Mã fraţilor, fusei la naşu Pantelicã, de trecui în 2012, aşa cã sper sã vã fi distrat dumnevoastrã mai bine, cã io pi la miezu nopţii adormii. La miezu nopţii celei de-a doua zâle, da ce pãţârãm, pãnã atunci vã spui data viitoare. Cã poate sã trezeşte şi Sucã din zaibãr, pãnã atunci.

Mã nepoate, veni anu acesta nou, da parcã rãmasãrã multe vechi. Pã rãmasã la fel cu pãcãleala lu nea Mâţu, care se gândi sã invite presa sã treacã de anu nou pi la ‘mnealui pi la birou. Sã gândirã ziariştii sã vez ce surprizã le pregãteşte nea Mâţu, da când acolo, îl gãsirã pe nea Suru vorbindu-le de incompatibilitatea lu nea Brãgaru. Iar nea Mâţu ierea probabel pin ţãrile calde, pi la bronzat. Acum, pe nea Suru or vrea sã-l convingã sã candideze di la UNPR şi dacã tot câştigã la Orşova iar, sã-şi asigure catindatu’. Cã ete, nea Gherghe scãpã de incompatibilitate şi ‘mnealui sã-ntâlni cu presa, ba fãcu conferinţã de presã, da nu-i mai ajunsãrã plasele, cã unii, da nu cei care ling blide, ãia mai rãi, sã trezirã ori fãrã, ori cu ele mai goale, dupe cum le fu sorocu. Da cicã le dã la anu, cã e campanie şi le-o mai da şi de Paşte. Câte un ou, mai mic ori mai mare, cum le-o fi norocul!

Mã fraţilor, mare înghesuialã pentru banuţii de lemne la primãria Severinului. Cã-n trei zile, sute de severineni nu mai apucarã. S-au încãlzit la spectacolele de pe stradã, bag samã, mai luarã di la cantina sãracilor neşte porţii în plus, ca de sãrbãtori şi le trecu supãrarea. Ce nu reuşi Sucã sã afle di la nea Mâţu, ie cum sã rezolvã cu banii de lemne din cele 5 comune, fãrã acte depuse la prefecturã şi consiliu judeţan. Da poate ne spune nea Mâţu, când vine din concediu. Mai ales cã rezolvã şi cu centura Severinului, da mai trage constructoru neşte linii, mai ridicã neşte podeţe. Sã bãgã şi nea Bãlu la spectacolul de sãrbãtori, uitai sã vã spui, cã-mi zisã Tanţa lu Fãsui, când venirãm di la capitalã, cã asta sã dete la gard, când descãrcam plãşile di la naţa Reta, şi Tanţa sã vazã ce aducem. şi-mi zisã de nea Marius şi nea Titel, cum urcarã ‘mnealor pe scenã, cã parlamentarii puterii nu venirã. Or fi avut bilete preplãtite, or nu-i mai intereseazã. Lasã, cã nea Bãlu nu rezolvã cu drumurile di la Grozeşti, di la Voloiac şi Malovãţ – Bâlvãneşti. Da mai ie pãnã la alegeri. şi dacã tot veni vorba de dorinţã, una ar fi sã sã rezolve cu prafu di la termocentralã, dacã tot s-au cheltuit milioane de euroi. Tot cu parandãrãtu nu sã rezolvã.

Mã nepoate, da o fi reuşit nea Duicu sã adune toate cnp-urile pesedeilor, aşa cum le ceruse pin noiembrie?! Or şi pe ale peneliştilor şi peciştilor, bine cã nu le cere copie şi dupã cãrţile de identitate, ca sã facã niscaiva împrumuturi pentru campanie. Cã mai ie puţin şi toamna nu ie ca primãvara!

Mã fraţilor, da cum trag ponoasele pãrinţii pentru copii! Unii dintre ei, care şi-i lasã mai slobozi decât ar merita! Copiii, nu pãrinţii, cã ei au muncit şi nu invers!

Odrasla unui şef prin excelenţã trasã cu puşcociu mai ceva ca John Wayne, când sã lupta umãr la umãr cu Winnetou, pin Valea Cernei, pe urmele comorii lu Decebalus per Scorilo. Acuma ie cu învãţãturã de minte, cã dacã ai puşcoci, nu ie musai sã faci şi pe grozavu, cã s-ar putea sã sã termine mai rãu!

