de Preşedinte, şi cu chiria încasatã? Nu-i aşa cã vor fi recuperaţi cei 640.000 de euro încasaţi ilegal din chirie?

Trebuia executat silit înaintea Antenelor!

   Românii se întreabã de ce instituţiile responsabile nu pun în mişcare executarea hotãrîrii definitive a Curţii de Apel Braşov din 12 noiembrie 2015, prin care s-a dispus ca imobilul deţinut ilegal, în Sibiu, sã-i fie confiscat şi sã treacã în proprietatea statului, în plus, sã fie recuperate de la „beneficiarul” de rea credinţã, în speţã, Preşedintele, uriaşele sume din chiriile încasate. Lucru, solicitat şi de fostul europarlamentar şi fost şef A.N.A.F. Sebastian Bodu. Dacã A.N.A.F. acţioneazã legal şi imparţial, Preşedintele trebuia executat silit înaintea Antenelor! Vedem cu toţii care a fost sursa din conturile preşedintelui Iohannis! Nu meditaţiile, precum a declarat în campanie, jignind profesorii oneşti!

Pentru ca românii sã aibã satisfacţie completã, în martie vor ajunge în România primii refugiaţi din cota de 2362, acceptatã cu obedienţã de Iohannis şi Cioloş din partea lui Frau Merkel – proprietarul Europei.

Toate bune nu-i aşa? Avem un preşedinte premiat ca „omul politic al anului”, dar premiul ar trebui înapoiat emitentului din cauza erorii! Sînteţi Preşedintele României, domnule Iohannis! Prin Constituţie, apolitic, cît deţineţi aceastã funcţie! De peste un sfert de veac sînt forţate graniţele Constituţiei şi cele ale moralitãţii!

Chiar aşa s-a ajuns sã se devocalizeze numele oraşului nostru, şi parcã îl citim cu zãbale în gurã. Cei ce se grãbesc otova le este peste mânã sã scrie trei nume întregi, dar dacã Turnu s-a putut reduce la Tr, ( vezi şi Tr. Mãgurele), provenind din vocabula turn, precum târg pentru Tg. Jiu, Tg. Mureş etc), Drobeta nu se poate abrevia în ruptul capului (poate doar al unora!). Dr. este valabil numai la titlul de doctor, poate cã Severinul şi-a luat doctoratul, oho, şi nu ştim noi în ce, dat de oficialitãţile sale, dupã cum citim în acte, antete, pe firme, pe ştampile, pe garduri şi chiar pe coşurile de gunoi: Dr. Tr. Severin

Când s-a înfiinţat oraşul în 1833, ctitorii l-au numit Noul Oraş Severinul, apoi l-au grafiat oficial Turnu- Severin. Turnu era un nume plãcut, am aflat cã sãtenii spuneau „mergem la Turn, la oraş”. Mai târziu, prin 1972, s-a adãugat anticul Drobeta, când oraşul a fost declarat din nou municipiu, într-un context protocronist (vezi şi Napoca, statuile lui Decebal) când regimul politic se lãuda cu trecutul cât mai îndepãrtat şi cu viitorul… cât mai apropiat – dupã cum suna şi sloganul partidului: Trãiascã comunismul- viitorul de aur al omenirii (sublinierea aparţine absurdului). Ajungi sã lauzi trecutul şi sã crezi cã trãieşti viitorul numai când prezentul îţi scapã.

În fine, Drobeta e un nume sonor, a prins mai bine decât Napoca  nu auzi pe nimeni spunând  „merg la Cluj Napoca”. Pe când noi, drobetanii, drobetarii suntem mai folclorici, ni s-au dedicat şi versuri: ”La Drobeta, la Drobeta/ Unde mi-au furat poşeta” Unora, totuşi, nu le place apelativul antic, deşi acesta are o sorginte de esenţã… tare, dupã cum spun unii istorici: dru- fonem celtic – înseamnã stejar, simbol al puterii (druid-preot). Celţii au dãinuit şi aici pe malul fluviului, alãturi de geţi şi eleni care „ monitorizau” Dunãrea (Istros) de la Porţile de Fier la Pontul Euxin. Aici la noi se aflau pãduri de stejar, la construcţia Podului lui Traian s-au folosit stejarii de pe 200 ha, deci e posibil ca Drobeta sã fi fost „Cetatea Stejarului”. Unii dacologi susţin însã cã Drubeta ar fi provenit din drub- despicãturã, dupã cum se despicã Dunãrea în faţa Insulei Şimian. E chiar cool sã spui cã locuieşti într-o despicãturã!

Drobeta însã a rãmas în memoria veacurilor prin ceea ce devenise în timpul ocupaţiei şi administraţiei romane. Castrul roman Drobeta a fost prima cetate din piatrã ridicatã în Dacia (103- 105) iar curând, alãturi de castru, s-a dezvoltat un oraş, în timpul împãratului Adrian devenise municipiu (121) iar Septimiu Sever îl ridicase la rangul de colonia (195), ceea ce conferea cetãţenilor urbei drepturi egale cu ale celor de la Roma. Drobeta devenise primul centru urban din Oltenia şi al treilea din Dacia, dupã Sarmisegetusa şi Apullum. Recurg la istoria scrisã pentru a reaminti un nume care de fapt nu a dispãrut, zidit fiind în piatra rãmânerii. Sã-l fi lãsat „în pacea lui dintâi” (cum zice poetul) Acum, dacã tot am reaprins  tãciunii în vatrã, e bine sã respectãm şi numele dintâi.

