Miercuri, 23 noiembrie 2011, la Muzeul de Artã din Drobeta Turnu Severin, cu sprijinul direct al doamnei doctor în istorie Maria Bãlãceanu – directorul acestei instituţii, s-a petrecut un fapt cultural simplu şi plin de adânci semnificaţii. S-au lansat douã cãrţi despre Maria Lãtãreţu–“Privighetoarea nepereche”, douã filme documentare şi un CD cu vreo 20 din cele mai cunoscute cântece ale artistei.

   A venit de la munte, aducând cu ea şi cei 73 de ani, înnotând la propriu printr-o ceaţã rece şi groasã ca lâna sau ca laptele de oaie, sã-i fie alãturi la aniversarea a 100 de ani de la naştere – mama cântecului mehedinţean Domnica Trop. Domnia-Sa a avut în stânga pe Luciana Maria Ene –laureata Festivalului internaţional de folclor “Maria Lãtãreţu” din acest an jubiliar şi în dreapta pe Oana Pîrvan din Ponoare – artistã consacratã ca pãstrãtoare şi continuatoare a tradiţiilor populare mehedinţene. Oana Pîrvan cu modestie, tenacitate şi inteligenţã a preluat cu responsabilitate ştafeta tradiţiei populare autentice de la Mama Domnica Trop, conducând  azi un colectiv şi un atelier de creaţie popularã la doar 7 kilometri de  Izverna.

   Un om curajos – originar din Crãguieştii Mehedinţului – Dorin Brozbã, dimpreunã cu alţi oameni curajoşi şi responsabili de prin pãrţile Gorjului (Ioana Lãtãreţu, nora marii artiste sau dr. Dumitru Hortopan –directorul Muzeului judeţean Gorj) aduc câteva elemente de referinţã menite ca, în peisajul pseudo-cultural din ce în ce mai sordid ce defineşte societatea româneascã de azi, prin opoziţie cu falsul şi boala sufleteascã din ce în ce mai evidentã, sã contribuie la restabilirea ordinii sufleteşti fireşti în societatea contemporanã.

   Cele douã cãrţi dedicate Mariei Lãtãreţu, întocmite cu migalã de Dorin Brozbã nu înseamnã, la prima vedere sau la o apreciere superficialã, decât alte “douã cãrţi” ce se vor alãtura, poate, miilor de cãrţi aflate pe rafturile librãriilor şi care vor aştepta cu sfialã şi în tãcere ziua în care vor fi împachetate într-o cutie  pe care scrie “retur”,  aşa cum se-ntâmplã cu multe altele scrise de dragul de      a fi numele cuiva pe o copertã şi care vor deveni inevitabil maculaturã.

   Miercuri, 23 noiembrie, la Muzeul de Artã din Drobeta Turnu Severin, Domnica Trop a cântat  ultimul cântec compus în urmã cu câteva sãptãmâni şi care ar putea fi considerat cu uşurinţã “cântecul de adio”. Nu sunt vorbe cinice acestea – cinicã este pensia pe care statul român i-o acordã Mamei cântecului popular din Mehedinţi Domnica Trop – 33,5 lei!… Iatã aşadar, câteva doar, din motivele pentru care se poate afirma fãrã riscul de a greşi cã la Muzeul de Artã din Severin, miercuri 23 noiembrie, s-a întâmplat “un act de culturã simplu şi plin de  adânci semnificaţii”…

   Mulţumiri doamnei doctor Maria Bãlãceanu – gazda care a aceptat imediat ca Mama Domnica sã-şi odihneascã genunchii obosiţi de Reginã chiar pe scaunul care a aparţinut Preşedintelui României, mulţumiri domnului Dorin Brozbã pentru cã nu şi-a uitat originile şi pentru munca pe care o desfãşoarã, dar şi, nu în ultimul rând, mulţumiri tuturor instituţiilor media care au rãspuns “prezent” la aceastã întâmplare simplã…

