Obiectiv Mehedinţean » arhive

D’ALE ADMINISTRAŢIEI DE ALTÃDATÃ

autor — Tue, 15 Sep 2015 16:22:07 +0000

Cã administraţia a fost, este şi va fi un câmp al predispoziţiei nu numai spre fapta de obşte, ci şi spre aceea a necurãţeniei morale este un lucru bine ştiut.
De-a lungul vremii au fost numeroase împrejurãrile în care slujbaşii statului, chiar şi cei ştiuţi printre cei fãrã de patã, au cãzut pradã tentaţiilor, punându-şi sub semnul îndoielii o întreagã reputaţie, dacã nu chiar libertatea însãşi.
Mai departe vom supune atenţiei un astfel de caz ce l-a avut în centru pe unul dintre fondatorii oraşului Severinul, un om cu operã veritabilã în ridicarea acestuia, dar care nu s-a putut abţine şi, pe la jumãtatea secolului în care se întemeiase oraşul, la nici douãzeci de ani de la momentul înfiinţãrii acestuia, a fost gãsit cã „declinase la cazul genitiv” suma de 2.022 de lei, mare pentru acea vreme, din averea publicã.
Cazul este pilduitor nu numai în sine, dar mai ales pentru felul în care a fost tratat şi soluţionat, ca exemplu de prevenţie, curãţire şi moralitate din care „amatorii” de fapte asemãnãtoare erau somaţi sã înveţe.
Cel în cauzã a fost Costache Cârjeu, om politic liberal şi filantrop. Fiu al unor mici proprietari din Hinova, îşi petrecuse tinereţea la Cerneţi, unde s-a numãrat printre fruntaşii târgului. Susţinãtor energic al înfiinţãrii şi dezvoltãrii Noului Oraş Severinul, dupã 1833 a fost aici starostele negustorimii şi în mai multe rânduri magistrat (preşedinte al sfatului orãşenesc), iar mai târziu a ocupat demnitatea de sameş. În 1857 a intrat în adunarea ad-hoc a Ţãrii Româneşti ca reprezentant al negustorilor, iar în 1875 a iniţiat, împreunã cu Ilariu Isvoranu, înfiinţarea organizaţiei judeţene a P.N.L. Ca politician liberal, a fost adeptul lui Ion Ghica şi al lui G. Vernescu, fiind ales de mai multe ori membru al Camerei şi Senatului. Adunând o avere frumoasã din afaceri agricole şi neavând urmaşi direcţi, nefiind cãsãtorit, din cele agonisite a clãdit biserica, şcoala şi fântâna – „fântâna lui Cârjeu” – din Hinova, a înzestrat fete sãrace şi a lãsat legate importante spitalelor din Turnu Severin şi Vânju Mare, precum şi primãriei severinene. Înainte de moarte l-a lãsat legatar universal, pentru a-i încheia opera, pe nepotul sãu, Mihail G. Burileanu.
Aşadar, la sfârşitul unei vieţi de 72 de ani – Cârjeu se nãscuse în 1824 şi a murit în 1896 – rãmânea o operã socialã şi filantropicã meritorie.
Şi totuşi, în 1852, „la tinereţe”, pe când Cârjeu era „mãdular” (membru) al Magistratului (primãria de mai târziu) oraşului Severinul, Cârmuirea (prefectura de mai târziu) judeţului Mehedinţi constatase cã acesta, „sub viclene pricinuiri”, îşi însuşise suma menţionatã şi sesiza administraţia oraşului sã facã cele de trebuinţã, nu numai pentru recuperarea prejudiciului, ci şi pentru popularizarea cazului, în aşa fel încât fapte de naturã asemãnãtoare sã nu se mai repete.
Dincolo de orice alte comentarii, iatã cum glãsuia documentul al cãrui conţinut rãmâne valabil dincolo de spaţiu şi timp:
Cârmuirea judeţului Mehedinţi
Ci Magistrat al Or Severin
Socotelile din anul trecut ale acestui ci magistrat, ce s-au înaintat la Cârmuire cu raportul no.24, cercetându-se, s-a dovedit cã K. Cârjeu, unul din mãdularele acelui ci magistrat a vrut, casier fiind, supt viclene pricinuiri, sã însuşeascã din casa magistratului lei douã mii douã zeci şi doi (no. 2022), bani şaizeci.
Pentru care, supunîndu-sã la cunoştinţa ci departament cu raportul Cârmuirii no. 1539, s-a şi primit porunca no. 1954 de a se îndatora a înapoia banii la casa magistratului. Care bani s-au şi înaintat prin poliţie, în urma execuţiei ce i s-a fãcut dupã porunca Cârmuirii cu no. 2471, ce s-a dat poliţiei. Dar pentru cã unui asemenea necredincios slujbaş urma a i sã face şi osânda legiuitã, Cârmuirea a cerut de la ci departament, prin raportul cu no. 8482, pilduirea lui spre înfrânarea şi altor asemenea rãi nãrãviţi ca dânsul. Şi s-a primit porunca cu no. 7870 coprinzãtoare cã: pentru necuviincioasele fapte ale acestui casier, rãmâne a i sã cunoaşte de public, în viitor, caracterul sãu cel mârşav şi dlor deputaţii de mahalale sã fie mai scrupuloşi la darea voturilor pentru alegerea persoanelor ce are sã-i reprezenteze şi sã sprijine interesurile orãşeneşti de a nu alege persoane ale cãror fapte nu le fac cinste.
Acestea, dându-sã în cunoştinţa acelui ci magistrat, i sã scrie a publica îndatã tuturor alegãtorilor de obşte spre a cunoaşte mârşavul caracter al lui K. Cârjeu şi spre a fi cu bunã luare aminte cã pe viitor, când vor alege mãdularii, la magistrat sã fie oameni cinstiţi, cu mustrare de cuget şi cu temerea de stãpânire.
Administrator,
N.A. Niculescu Ajutor, ss., indescifrabil
No. 9958
Anul 1852, luna august 28
: Sã va face publicaţie în tot coprinsul acestui oraş. P. Gãrdãreanu.
Prof. dr. Tudor Rãţoi, director, Arhivele Naţionale Mehedinţi