Ne plac sau nu ne plac, numele oficiale trebuie respectate, şi e de neînţeles de ce tocmai oficialitãţile nu le respectã. Ne iubim oraşul dar trebuie sã învãţãm şi cum sã-l iubim. Nu lezând trupul numelui sãu şi nici sã-l bagatelizãm lipindu-l pe coşurile de gunoi. De câţiva ani s-a instituit un fel de tabloidizare gunoierã. Tot oraşul e plin de coşuri de gunoi pe care stã scris: Primãria Dr. Tr. Severin. Deunãzi au fost aşezate opt  asemenea coşuri chiar în faţa Palatului Culturii, vizavi la fântânã aflându-se  deja alte 13! Severinul, în zonele sale centrale, clasice, a fost şi este un oraş curat, foarte puţini sunt cei care aruncã pe strãzi, şi oricâte coşuri ar fi, aceştia aruncã mai… pidosnic. Un edil normal şi educat ar înţelege cã, totuşi, omul nu aruncã unde e curat-oglindã, aruncã acolo unde vede tot gunoaie. Ia vedeţi, domnule primar, cã la intrarea în Primãrie sunt postate numai douã coşuri… De nenumãrat sunt în josul Parcului Central şi pe aleile sale, unde nici nu mai  purcedem vãzând bãncile de curând vopsite în negru, brrr! Eu nu-i mai înţeleg pe edilii severineni, nu ştiu ce-o fi în cãpãţânile lor şi în sufletele lor!

Ce-ar fi ca Prefectura sã dea o dispoziţie scrisã cãtre toate instituţiile, firmele etc, prin care sã se reglementeze respectarea numelui oraşului în integralitatea sa şi în neîntinarea sa.

   Nomen est omen, spuneau latinii.

Ileana Roman

Sã nu ne întrebãm prea mult ce-au cãutat Alina Gorghiu, Dan Mihalache şi Mihai Gâdea la Washington! Rãspunsul e simplu: nu s-au deplasat ei pînã în SUA ca sã bea cafeaua la „Naţional Prayer Breakfast” („Micul dejun de rugãciune”), organizat în Congresul American sau pentru cîteva fotografii cu un oficial scos din uz, ci pentru o instruire la minut, printre îmbucãturi. Şi apoi, cel care s-a fotografiat cu ei, Donald Rumsfeld, fost Secretar al Apãrãrii din SUA, s-a dovedit a fi, de fapt, „secretar” al înfloririi rãzboaielor şi a industriei lor de armament, ajuns acum la vîrsta 84 de ani. E acelaşi Rumsfeld, pentru care viaţa civililor nu valoreazã prea mult, cel care a pus pe picioare rãzboaiele din Irak şi Afganistan, nişte infracţiuni penale în adevãratul sens al cuvîntului, susţinute de minciuna existenţei armelor de distrugere în masã, servitã audienţei globale. E acelaşi Rumsfeld, dat în judecatã în Franţa, în 2007, de mai multe organizaţii de apãrare a drepturilor omului pentru instigare la torturã în închisorile de la Guantanamo şi Abu Ghraib. Foarte influent şi acum, pentru cã, astfel de porumbei ai rãzboaielor, doar doamna cu coasa reuşeşte sã îi mai scotã din circulaţie. Potrivit unui studiu al Universitãţii Harvard, cele douã rãzboaie declanşate de S.U.A. în Irak şi Afganistan pe vremea lui Rumsfeld au costat „peste 6 bilioane de dolari – un preţ teribil pe infracţiunile imperialismului”.

Se întrec în acţiuni penale

   Refuz sã cred cã vizita celor trei la Washington sau vizitele demnitarilor noştri la Înaltele Porţi au fost în interesul poporului nostru, acum, cînd totul se vinde şi se cumpãrã, de la imagine, pînã la fotoliu şi conştiinţã! Pozele fãcute de Gorghiu cu rãzboinicul întunericului, nu ţin de foame românilor. La întoarcere de pe tãrîmul rãzboinicilor, Alinei Gorghiu i-a rãsuflat mintea un proiect de lege, care condamnã bolnavii de cancer la moarte rapidã. Proiectul prevede ca bolnavii, cãrora li s-a depistat cancerul în fazã terminalã, sã-şi plãteascã tratamentul, pentru cã nu au fost la medic la timp pentru prevenţie. Cum Gorghiu n-avea cu ce gîndi singurã aberantul proiect de lege, sã-i trecem în pomelnic pe toţi rãu-fãcãtorii, care ar fi în stare sã-i taxeze şi pe cei care îşi dau duhul: Eugen Nicolãescu (ajuns ministru la sãnãtate şi nu la finanţe, pentru cã şi lucrarea lui de doctorat e plagiatã în pãrţile esenţiale), Lucia Varga şi Horia Crişan! Vai de noi! Ce ne aşteaptã! Peneliştii se întrec în acţiuni penale! Sã ne rugãm duminicã de duminicã, la liturghie, pentru sãnãtatea mintalã a celor care au pus mîna pe Putere şi invocã legea pentru a-şi justifica fãrãdelegile!