Dan Alexoae

   N.R.- mulţumiri domnului Dan Alexoae – unul din organizatori şi cel ce a fãcut posibilã prezenţa Mamei Domnica Trop la acest eveniment. Ca fapt divers, în luna septembrie autoritãţile gorjene i-au fãcut Domnicãi Trop o mare bucurie, dedicându-i o casã – muzeu în localitatea Curtişoara, la 10 km de Târgu-Jiu, în curtea Muzeului Arhitecturii Populare Gorjeneşti, ale noastre pauzã… nici la eveniment nu au venit…

Mã nepoate, mã cetitorii mei deştepţi de Obiectiv Mehedinţan, mie mi-e dor de vremile când ne vedeam pe Crişan, pe Strada Mare, ne salutam de pe un trotoar pe celãlalt şi ne mai rãmânea loc sã ne mai salutãm odatã. Pã ne ierea dor pãnã data viitoare, de aia ne mai salutam odata. Treceam apoi pin Piaţa Crişan, unde nerodu de Sucã, cu al lu Zbanghiu, vindeau ouãle de le furasãrã de sub cloşca lu Tanţa lu Pecingine, de ie varã de-antâia cu Tanţa lu Fãsui. Da sã schimbarã vremile, rãmasã nea Duicu la putere şi veni nea Gherghe, sã dusã nea Sârbulescu şi veni nea Mâţu, sã dusã şi al doilea nea Sîrbulescu, de recunoaşte lumea mai rar şi pretenii şi mai puţân, sã schimbarã vremile, ce mai. Pã unde mai stai acuma cu nea Sîrbulescu la o ţagarã, la o cafea, unde sã-l mai vezi pe nea Palaşcã cum soarbe din cafeaua lu nea Screciu, ori cum îţi zâmbeşte nea Morţun din colţu gurii.

   Pã nu mai vezi de astea, cã nea Stãnişoarã ie mai încruntat de felu mnealui şi nici nea Bãlu nu sã lasã mai prejos.

   Mã fraţilor, di la nostalgii, sã trecem la zâlele noastre, cã de astea ne lovim. Şi nu sã aude de bine. Pã, ete, rãmasã RAAN-ul fãrã preşedinte, plâng toţi bãieţii deştepţi. Plâng de bucurie, cã au scãpat de-o grijã, au acuma drum liber sã sã ocupe de ce trebe. Sã pregatesc sã trimeatã un bãiat deştept, pesemne cel mai probabel di la pretenii di la Energy Holding. Cã, cicã mai ie apã pe Dunãre şi atuncea sã mai învârte şi roata di la hidrocentralã. Buni bãieţii ãştia deştepţi, cum apar iei când trebe !, vorba lu nerodu de Sucã. Dacã nu le-o lua nea Mâţu faţa şi ne invitã la instalare, aşa marinãreşte!?

   Se investirã miliarde de euroi in şlamul dens, cã trebuia ca cenuşa sã fie depozitatã umedã, da numai cã nu ie nevoie decât de un vânticel sã prãfuiscã tot Severinu. Vai de ai de lângã fabricã. Da poate aşa sã prevede, rãmân mai puţâni, scade consumu şi creşte producţia. Poate-i întreabã cineva, da dacã nu ie opoziţie tot degeaba, nu sã mai întâmplã mare lucru.

   Pã de unde atâta opoziţie, dupã atâţia ani de opoziţie, cã s-or fi sãturat şi opozanţii, de când stau pe dinafarã. Cã aşa ie când te faci cã faci opoziţie. Numa nea Duicu sã pricepe la campanii pe ascuns, ca în perioada embargoului, cand trecea cu gazu pin dos. Da dacã ie sã sã aleagã prafu, sã alege pãnã la urmã…

   Furã alegeri la PPDE, cum îi place lu Tanţa lu Fãsui. Striga Tanţa cã partidu ie condus de dizarmonici, de sã cutremura sala. Da Sucã întrebã pe doftor ce e aia dizarmonie, da nu ştiu, cã ‘mnealui sã pricepe numai la ai de nu mai mişcã defel, pesemne sã nu aibe nimica împotrivã. Pã-n afarã sã puie mâinile pe chiept, nu mai au nimic împotrivã.