ÎNTRU CINSTIREA MEMORIEI ÎNAINTAŞILOR

autor — Mon, 17 Aug 2015 15:41:52 +0000

Am aflat de curând de la unul din canalele mass media locale cã se apropie momentul mult aşteptat al finalizãrii lucrãrilor de reabilitare a edificiului Palatului Cultural din Drobeta-Turnu Severin şi de reintroducere a acestuia în circuit public.
Avem ocazia, în acest context, de a supune atenţiei Primãriei şi Consiliului local al municipiului Drobeta-Turnu Severin o propunere care, dacã ar fi împãrtãşitã şi confirmatã printr-o hotãrâre în referire, ar avea darul, în opinia noastrã, de a realiza o îngemãnare a prezentului promiţãtor din viaţa Palatului cu trecutul sãu glorios, întruchipat în egalã mãsurã de opera sãvârşitã în jurul sãu, ca şi de personalitãţile care au înfãptuit aceastã operã.
Suntem convinşi cã o cinstire acordatã acestor personalitãţi, cuvenitã necondiţionat în lumina meritelor lor arhirecunoscute, s-ar realiza prin încrustarea numelor lor, la propriu şi la figurat, pe frontispiciul spaţiilor de astãzi ale Palatului, urmând a deveni accesibile şi familiare şi generaţiilor de astãzi şi viitoare ce vor trece pragul acestuia.
Un astfel de spaţiu este Sala Mare a Palatului, destinatã de la început, marilor spectacole susţinute, timp de peste nouã decenii, la Teatrul din Turnu Severin, şi care ni se pare potrivit a purta numele lui Coriolan Iosif Buracu, directorul cunoscut şi prestigios al instituţiei. El a fost adus de ctitorul acesteia, Teodor Costescu, sã-i fie primul director şi s-o administreze, ca expresie a noii ordini realizate în organizarea statalã a românilor dupã 1918.
Când l-a ales pe Coriolan Buracu pentru aceastã demnitate, Teodor Costescu ştia foarte bine ce reprezenta pentru românitate bãnãţeanul nãscut la 15 mai 1888 în comuna Prigor, din Caraş-Severin. Ca dovadã, în decizia ce-i era comunicatã viitorului director se precizau urmãtoarele: “Consiliul de Administraţie a hotãrât ca postul primului director al acestui Aşezãmânt de artã şi culturã, care acum devine cel mai mãreţ monument închinat unirei tuturor românilor, sã-l ofere unui român din Banat, care a luptat pentru ideea naţionalã, a luptat pentru propãşirea culturei şi care a suferit închisoarea pentru aceasta, din partea ungurilor”.
Preot, om politic, luptãtor pentru unitatea românilor şi descendent al unei vechi familii grãnicereşti bãnãţene, cu studii la Budapesta, Viena, Blaj şi Braşov, încununate de Institutul Teologic din Caransebeş, hirotonisit preot în 1912, colaborator activ la ziarele „Românul” din Arad şi „Drapelul” din Lugoj, cu o intensã activitate proromâneascã pentru care a fost încarcerat în vara anului 1914 şi apoi trimis pe front în Galiţia, iniţiator al constituirii în 1918 a Consiliului Naţional Român şi gãrzilor naţionale în districtul Mehadia, Coriolan Buracu reprezenta un simbol viu al luptei românilor pentru unitate naţional-statalã.
Dupã încheierea Rãzboiului Reîntregirii, acesta promovase şi desfãşurase o bogatã activitate culturalã în zona Mehadiei, înfiinţând Muzeul „General Nicolae Cena” la Bãile Herculane (1921).
Chemat în 1924 la Turnu Severin pentru a fi numit director al Palatului Cultural şi al Bibliotecii „I.G. Bibicescu”, Coriolan I. Buracu a participat printre altele la organizarea Muzeului „Dr. C.I. Istrati”, la distribuirea de carte comunitãţilor româneşti din ţarã şi de peste hotare şi la organizarea conferinţelor ţinute în cadrul Universitãţii Populare, pânã la sfârşitul deceniului al treilea al secolului trecut, lãsând la Turnu Severin o amintire de neşters, rãmasã vie şi chiar augmentatã şi dupã reîntoarcerea şi restabilirea lui în locurile de baştinã, ca deputat şi senator P.N.Ţ. de Caraş în anii 1928 – 1931 şi 1932 – 1933.