Cehoslovacia s-ar putea reface

   Pînã una-alta, noi adormim la ora fixatã de cei care stãpînesc România şi nu rateazã nicio ocazie, pentru asta, iar cehii şi slovacii, potrivit „Glasul info”, au lansat o iniţiativã prin care vor sã se reuneascã cele douã jumãtãţi de ţarã, Cehia şi Slovacia, despãrţite din raţiuni globaliste prin „Divorţul de catifea” din 1993. Anul 2018 ar putea fi anul în care cehii şi slovacii vor reface Cehoslovacia. Un sondaj intern aratã cã o mare parte din populaţie (70 la sutã) considerã cã divizarea Cehoslovaciei a fost o greşealã, exprimîndu-şi dorinţa de a trãi din nou în Cehoslovacia unitã, se aratã într-un comunicat de pe site-ul „Mişcãrii Cehoslovacia 2018”. Noi de ce n-am împlini şi sãrbãtori, în acelaşi an, Centenarul României Mari?

Trîmbiţata reducere a TVA e o minciunã

   Ca şi cum n-am fi nãpãstuiţi destul, trenul expres, sosit de la Bruxelles pe plaiurile noastre, a descãrcat în gara guvernamentalã o nouã gaşcã de asupritori care, odatã cu adoptarea Noului Cod Fiscal, bagã adînc mîinile în buzunarele românilor, aproape goale. Verificaţi în teren şi veţi vedea cã trîmbiţata reducerea a TVA e o minciunã gogonatã! Produsele alimentare anunţate a se ieftini au preţuri şi mai mari faţã de decembrie trecut, iar capetele pãtrate din Parlament, dublate ca numãr, întreţinute din taxe şi impozite aberante stoarse de la popor, ştiu doar sã-şi creascã aberant salariile, sã-şi facã pensii cît Casa Poporului de mari şi de nesimţite. Cu programul sforãitor şi iluzoriu, conectat la priza Bruxelles-ului, Guvernul Cioloş nu slujeşte cetãţeanul român. Sãracii Ţãrii contribuie în continuare, în numele unor legi injuste, la bunãstarea acestor abonaţi la corupţie şi la banii statului. Cînd penalii fac legi, doar poporul e dijmuit de parale. Legea a devenit un fel de pîrleaz: şmecherii Puterii l-au sãrit întotdeauna, iar poporul a dat cu capul în el.

Noi şi aberante taxe în Noul Cod Fiscal

   Pe de o parte, Noul Cod Fiscal taie, doar teoretic, o cîtime din impozite, iar pe de alta, mãreşte taxele pentru obidiţi şi le înmulţeşte numãrul. Potrivit aceluiaşi cod de fãrãdelegi fiscale, bogaţii scapã de impozitul pe lux, iar ţãranii vor plãti taxe şi impozite pe vaci, porci, gãini şi albine. Din 2016, micii agricultori vor fi obligaţi sã-şi declare suprafeţele cultivate şi numãrul de animale din gospodãrie, asupra lor urmînd a se aplica biruri noi. Cu timpul, pãgînii ãştia vã vor taxa şi auzul şi vãzul şi mirosul şi rãsuflarea! Sper cã ţãranii nu vor înghiţi gãluşca, şi vor aduce plugurile şi vitele din ţarinã în Capitalã, precum ciobanii, oile şi cîinii! Şi la impozitarea clãdirilor au intervenit majorãri, locuinţele fiind impozitate în funcţie de scopul în care sînt folosite. De anul acesta va fi impozitat şi terenul de sub ele. Pentru locuinţele folosite în scop comercial (sediu de firmã, locul în care îşi desfãşoarã activitatea o persoanã fizicã ce practicã o activitate independentã sau este sediul declarat pentru un PFA), impozitul poate ajunge şi la 2000 de lei anual! Cum niciodatã nu vom putea face din mãmãligã praf de puşcã, aplicarea acestor prevederi aberante nu vor putea fi împiedicate.

Dupã 2001, dupã momentul WTC, lumea care a fost a încetat sã mai existe. Dupã criza începutã în 2008, lumea economicã a încetat sã mai existe, aşa cum funcţiona. Totul este impredictibil.