  Aia ie, mã nepoate, ca tanti Domnica Trop, di la culturã, are o pensie de 33,5 lei, adicã o pâine pe zi. Bine cã nu fumeazã. Şi când te gândeşti cã unii au folosit-o în campanie şi dupe aia au uitat-o. Da, lasã, cã şi la anu îs alegeri şi mama Domnica le cantã ca la alegeri. Aşa zâsã, cã nu uita şi cântã. Dupe preferinţe. Pânã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi… ceva mai optimişti!

Sãptãmâna trecutã, la Bucureşti, în Complexul expoziţional ROMEXPO a avut loc o nouã ediţie a Târgului de carte GAUDEAMUS. Conform datelor furnizate de oganizatorul principal, Radio România Actualtãţi, au fost amenajate 400 de standuri, au avut loc peste 1.600 lansãri de carte, s-au perindat prin târg peste 100.000 de vizitatori şi cumpãrãtori, invitatul de onoare al ediţiei fiind Italia!

   Printre cãrţile lansate, s-a numãrat şi GLISSANDO live, semnatã Dan Şalapa. Evenimentul s-a petrecut sub egida Editurii SINGUR din Târgovişte, sâmbãtã, de la orele 14.30, la standul 22, ATLAS GROUP DISTRIBUTION. Cartea, tipãritã la Editura şi Tipografia PROFIN din Drobeta Turnu Severin, a beneficiat de prezentarea fãcutã de Ştefan-Doru Dãncuş, directorul Editurii şi Grupului Media SINGUR şi de cea a prof. Daniel VIOREL, filosof şi matematician, Bucureşti. De asemenea, la lansare, printre participanţi s-au aflat scriitorii Mihai ANTONESCU, George TEI, Alex. VÂLCU, precum şi ceilalţi autori ale cãror cãrţi s-au prezentat şi lansat în acelaşi spaţiu, succesiv, şi anume: Emilia DÃNESCU (“Zestrea toamnei”, poezie), Corina-Lucia COSTEA (“Flori în clepsidrã”, prozã scurtã), Gheorghe Luchian-D’Aquila (“Moştenirea doamnei Miclescu”, roman). Fãrã ca autorii sã fi fost prezenţi, din motive obiective, desigur, s-au mai prezentat cãrţile apãrute sub egida Editurii SINGUR: “Rãnitã, umbra mea”, poezie (George Ioniţã), “Tovii”, prozã scurtã (Grigore M. Croitoru), “Despre ea, niciodatã”, poezie (Adriana Lisandru). Evenimentul de la standul 22 a fost filmat în integralitate, imprimarea, editatã, urmând a fi difuzatã pe internet, graţie lui Victor Potra, membru important al Grupului Media Singur. 

   Exemplare ale cãrţii GLISSANDO live, însoţitã de DVD cu documentarul “Ştefan Odobleja. Gândirea gândirii”, au primit prof. univ. dr. George STANCA (binecunoscut scriitor şi jurnalist, care a trecut pe stand special pentru a-l întâlni pe autor, cãruia, în 2010, i-a prefaţat cartea “Revoluţia tupeului”), apoi, Emil HUREZEANU, care a fost bucuros sã primeascã mai ales DVD-ul, mãrturisindu-şi interesul deosebit pentru personalitatea lui Odobleja – “Chiar mã intereseazã acest subiect!”, a declarat celebrul jurnalist de la “Europa Liberã”, redacţia emisiunilor în limba românã, a anilor ’80 – Ana BLANDIANA (alãturi de soţul sãu, Romulus RUSAN), cunoscuta autoare, în context, evocând, pe scurt, demersul jurnalistic de excepţie al severineanului Dumitru ANDRECA, autorul volumului de memorii ARHIVA GROAZEI (mãrturii ale deţinuţilor politici mehedinţeni), premiat de Fundaţia Alianţa Civicã, în cadrul proiectului Memorialul Sighet, volum care a debutat, sub formã de serial, în 1993, în “Jurnalul de Mehedinţi”, alãturi de Dan Şalapa – de asemenea, un exemplar al cãrţii a primit şi Robert ŞERBAN, scriitor, jurnalist şi editor, care, în calitate de redactor TV în Timişoara, a primit permisiunea de a difuza filmul, dacã va considera oportun, în cadrul emisiunilor culturale pe care le realizeazã.