În perioada 1934 – 1943 a fost preot militar cu gradul de maior şi apoi locotenent-colonel la regimentele grãnicereşti create în urma demersurilor sale pe lângã Casa Regalã, pentru ca, în calitate de preţuitor necondiţionat al valorilor naţionale şi istoriei româneşti, Buracu sã fie şi cel care a adus în ţarã de la Budapesta osemintele lui Eftimie Murgu, eroul revoluţiei româneşti paşoptiste din Banat, reînhumându-le la Lugoj.
Dupã intrarea ţãrii în sfera de influenţã sovieticã, din cauza trecutului sãu incomod pentru puterea comunistã, în 1948 a fost arestat de securitatea din Oraviţa, condamnat şi trimis la „Canal” de unde a fost eliberat în 1953.
Iatã, deci, numai câteva dintre motivele pentru care am fãcut propunerea de mai sus, apreciind cã, prin opera înfãptuitã la Turnu Severin, numele lui Coriolan Iosif Buracu meritã cu prisosinţã sã fie încrustat pe edificiul Palatului Cultural severinean, urmând a se prenumãra printre reperele demne de neuitare ale istoriei culturale a reşedinţei Mehedinţilor.
Documente oficiale, corespondenţã şi fotografii cu privire la prodigioasa activitate a lui Coriolan I. Buracu, în calitatea sa de prim director al Palatului Cultural, se gãsesc în posesia Arhivelor Naţionale Mehedinţi.
Prezentãm, în Anexã, scrisoarea trimisã de Teodor Costescu lui Coriolan Buracu cu propunerea de a prelua conducerea Palatului Cultural.
1924-mai-20
Sfinţiei Sale
Pãrintelui Buracu
Mehadia
Cu onoare, vã facem cunoscut cã, Consiliul de Administraţie al Societãţii Culturale TEATRUL oraşului Turnu-Severin, în şedinţa ţinutã la 10 Mai crt., a decis sã ofere Sfinţiei-Voastre postul de prim director al mãreţului Palat Cultural din Turnu-Severin, ridicat prin jertfa tuturor oamenilor de bine din toate pãturile sociale din oraşul şi judeţul nostru.
Pentru aceastã ofertã ce vi se face, Consiliul de Administraţie a avut în vedere urmãtoarele motive: Palatul Cultural s-a ridicat aci, în Turnu-Severin, încã înainte de rãzboi, ca în oraşul de la vechea frontierã sã se înalţe o clãdire monumentalã de unde sã radieze cultura şi sentimentul naţional la fraţii care erau sub sclãvia duşmanilor de veacuri, dându-le nãdejde în zilele ce vor sã vie.
Dumnezeul moşilor şi strãmoşilor noştri, prin armele victorioase ale aliaţilor noştri şi prin jertfa neasemuitã a Neamului nostru, a desfiinţat hotarele, a rupt cãtuşele, adunând laolaltã pe toţi fraţii de pretutindeni.
Pentru a simboliza acest act fãrã pereche în istoria Neamului nostru, Consiliul de Administraţie a hotãrât ca postul primului director al acestui Aşezãmânt de artã şi culturã, care acum devine cel mai mãreţ monument închinat unirei tuturor românilor, sã-l ofere unui român din Banat, care a luptat pentru ideea naţionalã, a luptat pentru propãşirea culturei şi care a suferit închisoarea pentru aceasta, din partea ungurilor.
Cum Sfinţia-Voastrã întruniţi toate aceste condiţiuni, ne simţim foarte onoraţi a Vã oferi acest post atât de important şi onorific, rugându-vã sã binevoiţi a ne comunica hotãrârea D-voastrã în termen de cel mult 8 zile.
Binevoiţi a primi, Cucernice Pãrinte, pe lângã admiraţia noastrã, şi asigurarea stimei ce vã pãstrãm.
Preşedinte, T. Costescu
Gest pilduitor al marelui Ctitor, demn de a fi redescoperit astãzi, înlãturând colbul – vorba cronicarului – de pe numele unuia dintre înaintaşii noştri de seamã.