Dupã 2015, momentul Paris, lumea denumitã civilizatã nu mai este ce a fost. Terorismul a adus nesiguranţa zilei obişnuite de pe strãzile Europei şi ale lumii considerate civilizate sau dezvoltate. Pânã la urmã nici nu ştim sigur dacã criza economicã din 2008 s-a întrerupt vreodatã sau dacã a mai fost câte puţin ştrangulatã pentru a amâna un deznodãmânt nefast. Este posibil ca trilioanele de euro şi dolari pompate în economia globalã sã se fi terminat ca efect şi sã fim din nou în pragul unui eşec economic planetar. Economiile Chinei şi Rusiei au început sã încetineascã de un an de zile. SUA se zice cã a început sã îşi revinã în decembrie, însã numãrul locurilor de muncã înfiinţate în ianuarie aratã din nou un uşor regres. Adicã de la peste 200.000 în decembrie, s-a ajuns la jumãtate în luna ianuarie. Europa nu o duce mai bine şi e clar cã interconectarea economiei globale are efecte de domino, ar spune aceiaşi specialişti.

   Ce se întâmplã cu ţara noastrã?

   Cum va trece o ţarã sãracã şi foarte sãracã peste un nou moment economic dificil sau peste un dezastru de proporţii apocaliptice? Cu ajutorul râului şi al ramului? Cu ajutorul tehnocraţilor, al PSD sau al PNL sau al MP sau la PRU sau al ALDE sau al UNPR sau UDMR sau PRM sau care o mai fi rãmas. A, da. Forumul Germanilor. Cu ajutorul consilierului prezidenţial Mihalache, cel care ne va învãţa sã intrãm şi noi în transã şi sã adormim profund pânã trece momentul şi apoi sã ne trezim ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ne scoate din crizã Dragnea şi ai lui, cãci în spatele lui Dragnea nu mai rãsare nimic, la umbra şefului baronilor a fost epurat tot. Pânã şi baronii din teritoriu s-au ofilit. Dragnea a curãţat tot. Pânã şi pe ultima redutã a lui Ponta, respectiv pe Rovana Plumb zisã Element Chimic sau Mendeleev. Şi Plumbul a pierit din calea lui Dragnea.

Cine ne va scoate din crizã? Echipa de veveriţe anacronice de la PNL Chip Gorghiu şi Dale Blaga? Este greu de crezut cã cei doi nu se vor pierde în plecãciuni pe la Cotroceni, în cãutarea baticului, respectiv a bãştii atrase, în cãdere, de gravitaţia obligatorie.

Cum va suporta cetãţeanul, alegãtorul de rând noi experimente şi noi eforturi de strângere a curelei. Probabil în jurul gâtului. Întrebarea potrivitã este cum trece peste crizã o ţarã foarte sãracã, precum România. O ţarã foarte sãracã, dar cu politicieni foarte bogaţi, murdari şi corupţi.

Pânã la urmã întrebãrile nu îşi mai au rostul legat de criza economicã. Românii se vor înfrãţi cu râul şi cu ramul şi vor trece peste toate, aşa cum au trecut de la 101 – 102, respectiv 105 – 106 încoace. Adicã am trecut rupţi în fund şi plini de speranţã, cã peste o mie, douã-trei mii de ani ne vom ridica şi noi ca popor şi vom merge printre stele. Aşa este cu popoarele mici: trãiesc mereu cu complexul cã de fapt sunt mari şi vor fi şi mai mari şi se aflã la originea tuturor evenimentelor majore din istorie şi la originea tuturor descoperirilor epocale care au schimbat viaţa civilizaţiei.

Aşa este şi cu politicienii mici care se cred mari şi care cred cã pot conduce o ţarã micã şi cu pretenţii de ţarã mare şi bogatã. Pânã la urmã jocul acesta îl meritãm cu vârf şi îndesat, de ani de zile. Adicã nu meritãm mai mult decât ne este dat şi nu putem fi mai mult decât suntem sau decât am fost. Restul sunt pãcãleli din patru în patru ani. Aşa cã cu o crizã în plus sau cu una în minus, soarta e aceeaşi. Poate se schimbã pentru cei care îşi iau bocceluţa la spinare şi pleacã înspre alte zãri unde viaţa se trãieşte şi nu se supravieţuieşte cu miile de ani.

               Dupã ce Mircea Diaconu a votat periculos în legislativul Uniunii Europene în favoarea cãsãtoriilor între persoane de acelaşi sex, deziluzionînd milioane de români, actorul a semnat un document, la fel de repudiat, care prevede desfiinţarea statelor naţionale şi înfiinţarea unei uniuni federale europene. Mircea Diaconu se aratã preocupat mai mult de „Şcoala lui Freud şi Şcoala de la Frankfurt”, care au cãutat sã implementeze „eliberarea sexualã” ca mod tîmp de lãrgire a libertãţii individuale (adicã, destrãbãlare şi imoralitate), decît de şcoala româneascã, trimisã în degradare profesional-didacticã. Europarlamentarul în cauzã nu reprezintã nici pe departe interesele naţionale. Nu reprezintã România, nici pe cetãţenii ei. Împreunã cu alţi doi europarlamentari români, Marian Jean Marinescu şi Renate Weber, Mircea Diaconu, tot mai controversat şi contestat în ultima vreme, a semnat „Manifestul Spinelli”, document care constituie un atentat la siguranţa naţionalã a României, implicit, a statelor europene. Documentul stipuleazã cã „soluţiile naţionale nu pot furniza soluţii adecvate, acestea aparţinînd trecutului. Scopul nostru este o Europã Federalã, o Europã post-naţionalã”.