   Da sã fie un 2012 mai bun ca 2011! Hai sã fiţi iubiţi şi la mulţi ani, mehedinţenii mei mai deştepţi decât ai lor!a

Dacã spre finalul anului trecut şefii principalelor state europene afişau un aer destul de calm şi un ton optimist în ceea ce priveşte perspectivele pentru 2012, începutul noului an a tras efectiv cortina din faţa paradei de vorbe, iar spectacolul scepticismului european se poate deja contempla. Soarta euro rãmâne pe mai departe incertã, ca şi condiţia marelui proiect comun.

Viitorul UE nu sunã deloc roz iar acest lucru îl resimţim şi noi, din plin, şi aproape nimeni nu-şi mai face iluzii cã doamna crizã e o damã uşor de dus de nas. În vreme ce greii Europei se agitã sã salveze ce au construit din greu, cu sula greceascã în coaste, în planul politicii noastre se poartã însã acelaşi joc mediocru şi provincial, joaca de-a Boc. S-a ajuns pânã la accese de un patetism hilar, aşa cum am vãzut pe blogul Elenei Udrea unde, pe un ton impersonal, ni se sugera fãrã nicio subtilitate cã ar trebui sã fim mulţumiţi de actualul guvern care în 2012 va reuşi sã plãteascã şi pensiile şi salariile, aşa cã, în consecinţã, ar trebui sã votãm din nou partidul lui Boc, Igaş, Blaga şi Berceanu, în noiembrie.

Dacã marea reuşitã a acestui guvern în anul în curs va fi, aşa cum ne spune Elena Udrea pe blogul dumneaei, plata salariilor şi pensiilor, înseamnã cã stãm foarte rãu, mai rãu decât au curajul sã ne spunã actualii mateloţi de pe puntea vasului condus de primul marinar al ţãrii. Înseamnã şi cã mari speranţe de redresare nu avem, nici în 2012, şi cã suntem departe de a o zãri pe celebra Luminiţa la capãtul tunelului. Avem, indiscutabil, cel mai lipsit de credibilitate guvern din istoria democraticã a ţãrii, şi acesta nu e deloc un titlu de glorie. Guvernul Boc a surclasat la antipatie chiar şi guvernul Nãstase, despre care credeam la un moment dat cã este cel mai teribil impas politic şi democratic al noii democraţii româneşti. Iatã însã cã se poate.

Planând suveran şi obtuz deasupra realitãţii româneşti, guvernul Boc se pregãteşte în 2012 de nişte alegeri pe care tot încearcã sã le organizeze astfel încât sã tragã un profit maxim, chiar dacã încalcã astfel cutume, invocând argumente de economisire a banului public. În fond însã e vorba doar de voinţa oarbã de putere, de dorinţa disperatã de a rãmâne la cârmã. Îngrãmãdind alegerile de primari şi consilieri cu cele de senatori şi deputaţi, PDL vrea sã creeze doar o ceaţã politicã, o perdea de fum, o stare de confuzie astfel încât mahãrii portocalii sã se poatã strecura mai uşor. Ce legãturã are aceastã holomocealã cu spiritul democratic? Niciuna. Sau doar una formalã. PDL vrea un vot controlat, prin primarii pe care a reuşit sã-i capteze, pentru viitorul parlament, deci pentru noul guvern, totul cu sprijinul lui Bãsescu.

Nu ar fi acesta cel mai rãu lucru din lume. Foarte bine, sã câştige PDL alegerile. Sã formeze un nou guvern, condus tot de Boc sau poate de Elena Udrea, de ce nu? Doar cã nu avem nici cea mai palidã garanţie cã oamenii ãştia pot redresa situaţia economicã a ţãrii. De la teza lui “sã trãiţi bine’’ la teza “vom plãti salariile şi pensiile’’ e o cale foarte lungã, cam tot atât de lungã cât decepţia noastrã, cât neîncrederea noastrã.

Tribulaţiile şi maşinaţiunile politice nu ne intereseazã în sine, şi nu intereseazã pe nimeni decât în mãsura în care oamenii simt fie şi un mic progres, o speranţã, un bine general. Preferãm sã avem şi un guvern de roboţi, doar ca lucrurile sã meargã mai bine în aceastã ţarã. Cãci nu merg. E singurul lucru clar pe care îl resimţim acum, la început de nou an.