Din modernizarea sanitarã a Severinului interbelic

autor — Fri, 01 Aug 2014 11:36:22 +0000

Dupã cum bine este cunoscut faptul în deceniul 3 al sec. al XX – lea, în perioada imediatã de dupã rãzboi, a fost demarat, de cãtre autoritãţile locale, un amplu proces de inovare a oraşului în mai toate domeniile edilitar gospodãreşti: pavarea strãzilor, canalizãri, îmbunãtãţirea sistemului de alimentare cu apã, dar şi îmbunãtãţirea sistemului sanitar. La acest ultim capitol una dintre problemele pe care, din pãcate, le putem califica drept permenente a fost tuberculoza. Flagelul tuberculozei a fost prezent în mediul social-sanitar încã din perioada în care reşedinţa Mehedinţului se afla la Ceneţi, lãsând amprente serioase în creşterea mortalitãţii şi mai cu seamã a mortalitãţii infantile, astfel cã a fost nevoie de o implicare fãrã echivoc a celor cu putere decizionalã în astfel de situaţii. Prin rapoartele anuale prezentate în şedinţele Consiliului Comunal de medicul oraşului, se lua act de cifrele tot mai crescute ale celor contaminaţi cu tuberculozã, situaţii în care mãsurile de combatere nu mai puteau suporta amânare. Prin urmare, în cadrul şedinţei Consiliului Comunal al oraşului Turnu Severin, desfãşuratã la 11 octombrie 1928, la orele 5 dupã amiazã, medicul oraşului dr. Lecca, care ocupa şi funcţia de consilier, în prezenţa unui numãr de alţi 26 de consilieri locali a prezentat o dare de seamã privind urmãrile în rândul populaţiei a tuberculozei şi mãsurile ce se impun pentru combaterea acesteia.
Aşadar, pânã la data desfãşurãrii şedinţei în oraşul Turnu Severin, în anul 1928, se nãscuserã 432 de persoane şi au decedat 338, înregistrându-se un spor natural de 94 de persoane.
Totuşi, între cele trei principale cauze ale mortalitãţii, tuberculoza devanseazã substanţial cu 45 de morţi, debilitatea congenitalã cu 29 de suflete cãzute victime şi gastro – enterita care a rãpus 11 persoane. Analizatã pe grupe de vârstã, rata de mortalitate cea mai ridicatã se înregistreazã la persoanele între 1 şi 15 ani, unde dintr-un total de 338 de persoane decedate 103 se înscriu în aceastã categorie, ceea ce reprezintã aproximativ 1/3. Conştientizându-se de cãtre factorii rãspunzãtori cã flagelul tuberculozei nu poate suporta amânare, la nivelul anului 1928 se stabileau drept mãsuri: înfiinţarea unui loc de izolare care sã funcţioneze în condiţii modrne, actualul ospiciu desfãşurându-şi activitatea în condiţii detestabile; înfiinţarea unui dispensar antituberculos tip – lucru, prin amenajarea a douã camere pe lângã Serviciul sanitar al oraşului şi dotarea acestora cu mobilierul şi instrumentarul necesar; înfiinţarea unui birou de triaj, în condiţiile prevãzute de