Bravo, domnule actor! Servilism maxim pentru U.E.! Aţi votat pentru desfiinţarea Statului Naţional Român! Ruşine! „Contribuţia” celor ca voi va rãmîne încrustatã în memoria colectivã, drept act terorist împotriva poporului român! O altã mãgãrie a tuturor europarlamentarilor români a fost semnarea, la începutul acestui an, a documentului privind desfiinţarea industriei cãrbunelui din ţara noastrã. Românii i-au votat ca sã le asigure un trai mai bun şi o Românie prosperã, nu sã distrugã puţinul care a mai rãmas dintr-o Românie furatã metodic de un sfert de veac! Din pãcate, cretinii ãştia care ne conduc şi cei care ne reprezintã în forurile europene s-au instruit la şcoala servilismului, trãdãrii şi corupţiei.

Gaşca de gunoaie istorice semneazã documente bãgate pe sub nas de miliţienii planetei

   Mircea Diaconu a chiulit de la cursurile de moralã creştinã, de patriotism, dar şi de la cele fundamentale de formare a personalitãţii moral-laice şi, în mod decisiv, nu s-au prins de el cunoştinţele despre rolul în gîndire şi acţiune al omului pe Pãmînt, despre identitatea naţionalã, despre o societate religioasã şi laicã normalã. Toate acestea i-au rãmas strãine cînd a avut proasta inspiraţie sã intre în gaşca de gunoaie istorice, care, la ordin, semneazã, în mod riscant pentru România, documentele bãgate pe sub nas de miliţienii planetei.

Sã ne amintim cã Spinelli, numele de la care provine documentul care îl incrimineazã pe europarlamentarul Mircea Diaconu şi pe ceilalţi doi coechipieri, a fost unul dintre primii politicieni şi jurnalişti de origine italianã, care au conceput şi promovat ideile federalizãrii europene. Spinelli a redactat în 1941 pe aceastã temã, „Manifestul Ventone”, care, mai întîi, a circulat în rîndul membrilor Rezistenţei Italiene, apoi, a fost adoptat ca program al Mişcãrii Federaliste Europa, fondatã în 1943 de acesta. Între anii 1976-1986, Altiero Spinelli a ţinut cu dinţii de elaborarea unui proiect de tratat care sã înfiinţeze Uniunea Europeanã, proiect aprobat majoritar în Parlamentul European, dar, mirosind a lucru necurat încã de la început, a fost blocat de guvernele naţionale, care au realizat un alt tratat în 1985 sub denumirea de Actul Unic European. De atunci şi pînã acum, ideea Europei unite s-a tot metamorfozat sub dictatura unei birocraţii stufoase şi asupritoare, devenind un hibrid periculos pentru independenţa şi identitatea naţionalã a statelor membre.

Un actor antinaţional şi dãunãtor

   „Soluţiile naţionale sunt soluţii ale trecutului”, spune documentul semnat de Mircea Diaconu. „Scopul nostru este o Europã federalã post-naţionalã, o Europã a cetãţenilor. Pe naiba, o Europã a cetãţenilor! Este o Europã a mai-marilor ei, a exploatãrii, a întunericului, violenţei, terorismului, sãrãciei, decãderii şi a desfiinţãrii identitãţii de neam. Aceasta au semnat marii „patrioţi”, europarlamentarii români, Mircea Diaconu, Renate Weber şi Marian Jean Marinescu. În interiorul Puterii de la Bucureşti corupţii se vînd între ei, fac tîrguri şi se aruncã dupã gratii, alţi iresponsabili ne reprezintã strîmb la Curţile Europei, tot mai ameţitã şi drogatã cu iluzii, dar cel mai grav, ne vînd strãmoşii, pãdurile, pãmînturile, ne vînd pe noi şi pe copiii noştri!

Dacã rãmînea la profesia de actor, în memoria colectivã ar fi rãmas o figurã de patrimoniu autenticã şi valoroasã. Rolul pe care Mircea Diaconu îl interpreteazã astãzi la Curţile Europei este unul negativ, diametral opus celui pe care l-a jucat, cu decenii în urmã, în filmul „Mere roşii”, pe atunci, exemplu de moralitate şi demnitate (referire la medicul Grigore Schileru). Între rolul de ieri şi cel de azi s-a cãscat hãul pervers al „tranziţiei” interminabile pentru „România furatã” în acel decembrie, dar folositor unor actori versatili, iubitori de bani şi putere. Pe scena politicã internã şi europeanã, Mircea Diaconu a devenit un actor antinaţional, dãunãtor şi penibil, cu dispreţ faţã de interesul românesc, faţã de valorile moral-creştine, profitabil însã pentru interesul personal şi o parte a mass-media, care promoveazã ura faţã de tradiţia şi identitatea naţionalã!