Aşa a fost atunci… Acum, la sfârşitul celor douãzeci şi doi de ani – cu doi ani peste cei douãzeci propovãduiţi de acelaşi Brucan ca sã învãţãm democraţia şi, pe cale de consecinţã, sã ieşim din “prostie”- iatã, ni se spune cã suntem în crizã. Crizã mare, monşer, vorba lui Caragiale! Dar ce crizã e asta, mãi, popor, dacã guvernanţii noştri au bani sã ne dea sarmale şi vin fiert, concerte cu vedete, care iau bani mulţi – în euro! – pentru prestaţiile lor din pieţele publice, ca şi în noaptea acestui Revelion 2012? Aşa a fost, sã ne amintim, şi-n ceilalţi ani, în aceeaşi noapte: acelaşi meniu, cu mâncare moca, vin sau ţuicã fiartã, cu recitaluri pop-rock sau folclorice… Deci, dacã atunci nu era crizã, administraţiile aveau bani pentru aşa ceva, acum, suntem în crizã şi, totuşi, sunt bani, la consiliile locale, sã facem exact aceleaşi plãţi, ba chiar cu ceva plusuri, pe ici, pe colo, cã sã fie un element, douã de noutate. Deci, în concluzie, aveam bani la bugetele locale când nu eram în crizã, avem bani şi când suntem în crizã! Lipsa de logicã a acestei situaţii are o explicaţie cât se poate de… logicã, de la latini citire: pentru “circ” sunt bani mereu, puterea ştiind cã fie “pâinea” cât de… scumpã, “circul” trebuie întreţinut!

Acceptând situaţia ca atare, revenim la “prostia poporalã”, şi întrebãm: suntem “proşti” sau suntem prostiţi? Dacã suntem „proşti”, ne meritãm soarta, atâta vreme cât nu ne asumãm postura şi nu facem ceva sã ieşim din ea… Dacã suntem prostiţi şi nu facem nimic sã ieşim din cercul vicios în care ne-am complãcut pânã acum, riscãm sã cãdem în… prostie, de-a binelea!

Orgoliul ne face sã ne postãm pe poziţia “prostiţi”, este o poziţie mai… convenabilã, mai suportabilã, vina cade, cel puţin la jumate, pe cel care ne-a prostit, iar noi devenim din vinovaţi principali, complici la aceastã vinã, dacã putem spune aşa!

Administraţiile locale s-au întrecut şi-n ultimele zile ale anului trecut, 2011, sã ne atârne ghirlande de luminiţe, pe toate strãzile centrale şi-n spaţiile destinate, tradiţional, perpetuãrii spiritului sãrbãtorilor de iarnã. Cu atâtea luminiţe, am uitat de… “luminiţa de la capãtul tunelului” a anilor nouãzeci, ca simbol al speranţei ieşirii din sãrãcie şi din obscuritatea comunismului,  pe care “luminiţã” n-o mai vedem, culmea, nu din cauza crizei, ci din cauza prea multelor luminiţe aprinse – dar asta uitãm – pe banii noştri! Astfel, spiritul sãrbãtorilor a fost deturnat, a fost confiscat, vinul fiert din noaptea Revelionului, oferit cu tona, plus sarmale, apãrând ca fiind din partea primãriilor! Dar se uitã – prostie curatã! – sã ni se aminteascã (sau sã ne amintim, cu de la noi putere) cã banii respectivi sunt de la bugetul local, adicã banii contribuabililor, adicã banii tuturor, adicã ai noştri, ai “poporului”, adicã fie ai “prostimii” fie ai “prostiţilor”, cum vreţi sã interpretaţi!

Se va spune, poate, cã plata acelui vin fiert şi a acelor sarmale, s-a fãcut din sponsorizãri! Curat sponsorizare, cã sã rãmânem la Caragiale, dar întrebãm: sponsorii aceia, ce interes au avut sã întreţinã o administraţie care este… în crizã? Ce interes au ei, adicã, sã perpetueze o putere care este în crizã, care suferã de lipsa banilor pentru salarii decente şi pensii rezonabile? Au sau nu au vreun interes? Desigur cã au, altfel nu s-ar implica, pe cine “prostesc” ei, ne vine nouã sã strigãm, dar n-o facem ca sã nu se spunã cã influenţãm opinia publicã!