lege, care împreunã cu sprijinul Consiliului Comunal orãşenesc va conduce lupta împotriva tuberculozei; înzestrarea Serviciului Sanitar cu aparatele necesare de dezinfecţie şi asigurarea transportului pacienţilor; dotarea Serviciului Sanitar cu o trãsurã care sã exercite un control permanent pentru combaterea evoluţiei bolilor contagioase, monitorizarea stãrii de igienã a oraşului şi nu în ultimul rând monitorizarea lucrãrilor sanitare derulate în oraş; finanţarea continuãrii lucrãrilor de edilitate şi asanare, aceste douã mãsuri fiind şi ele considerate un mijloc important de combatere a tuberculozei; în fine ca ultimã mãsurã se impunea izolarea cazurilor acute de tuberculozã pentru a evita contaminrea membrilor familiei, iar în caz de deces al unui tuberculos sã nu se mai permitã familiei a pãstra sau a oferi de pomanã ori a vinde la negustori hainele celui decedat ci sã fi arse, iar familia despãgubitã. În luãrile de cuvânt, consilierii locali Magnus Bãilleanu, Marius Vorvoreanu şi dr. Pãnescu admit cã ceea ce a prezentat medicul Leca este o realitate tristã a Severinului interbelic care, aşa cum spuneam şi mai sus, a constituit o permaneţã în nomenclatura bolilor contagioase din Cerneţi şi Turnu Severin şi care, de asemenea, a fost în atenţia autoritãţilor locale, însã niciodatã nu s-au luat mãsuri atât de radicale. De asemenea, discuţiile evidenţiazã necesitatea deplasãrii medicilor de pe lângã Serviciul Sanitar al oraşului în locuinţele mahalale ale urbei, considerate adevãrate focare de tuberculozã, gazdele şcolare din oraş, hoteluri, hanuri, brutãrii, cârciumii, halele de carne şi peşte etc. Discuţiile între consilierii locali se pierd în problematica monitorizãrii modului de cheltuire a fondurilor alocate în acest sens, însoţirea medicului oraşului de cãtre factorii de decizie ai administraţiei locale în inspecţiile efectuate în oraş şi la fel de intresantã este intervenţia consilierului local dr. Pãnescu care subliniazã cã în Anglia a fost adoptatã o lege obligatorie pentru realizarea de vaccinãri împotriva tuberculozei cu medicamentul Calmette.
Concluzionând, cele discutate în cadrul şedinţei nu au rãmas fãrã ecou, astfel cã bugetul întocmit pentru 1929, asistenţa socialã aprimit 2 000 000 lei, sumã absolut considerabilã, iar ca mãsuri pe termen lung, dar şi caracterizate de o anumitã consecvenţã remarcãm pavarea curţilor, deparazitãri, igienizãri, vãruirea latrinelor, repararea localului de bãi, reînfiinţarea cantinelor şcolare, unde elevii serveau ceai dimineaţa. Fãrã îndoialã, pe termen lung aceste mãsuri au avut dret repercursiuni în scãderea mortalitãţii cauzatã de tuberculozã de la 100 de cazuri anual la doar 45-60 de decese.