Şi la Iaşi, de Ziua Unirii Principatelor, „actorii” de pe scenã cu discursurile lor sterile şi extrem de festiviste, au fost huiduiţi şi fluieraţi în timpul cuvîntãrilor, printre care şi preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş, relateazã Agerpres. Huiduielile au fost imediat suprimate, pentru cã în Piaţa Unirii din Iaşi, printre puţinii oamenii adunaţi, se foiau sepepiştii cu basmale şi cãciuli, deghizaţi în oamenii ai muncii!

Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de

Ce aveam? Aveam libertate, dorinţa de a trãi într-o altfel de ţarã, dorinţa de a avea o viaţã normalã şi decentã. Aveam multe speranţe şi multe visuri. Fãceam comparaţii, fãceam calcule. Vã daţi seama cã gândeam departe. Şi aveam şi datoria externã plãtitã, pe seama poporului. Adicã zile fãrã cãldurã şi cu pene de curent, circulaţie auto pe bazã de numere pare şi impare, alimentaţie raţionalizatã sau deloc. Celebra pâine pe cartelã semãna cu un film neverosimil. Aveam o Securitate puternicã în 1990 şi mulţi activişti de partid care ştiau ceva organizare şi ce au de fãcut în noul regim. Aveam posibilitatea de a trece liberi graniţele şi de a vedea cum este dincolo. Aveam posibilitatea de a nu ne mai întoarce. Unii au şi testat posibilitatea aceasta. Ce avem acum? Avem drumuri care sunt în aceeaşi situaţie ca în 1990. Avem începuturi de autostrãzi sau autostrãzi noi care sunt ca şi cea veche, având în vedere cã se stricã an de an. Avem proprietate privatã. Majoritatea, dar parcã şi asta s-a dat pe pile, în foarte multe cazuri. A fost foarte greu şi este greu în continuare, cu sute de mii de dosare în instanţele de judecatã. Nu toţi sunt paulideromânia sau truici sau alte haimanale de politruci sau afacerişti de carton care s-au îmbogãţit pe seama coruptibilitãţii funcţionarilor statului. Avem aceleaşi angajãri pe pile şi pe concursuri trucate în administraţie şi companiile de stat. Poate chiar mai rãu. Avem şi acum spitale şi aparaturã din 1990. Avem blocuri care aratã ca în 1990. Avem chiar şi primari din 1990. Încã mai avem. Parlamentul e o turmã hoaţã, justiţia a fost în umbra politicului. Ce avem la fel de puternic şi solid este securitatea sau serviciile, cum au fost redenumite. Mulţi dintre oamenii securitãţii poate cã nu mai sunt în structuri acum, dar sunt în toate sferele vieţii sociale şi politice. Ei au continuat sã conducã, alãturi de foştii lideri comunişti.

Ce înseamnã viaţa la 26 de ani? Înseamnã studiile finalizate, de regulã, familie, copii, serviciu, locuinţã. Sau şomaj, lipsã de orizont, fãrã studii sau studiile neterminate, locuit cu pãrinţii, cu sau fãrã copii. Mai degrabã fãrã. Nici nu mai suntem atât de mulţi ca în 1990. De la 23 de milioane de locuitori am ajuns la 19 milioane de locuitori şi perspectivele sunt sumbre. Ne îndreptãm spre vreo 15 milioane de locuitori pânã spre 2030. Anual dispare populaţia unui orãşel. De vinã este migraţia şi natalitatea scãzutã. Cine mai face copii, cine mai are chef de viaţã. Ca sã ai grijã de un copil este nevoie de mobilizarea mai multor familii şi resurse materiale şi financiare. Este vorba de familia copilului şi ambele seturi de bunici, dacã mai existã şi nu au murit din lipsã de medicamente. Parcã este mult mai greu decât în 1990. Lipseşte spaţiul concentraţionar şi tortura. Avem însã închisori care gem de deţinuţi pe metru pãtrat. Avem şi speranţã, dar parcã e una rânjitã şi falsã. Ne aşteptãm din clipã în clipã ca istoria sã ne ardã o farsã, aici între ruşi şi americani. Uitasem, avem şi marele scut, UE şi NATO. O mai luãm de la zero sau mai tragem un pui de somn de 50 de ani?