Totuşi, întrebãm altfel: Noi, “noi, poporul”, ce interes avem sã ne lãsãm “prostiţi”? Sau ce interes avem sã simulãm prostia? Ca sã ne salvãm sau pentru cã aşa ni s-a spus, cã e crizã, şi cã trebuie sã… suferim, sã suportãm? Mai departe: Cine este sãrac, noi, care stãm în faţa televizoarelor şi ne uitãm la ei, cum se exhibã în maşini de lux şi ţinute de firmã, întâmpinând Noul An în locaţii de fiţe, sau milioanele de ţãrani, locuitori ai unor sate depopulate, cu primari ce se zbat sã ţinã comunitãţile pe linia de plutire ori încercând sã gãseascã soluţii… de a trece în formula de partid care sã le asigure mandatul pânã la capãt şi posibila prelungire a lui? Sau orãşenii, din apartamentele debranşate de la agentul termic? Sau disperaţii care se sinucid cã nu mai au soluţii, cã nu mai vãd “luminiţa de la capãtul tunelului” din cauza jocurilor de lumini… sãrbãtoreşti?

Anul 2012 este an electoral, dar şi an de crizã. Cum se vor împãca cele douã dimensiuni de-a lungul celor 365 de zile? Campanile electorale cer bani mulţi, şi de la buget şi de la… sponsori, iar criza cere austeritate, atât privind bugetul cât şi pe firmele sponsorizante! Curat dilemã, monşer, din care, vã spun, dacã ne vom lãsa “prostiţi”… se va ieşi! Se va ieşi nu pentru cã noi, ca popor, nu vom ştii sã decodãm formulele de susţinere a campaniilor electorale şi a tuturor gesturilor care le vor precede spre a le susţine şi consolida, ci pentru cã ne complacem în aceastã stare, pentru cã ne-au… dresat sã ne mulţumim cu puţin, ne-am obişnuit “sã trãim bine” la limita suportabilitãţii, iar asta ni s-a indus cã este… o performanţã!

Anul 2012 va fi un an greu nu pentru cã este crizã, ci pentru cã ne-am obişnuit sã trãim cu aceastã idee, fãrã sã privim în jurul nostru şi sã-i vedem pe ei, guvernanţii, cã nu sunt deloc în crizã! Ei hururesc cãlare pe buzunarele noastre ţipând în gura mare cã e crizã, precum hoţul care strigã “Hoţul!”, iar noi, “poporul” reacţionând din bun simţ, ne bãnuim între noi cã am fi cel care furã! Ei nu sunt în crizã, pentru cã dacã ar fi, ar fugi ca dracul de tãmâie de la a guverna un stat falit, sãrac, cu buget insuficient, cu foamete peste tot etc. etc. Dar, nu, bani sunt, resurse sunt, ei doar strigã “ Crizã! Crizã!” pentru ca noi sã ne bãnuim între noi cã am fi vinovaţi de criza asta “mondialã”! Curat mondialã!

D. Crizeanu

Primarul municipiului Orşova, Constantin Brãgaru, a fost eliberat din funcţie, marţi, pe motiv de incompatibilitate, printr-un ordin semnat de subprefectul judeţului Mehedinţi, Ioan Suru. „A încãlcat prevederile dispoziţiilor aticolului 87, alin. 1, lit. d din Legea 161 din 2003, în sensul cã s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 25.06.2008 – 19.01.2009, fiind în acelaşi timp şi primar şi administrator la firma proprie, SC COBRA SRL. Începând de astãzi (3.01.2012-n.r.), mandatul domniei sale a încetat, atribuţiile primarului vor fi preluate de viceprimar, urmând ca într-o şedinţã urmãtoare sã fie ales noul viceprimar”, a declarat subprefectul Ioan Suru.