   Târgul de carte GAUDEAMUS este copleşitor prin amploarea sa, fiecare metru pãatrat al ROMEXPO fiind presãrat, la aceastã ediţie, cu cãrţi, dintr-un spectru foarte larg, tematic, tipografic, tehnic etc, inclusiv e-book (cãrţi în format electronic): literaturã românã, universalã, ediţii bilingve, traduceri, literaturã pentru copii, de specialitate, beletristicã, istorie, dicţionare, monografii… Au fost prezenţi scriitori importanţi, contemporani, care au dat autografe, s-au întreţinut cu participanţii, vizitatorii, editorii şi ceilalţi scriitori prezenţi. George STANCA a lansat, spre exemplu, volumul EPISTOLAR, la care au participat Florin Piersic şi George Mihãiţã, Robert ŞERBAN (severinean la origine, dar stabilit de mai multã vreme în Timişoara), a lansat “MOARTEA PARAFINÔ, volum care a obţinut, la începutul lunii noiembrie a.c., Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, iar Ştefan Doru DÃNCUª a lansat “Casa memorialã DÃNCUª”, poezie, practic, o antologie de autor, un fel de “cîntec de lebãdã” al autorului, care a mãrturisit, mai în glumã, mai în serios: “Gata, nu mai scriu poezie, simt cã mi s-a epuizat filonul poetic, cel puţin pentru moment”. Lansarea a avut loc “în doi timpi”, respectiv, sâmbãtã, la standul Editurii EIKON Braşov (director, Mircea PETEAN), iar duminicã, 27  noiembrie, la Clubul bucureştean MOJO, într-o prezenţã foarte densã spiritual, presãratã de scriitori, jurnalişti, artişti, printre ei membrii grupãrii culturale “Bocancul literar”, grupul de muzicã medievalã “CANTOS” (Codruţa Drãgan şi Mihai Lojewski – vezi folkustic.blogspot.com/2009/01/grupul-cantos), cantautorul Eugen Avram, printre altele co-fondator al “Serilor comemorative REMEMBER VALI STERIAN” (vezi foreverfolk.com sau folkblog.ro/tag/eugen-avram) s.a.

   GLISSANDO live va fi prezentã, la începutul lunii decembrie, şi la Târgul de carte de la Târgovişte, organizat de autoritãţile judeţului Dîmboviţa, administrative şi culturale, cu sprijinul editurilor locale şi invitate, printre care şi Editura Singur.    

În data de 26 noiembrie 2011, o zi frumoasã de toamnã târzie,  familia distinsului profesor Augustin Popescu a avut ideea extraordinarã de a-l comemora la Casa de Culturã orãşeneascã Strehaia, cu o gazdã primitoare în persoana directorului ec. Marcel Pãunescu.

   Trecut la cele veşnice în urmã cu un an, profesorul Augustin Popescu a lãsat în urmã o bogatã operã literarã, zeci de generaţii de elevi pe care i-a pregãtit pentru viatã în domeniul  limbii şi literaturii  române, trei frumoşi copii realizaţi şi urme adânci în credinţa enoriaşilor pe care i-a pãstorit, cuvintele fiind prea sãrace pentru a-l elogia. 