Trãim în ţara lui Doilei Împãrat, cel mai şmecher din regatul manelist. Doilei Împãrat şi-a tras guvern tehnocrat sã îi calculeze exact câţi lei valoreazã viitorul acestei ţãri. Exact doi lei. Aţi ghicit.  Guvernul tehnocrat e compus din ţaţe şi flãcãi corporatişti cu laptopul în rucsac, toţi loviţi de egalitatea de şanse între românii de doi lei. Ar fi frumos dacã şi şefii lor de la Burxelles i-ar plãti cu doi lei pe lunã pentru cã sunt români şi sunt obişnuiţi cu lefurile astea şi nu au nevoie de 18.000 de euroi pe lunã. Şi ce minune o sã mai fie la varã, cu atâtea puhoaie de turişti în ţara lui Doilei Împãrat. Milioane de turişti or sã dea nãvalã la serviciile de doi lei, pe litoralul de doi lei, în staţiunile balneo-climaterice de doi lei, la parlamentul de doi lei, sã viziteze a doua clãdire ca mãrime de pe mapamond. Dacã o sã-i ţinã curelele, tehnocraţii lui Doilei Împãrat poate o sã transforme şi planeta în doi lei. Orice la doi lei. O varzã costã doi lei, o caprã doi lei, un vecin doi lei. Aici va fi miracolul economic românesc tehnocrat. Practic dacã totul va valora doi lei se va împãca şi capra şi varza şi vecinul cu capra vecinului. Va fi noul paradis economic românesc. Cum e sã oferi doi lei pe o masã de doi lei, pe litoral, pentru o cazare de doi lei şi sã le mulţumeşti tehnocraţilor de doi lei pentru drumurile de doi lei şi impozitele de doi lei. Totul la doi lei în ţara lui Doilei Împãrat. Pânã şi hrana pisicilor prezidenţiale de la Cotroceni va costa numai doi lei. Şi masa de Crãciun tot doi lei. Hai cã doi lei nu e o sumã uriaşã pentru ministresa de la Finanţe, sã îşi cumpere hârtie igiencã dupã ce vorbeşte.

   Şeful statului spunea de Ziua Naţionalã cã avem nevoie de un nou început. Bine cã noi, românii, ca în fiecare zi, spunem chestia asta. Nu putem sã construim mai departe de unde au lãsat alţii. Este valabil şi cu ce s-a întâmplat în politicã şi în administraţie în ultimii 25 de ani.

Fiecare guvernare a ras ce au fãcut ceilalţi şi au fost pãstrate pe ici pe colo unele programe din care s-a putut mulge una alta pentru clientela de partid. Un corn şi lapte, o borduriadã, o salã de sport. Ce s-a mai gãsit pentru a face rost de bani pentru oamenii de afaceri, care au mai donat şi pe la partide.

Iohannis spune acum cã este nevoie de un nou început, promiţând cã acesta va fi ultimul moment zero al democraţiei româneşti de dupã 1989. Cam fiecare Guvern nou, primar nou, şef de consiliu judeţean nou au vorbit de un nou început. Fiecare şef de instituţie şi lider de partid a promis renunţarea la vechile dogme şi obiceiuri şi începerea unui alt ciclu de viaţã cinstitã, curatã, normalã şi prosperã. Nu a fost sã fie, pentru cã ştim cum este cu promisul la politicienii români. Sã fie şi declaraţia lui Iohannis doar o declaraţie fãrã acoperire?

Sigur cã politicienii vorbesc multe vorbe şi promit cã ei vor aduce bunãstarea, dupã care este foarte simplu sã spunã cã au gãsit un dezastru lãsat în urmã de vechea guvernare şi sunt mult mai greu de dus la îndeplinire obiectivele şi promisiunile cu care ai câştigat alegerile.

Cu românii este uşor pentru cã ei sunt obişnuiţi sã fie dezamãgiţi. Când li se întâmplã ceva bun se întreabã câte zile va dura minunea respectivã. Dupã o ieşire în stradã întrebarea este cine manipuleazã strada sau cine va mai participa la protest. Dupã o mãrire de leafã, bugetarii se întreabã cine va pune mâna pe cuţit sã elimine creşterea salarialã. Bine cã lumea ar spune cã nu merge aşa pe mai departe cã Iohannis nu este român, ci este german şi cã românii au mai fost conduşi de germani şi pe vremea lor, a regalitãţii, s-au îndeplinit marile obiective ale naţiunii. Fie şi Marea Unire de la 1918. Poate cã pe varianta asta merge şi Klaus, care pozeazã acum foarte mult în Moş Crãciun care vine cu tolba plinã, cel puţin de promisiuni.

Adicã, o luãm de la capãt şi ştergem de pe harta raţiunii cei 25 de ani de pânã acum? Nu îşi asumã nimeni eşecurile sau succesurile? Ce ne facem cu piedonii, ioanoltenii, bãseştii, orbanii, antonescii, tãricenii, pontalãii, iliescii, bomboneii, manţogii, mischiii, teldrumarii, ţiriacii, geoaneii, vadimii, voiculeştii, udemereii, zgoneii, boculeţii, ciorbeii, grebleii şi lista ar putea continua cu alte câteva sute de mii de nume de politicieni centrali sau locali.

Iohannis propune acum o nouã schismã sau unificarea tuturor schismelor? Aceasta este întrebarea! Vom avea un mutant politic sau un atlet politic responsabil care va propune o nouã viziune în legãturã cu modul în care trebuie sã evolueze lucrurile. Iohannis a câştigat puterea propunând o ţarã a lucrului bine fãcut. Nici acum nu s-a trezit din reverie. Sã ne aducem aminte câţi consilieri a schimbat pânã a gãsit echipa potrivitã. Unul dintre ei era împotmolit într-un dosar penal. Mai este şi povestea mult-lãudatã a mandatului lui Cioloş, care încã îşi cautã cuvintele pe la televizor sau poate cã încã învaţã uşile de la Palatul Victoria sau transpune mai greu în fapte vorbele care i se trimit molcom de la Cotroceni.