Constantin Brãgaru considerã, însã, cã ordinul de încetare a mandatului sãu nu este legal, întrucât pe rolul Curţii de Apel Craiova existã douã dosare în care se judecã cu ANI pentru anularea a douã acte administrative, cel legat de constatarea incompatibilitãţii şi cel legat de acuzaţiile de fals în declaraţia de interese. În plus, edilul considerã cã subprefectul nu avea dreptul sã semneze ordinul de eliberare din funcţie. „A emis un ordin fãcând un abuz în serviciu, nimeni din aparatul de specialitate al prefectului nu a vrut sã-l contrasemneze. Eu cu ANI fiind pe instanţã nu s-a clarificat situaţia şi eu mi-am fãcut apãrarea spunând cã nu am fãcut acte de administrare. Doar instanţa poate sã-mi ia calitatea de primar sau electoratul, în niciun caz un subprefect. Am fãcut o plângere împotriva subprefectului la Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici pentru destituirea de urgenţã a dumnealui pentru cã, dacã mai rãmâne în funcţie, poate sã mai încalce şi drepturile altor cetãţeni. Eu m-am supus ordinului, am plecat din Primãria Orşova şi aştept hotãrârea de instanţã. Nu am înţeles niciodatã cum un subprefect poate sã se substituie instanţei”, a afirmat Constantin Brãgaru. Ordinul de eliberare din funcţie a primarului din Orşova a fost semnat de subprefect în condiţiile în care prefectul judeţului este în concediu. Constantin Brãgaru a fost ales primar în 2008 pe listele PDL, dar a fost exclus ulterior din partid, pe motiv cã este urmãrit penal în mai multe dosare penale. Funcţia de primar în Orşova este asiguratã de viceprimarul Ion Ghergulescu pânã la prima şedinţã de Consiliul Local. Inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate au anunţat, în luna iulie, cã au constatat încãlcarea legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilitãţilor şi indicii referitoare la posibila sãvârşire a infracţiunii de fals în declaraţii în cazul primarului municipiului Orşova, Constantin Adrian Brãgaru. Potrivit ANI, Brãgaru s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate în perioada 25.06.2008 – 19.01.2009, deoarece a deţinut simultan calitatea de primar al municipiului Orşova şi funcţia de administrator în cadrul S.C. COBRA S.R.L., încãlcând astfel prevederile art. 87, alin. (1), lit. d) si art. 91, alin. (3) al Legii nr. 161/2003, privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. În plus, potrivit ANI, Constantin Adrian Brãgaru a deţinut şi calitatea de asociat în cadrul S.C. COBRA S.R.L. Orşova (începând cu data de 11.04.1991) şi S.C. PERFECT S.R.L. Orşova (începând cu data de 04.04.2001). Inspectorii de integritate au anunţat cã au şi indicii referitoare la posibila sãvârşire a infracţiunii de fals în declaraţii de cãtre primarul Orşovei, în condiţiile în care acesta nu a menţionat, în declaratia de interese depusã dupa validarea mandatului de primar (25.06.2008), funcţia de administrator deţinutã în cadrul S.C. COBRA S.R.L. Inspectorii de integritate au dispus sesizarea organelor judiciare.

INTREBARE: Pe când soluţionarea cu celeritate a situţiei de la Primãria municipiului Drobeta Turnu Severin, domnule subprefect Ioan Suru?

Toţi, dar absolut toţi cei care acum de pe treptele mass-mediei fãcându-şi tribunã, au lipsit la apelul din faţã de la Intercontinental în 21, de la CC în 22, de la Timişoara în 20, de la Braşov în 15. Unde erau? Pe ici, pe colo, pe sub un birou neştiind dacã-i bine sã scoatã nasul sau sã stea acolo la adãpost şi sã lase proştii sã lupte pentru ei. Adicã ce-i putem socoti pe ãştia , aşa de deştepţi cum se cred ei? Nimic altceva decât nişte ambuscaţi: adicã ascunşi, pitiţi de pitici ce erau şi sunt.