   Participanţi au fost dascãli actuali şi foşti colegi ai profesorului Augustin Popescu, primarul oraşului ing. Sâmion Burcu, directorul sãpţãmânalului “Obiectiv mehedinţean” Teodor Abagiu şi nu în ultimul rând elevi ai Grupului Şcolar Industrial “Matei Basarab” Strehaia îndrumaţi de profesorul Costel Safta.

   Comemorarea a debutat prin alocuţiunea fiului profesorului Augustin Popescu, Octavian Tudor Popescu şi el profesor dar de matematici la Colegiul Economic Timişoara care, plin de emoţii, a evocat personalitatea tatãlui sãu şi a prezentat un fragment dintr-un film unde publicistul Augustin Popescu, cu ceva timp în urmã,  a vorbit în faţa studenţilor de la Facultatea de Filologie a Universitãţii de Vest Timişoara ,unde a evocat personalitãţile  profesorilor  sãi, printre care academicianul Tudor Vianu a ocupat un loc de cinste.

   Decanul de vârstã al participnţilor, profesorul Dumitru Bãdescu a elogiat personalitatea lui Augustin Popescu, fiind prieteni şi colegi de condei, arãtând cã timpul a fost nedrept şi l-a rãpit dintre noi prea devreme, fãrã a-l lãsa  sã-şi termine opera şi aşa destul de vastã.

   Profesoarele Elena Perţ şi Sanda Grigorie, la rândul lor, au elogiat personalitatea şi opera profesorului Augustin Popescu cu care au colaborat foarte bine la revista “Arcade”, copilul de suflet al marelui dispãrut.

   Intervenţia profesorului doctor de religie Ion Mutu Nicolae,  de la Colegiul Tehnic “Decebal” Drobeta Turnu Severin, a fost una pe teme spirituale deoarece cu ani în urmã a colaborat cu profesorul Augustin Popescu, invocându-l pe Sfântul Augustin  unul din cei patru Pãrinţi ai Bisericii Occidentale alãturi de Ambrozie, Ieronim şi Grigore cel Mare şi  care se numãrã printre cei mai importanţi teologi şi filosofi creştini, ale cãrui opere au modificat substanţial gândirea europeanã.

   Directorul casei de Culturã Orãşeneşti Strehaia ec. Marcel Pãunescu a dat citire unui mesaj de suflet din partea profesorului universitar doctor Mihai Gheorghe de la Facultatea de Filologie a Universitãţii Bucureşti.

   Activitatea culturalã a continuat cu douã momente deosebite prin lansare de carte a publiciştilor Dumitru Bãdescu şi Elena Popescu.

   Profesorul Dumitru Bãdescu a lansat Cronici literare, volumul al doilea, dedicat soţiei, profesor Dora Elena Bãdescu, pentru cã i-a fost alãturi ajutându-l şi încurajându-l.

   Dumitru Bãdescu publicistul este “un magician al metaforei, al simbolului şi al motivelor livreşti cu un pregnant timbru propriu, care-i conferã originalitate şi sensibilitate, dar şi dorinţa interpretãrii exhaustive, dublatã de respectul incomesurabil faţã de actul de culturã şi creaţie”, aşa cum aratã profesorul severinean Eleodor Popescu în postfaţa volumului al doilea Cronici Literare.

   Distinsa poetesã Elena Popescu înainte de a recita din volumul Vibraţie sub arcuşuri de toamnã,  care a fost lansat cu aceastã ocazie, a spus o „poveste”,  care are un sâmbure de adevãr, cu o frunzã gãsitã într-un parc şi culmea aceasta mirosea a trandafir deşi nu-i aparţinea, iar la întrebarea de unde are acel miros specific doar trandafirului aceasta a rãspuns cã a fost lângã el sau printre petalele lui, bineînţeles cã audienţa a înţeles tâlcul poveşti cu trandafirul  alb  care era, bineînţeles, soţul Augustin Popescu iar frunza „virusatã de  poezie” a fost chiar dânsa.