Dupã unii, ar fi nevoie de începuturi noi, cam la toate nivelurile şi în toate domeniile de activitate. Nu e nevoie de resetarea întregii clase politice, este nevoie de resetarea întregii ţãri. Poate cã este necesar ca tinerii sã iasã sãptãmânal pe strãzi şi în parcuri şi sã dezbatã, sã propunã, sã dispunã, sã verifice, sã fructifice.

Cert este cã nucleul dur al ţãrii nu este mort. Este viu şi viabil. S-a vãzut dupã „Colectiv”. Strada este poate barometrul care acum ar trebui sã dea startul în orice iniţiativã. De obicei academia şi universitatea şi cercetarea dau startul şi aratã direcţia unei societãţi. Problema nu este a lucrului bine fãcut, pentru cã poate sã existe şi un lucru prost, dar bine fãcut. Problema este aceea a restauraţiei valorilor.

Potrivit unui studiu realizat la nivelul consiliilor locale din principalele 50 de localitãţi din ţarã a rezultat cã:
1. pentru locuinţele cu destinaţie rezidenţialã impozitul va avea o creştere medie naţionalã de circa 25%.
2. pentru construcţiile cu destinaţie economicã deţinute de persoanele fizice, reevaluate în ultimii 5 ani, se preconizeazã o creştere a impozitului de circa 10 ori.
3. pentru construcţiile cu destinaţie economicã deţinute de persoanele fizice, nereevaluate în ultimii 5 ani, se preconizeazã o creştere a impozitului de circa 25 ori.
Vom vedea cum se va reglementa aceastã impozitare în Drobeta Turnu Severin de cãtre Consiliul municipal.
Sfatul meu este sã ne gãsim totuşi, pânã la sfârşitul anului, un evaluator prietenos.
Am citit elogii la adresa Guvernului Ponta, pentru cã a înţeles situaţia gravã a municipiului, şi a fãcut cadou severinenilor aproape 30 de milioane de lei. Nu, nu îl confundaţi cu Moş Crãciun. Guvernul României a distrus o regie în care lucrau mii de severineni. Guvernul Românei mai trebuie sã aducã în contul regiei 300 de milioane de lei pentru apa grea comandatã. Guvernul României şi-a tras peste 400 de milioane de lei din banii cuveniţi multor societãţi comerciale, unele cu activitate în judeţul Mehedinţi, condamnându-le la dispariţie. Şi prin urmãtoarea modificare a “Planului de reorganizare ” îşi va mai trage alte sute de milioane de lei. Guvernele României dau cu o mânã şi iau cu celãlalte.
Am citit elogii la adresa senatorului Marius Bãlu, care are şanse de a trece prin Parlament o lege specialã privind reducerea stagiului de cotizare pentru foştii salariaţi ai Regiei. Iar voi primi vorbe scrâşnite, dar astfel de tratamente sunt preferenţiale, şi incorecte. Dacã aceşti oameni, mulţi apropiaţi vârstei de pensionare, au şanse puţine de a-şi mai gãsi un loc de muncã, este efectul distrugerii sistematice a activitãţilor economice în judeţul Mehedinţi şi, în mod direct, a gestionãrii dezastroase a activitãţii la Regia Autonomã pentru Activitãţi Nucleare Drobeta Turnu Severin.
În acest caz, deşi judecãtorul sindic, confirmând Planul de reorganizare pentru urmãtorii 3 ani, a dispus continuarea activitãţii la RAAN, Guvernul României a acţionat pentru închiderea acesteia, şi concedierea salariaţilor, încãlcând legea.
Dacã în locul Guvernului României ar fi fost un grup de acţionari privaţi, aceştia aveau de mult timp cãtuşe la mâini. Dar cine sã punã cãtuşe miniştrilor noştri dragi, şi ministrului şef din fruntea lor? În loc de cãtuşe le aducem osanale, cum cã ne-au salvat de la frig, şi ne dau pensii mai devreme.
Dar cine le dã pensii mai devreme miilor de tineri mehedinţeni care învaţã degeaba, sau au învãţat degeaba, şi nu îşi gãsesc un loc de muncã?
Cine le dã pensii mai devreme miilor de angajaţi care şi-au pierdut locurile de muncã din sectorul privat, distrus de politicile economice nesãnãtoase promovare de guvernele României, şi de intervenţiile abuzive ale reprezentanţilor diferitelor institiţii patronate de aceste guverne?
Nu, dragii mei, Guvernele României nu au fost, şi nici nu vor fi Moş Crãciun. Dacã vã vor da diferite cadouri, sunt daruri otrãvite. Aceste cadouri vor fi platite de alţi membri ai comunitãţii, impozitaţi la sânge pentru a se umple punga guvernamentalã.
Dacã vã veţi bucura de aceste daruri, mãcar nu fiţi naivi, ci conştientizaţi cine le plãteşte. Legea nu le mai permite plase, gãleţi şi alte mite electorale, şi vor încerca sã vã mituiescã pozând în Moş Crãciun.
Dar nu sunt Moş Crãciun. Au barbã falsã.
Alexandru Enache