Ei bine, aceşti pitici de trup şi caracter, care prin  1989 nu mai puteau de dragul conducãtorului iubit şi-l proslãveau în texte omagiale prin reviste, la televizor sau radio, în organele presei comuniste sau pur şi simplu în omagii spuse de la catedre şi tribune universitare, fie ei lectori sau studenţi, aceşti pitici-media ca şi alţi ambuscaţi prin posturi şi postuleţe bine remunerate de stãpânii roşii: fie ele economice, diplomatice sau altele, productive pentru bişniţa cu cafea, blugi şi gablonzuri, aceşti ambuscaţi deci, iatã acum ridicã freza şi murdãresc cu balele lor numele morţilor, rãnile viilor, curajul celor care s-au ridicat şi au strigat LIBERTATE! Toţi Xoii , Xeştii , Xcii , Xenii , Xceştii şi alţii ca ei, care în cei 22 de ani de la 22 decembrie s-au umplut de bani, de funcţii, de diplome şi medalii, alãturi de diplomaţi inventaţi de nevoi electorale, militari de la apelul de searã, ziarişti culeşi de prin canalele media, afacerişti care li-au spãlat gradele şi şi-au turnat stelele în bijuterii de familie şi costume armaneşti, toţi aceştia care s-au îmbuibat peste poate punând rapid mâna pe frâiele politice şi mai ales economice ale ţãrii, înjurã de mama focului pe cei care prin jertfa lor le-au permis sã existe, sã devinã ceea ce sunt.

Sunt eroi morţii, de acord. Sunt eroi şi rãniţii, dar mai puţin, spun ei. Dar nu reprezintã nimic cei care au luptat şi au rãmas în viaţã. Cei care tocmai pentru cã au rãmas în viaţã nu au permis încercãrilor contrarevoluţionare din 23, 24, 25 şi mai apoi sã reuşeascã! Cei care au desãvârşit paramilitar, jurnalistic şi uneori politic Revoluţia! De ce? Tocmai pentru cã prin fapta lor au creat un model. În care ambuscaţii nu au loc. Ei nu se pot privi în oglinda revoluţionarilor, a oamenilor curajoşi; acolo li se vede adevãrata faţã: hâdã de fricã, roşie de ruşine şi verde de urã. Ce pot face – şi chiar fac atunci? Denigreazã, batjocoresc, mint şi determinã şi pe alţii, nevolnici de tineri la vremea schimbãrii din ‘89, sã facã la fel cu ei. Sãracii tineri cu şcoalã de trei ani învãţaţi de  profesoraşi europeni proveniţi din prunci cominternişti!

Mari politicieni ca domnii Raţiu, Coposu, Câmpeanu, Ţepelea, Diaconescu, ca sã numesc numai din fostele partide istorice revenite pe scena ţãrii dupã ‘89, au recunoscut şi omagiat pe cei care au fãcut posibil prin sângele , curajul şi voinţa lor revenirea democraţiei în Romania. Au iniţiat chiar o Lege a recunoştiinţei în care, firesc,  i-au adus şi pe veterani. Legea prevedea şi câţiva lei pentru cei ajunşi la vârsta pensiei. Minipoliticienii Xişti i-au  tãiat.

De ce? Nu le ajungeau banii pentru investiţiile aranjate de firmele lor fãcute din ce au furat de la noi toţi? Poate. Nu le ajungeau banii de alegeri? Poate. N-aveau alte soluţii? Ba da. De ce nu taie banii de la antifascişti, care dupã cum ştim erau toţi comunişti?! De ce nu taie lefurile magistraţilor şi aşa prea mari pentru câtã dreptate fac? De ce nu cresc impozitele asupra marilor afacerişti? Şi, mai ales, de ce nu se ocupã în mod real de eradicarea corupţiei? Din amãrâţii de 2 lei din pensiile furate de la revoluţionari ca şi din necreşterea pensiilor celorlalţi amãrâţi sperã ei sã scoatã ţara din impas? Nu ţara, propriile gheşefturi doar. Am uitat: mai aveau o soluţie domnii X: sã nu mãreascã pensiile – şi aşa mari – ale anumitor categorii!

De aceea, pentru aceastã politicã de cadre criminalã, eu nu pot decât sã le doresc celor care o fac, dar şi celor care o susţin, tuturor Xilor din scrierea mea, sã aibã parte pânã la finele lor de doar o pensie de revoluţionar, de doar o sãnãtate de revoluţionar, de doar un respect de revoluţionar aşa cum ei îl acordã. Deşi sunt convins cã nici atât nu meritã! Sau, mai bine, sã plece în Europa, în lumea mare, pe unde o avea cineva nevoie de ei, de mintea lor, de politica lor, de vai de capul lor! Pãi nu asta-i politica şi indicaţia?

Sã plece.