Locul şi rolul arhivelor mehedinţene în cadrul Zilelor Severinului

autor — Fri, 09 May 2014 10:47:26 +0000

Având statutul de colaborator, alãturi de alte instituţii şi organizaţii culturale, Serviciul Judeţean Mehedinţi al Arhivelor Naţionale şi-a definit rolul în cadrul manifestãrilor dedicate celei de-a XXII –a ediţii a ”Zilelor Severinului”, ca de obicei, prin organizarea de expoziţii documentare şi, totodatã, prin lansarea unui nou volum de documente ale municipalitãţii severinene, fapt devenit aproape tradiţional pentru ultimii ani ai sãrbãtorii severinene.
În susţinerea celor precizate mai sus, instituţia Arhivelor Mehedinţene, prin grija prof. dr. Tudor Rãţoi, a propus publicului severinean, pentru ediţia din acest an, o nouã expoziţie documentarã ce a purtat titlul: “Severinul în planurile caselor sale”, concentrând în 16 panouri peste 100 de fotocopii documente aparţinând serviciului tehnic din cadrul fondului arhivistic: Primãria oraşului Turnu Severin.
Pãstrând tradiţia iniţiatã la ediţia din 2013 a Zilelor Severinului, şi anume aceea de expunere a panourilor în aer liber, de aceastã datã expoziţia a fost amplasatã în zona Hotelului Traian.
Revenind la conţinutul materialului documentar expus, inedit de la an la an, acesta a cuprins câteva zeci de schiţe, proiecte şi planuri de case particulare şi publice din Turnu Severin de la sfârşitul secolului al XIX – lea şi prima jumãtate a secolului al XX –lea, aparţinând unor proprietari, este adevãrat cu un anumit statut în societate, dar, în acelaşi timp, provenind din categorii sociale diferite, respectiv: avocaţi, ingineri, oameni politici, cadre militare, medici, precum şi câteva imagini cu hala Radu Negru, unul dintre simbolurile oraşului nostru, construitã între anii 1904-1906.
Aşadar, conformându-ne deciziei autoritãţilor locale privind amplasamentul, expoziţia a fost organizatã în zona din apropierea Hotelului Traian, începând cu dimineaţa zilei de 25 aprilie, la vernisajul prezentat de prof. dr. Tudor Rãţoi, fiind prezenţi, pe lângã cetãţenii interesaţi ori aflaţi în trecere, şi câteva clase de elevi de la Şcoala Gimnazialã nr. 11 „Regele Mihai I” din Drobeta Turnu Severin, care au avut posibilitatea sã afle şi alte lucruri deosebit de interesante din trecutul urbei noastre.
Ca impresie generalã, pânã la ridicarea panourilor, luni 28 aprilie, în ciuda faptului cã amplasamentul a fost schimbat faţã de 2013, totuşi, expoziţia s-a bucurat, la fel ca în anii precedenţi, de o largã audienţã şi apreciere din partea publicului severinean, mai cu seamã cã o bunã parte dintre clãdirile prezentate şi astãzi se mai aflã în picioare, de departe cap de listã fiind hala Radu Negru, astfel, ideea organizãrii de expoziţii cu amplasament stradal dovedindu-se foarte inspiratã.
Dupã cum aminteam la începutul materialului, Arhivele Mehedinţene au avut un dublu aport în cadrul manifestãrilor culturale prilejuite de sãrbãtorile severinene, mai exact, o contribuţie instituţionalã prin organizarea expoziţiei stradale, şi una individualã legatã de apariţia volumului cu numãrul VIII din seria ”Documente ale municipalitãţii severinene”, a istoricului Tudor Rãţoi.
Lansarea volumului în discuţie, alãturi de alte lucrãri, a avut loc în dupã amiaza zilei de vineri, 25 aprilie, la Castelul Artelor în prezenţa unor intelectuali de marcã ai oraşului, dar şi invitaţi din mediul universitar, impresia împãrtãşitã, la unison, fiind aceea cã lucrarea, desi este consacratã unui singur an, 1928, cuprinde documente infinit de valoroase despre trecutul cotidian, social, politic şi cultural al oraşului, demonstrând, încã odatã, dacã mai era nevoie, cã autorul este un bun cunoscãtor al pedagogiei documentului.