   Autorii Dumitru Bãdescu şi Elena Popescu au fost felicitaţi de asistenţã pentru operele lansate prin cuvântãrile profesoarelor Sanda Grigorie şi Elena Perţ, care personal mulţumeşte profesorului Dumitru Bãdescu în mod deosebit pentru cã i-a insuflat dragostea pentru literaturã în timpul liceului, fiindu-i elevã.

   Activitatea culturalã desfãşurtatã la Casa Orãşeneasca de Culturã Strehaia a fost un adevãrat act de culturã motiv pentru care organizatorii meritã felicitãri, iar tinerii participanţi de la Grupul Şcolar Industrial “Matei Basarab” Strehaia au câteva „modele vii” pe care le pot urma.

prof. Vasile Cãlãpareanu

* În premierul Emil Boc se pare cã s-a trezit bãrbãţia. Bãrbãţia politicã, desigur, cãci, sub alte planuri, ne este mult prea greu sã ne pronunţãm. În şedinţele de guvern pe care le prezideazã, el nu oboseşte sã repete cã „guverneazã cu demisia pe masã”. Ei, da, pe ãştia nu-i întrece nimeni în materie de reprezentaţii melodramatice, dacã nu fac ei pe victimele potenţiale în momentele considerate cele mai potrivite ale conjuncturii politice interne, nu se simţesc bine deloc. „Nu voi permite – a atras atenţia Emil Boc, la una din ultimele şedinţe de guvern – nicio evoluţie populistã şi electoralã a bugetului; vreau sã ştiţi cã îmi asum, inclusiv cu preţul demisiei, menţinerea stabilitãţii macroeconomice a ţãrii.”. Da, cum sã nu, iar noi chiar trebuie sã-l luãm în serios. Tocmai într-un an preelectoral, când celor aflaţi la putere numai de austeritate nu le arde. Sigur, dacã vor sã-şi menţinã poziţiile.

                * Dar, dacã stãm strâmb şi, vorba aia, judecãm drept, ajungem la concluzia cã ambiţiosul ardelean mic la stat, mare la sfat, ar cam vrea sã-l lase  în off-side pe mentorul sãu, Traian Bãsescu. Care „se bagã” adesea în problemele guvernului, recomandând disponibilizãri „fãrã numãr”, reduceri, tãieri, tot fãrã numãr etc., lãsând sã se întrevadã imaginea unui şef de stat responsabil, nepreocupat de imaginea proprie, deşi, la fel ca şi Boc, are un chef de trai ascetic ceva de speriat. De fapt, ceea ce încearcã Emil Boc este doar sã-şi mai dreagã, într-o oarecare mãsurã, imaginea, prezentându-şi-o, într-un mai mult decât sugestiv paralelism, alãturi de cea a lui Bãsescu. Când v-am spus cã acest tandem nu poate, în ciuda unor zvonuri contrare, sã fie distrus, nu ne-aţi crezut. Încã nu este  târziu…

                * Un rãzboi ciudat, de-a dreptul disproporţionat,  se duce prin presã între Vasile Dâncu (fostul, poate şi actualul „ideolog” al PSD) şi Adrian Nãstase, fostul şi, poate, viitorul lider al partidului. Dâncu îl numeşte pe Nãstase, fãrã a-l numi, pe blogul (ah, blogurile!) personal, „omul cãruia i se cuvine totul”, care, „dacã ajunge într-o funcţie publicã, devine un colecţionar de orice, un mare depozit, adunã toate jucãriile pe care nu le-a avut când era mic: maşini, tablouri, ceasuri, bijuterii (…)”. Noi nu ştim dacã Nãstase intrã în acest aşa-zis portret. Noi ştim cã Nãstase, Adrian Nãstase, este un politician nãscut, nu fãcut (poate cel mai înzestrat „produs” al acestui domeniu dupã 1990), cã este un intelectual aşijderea şi cã, fãcându-i acest portret „dur”, impostorul Dâncu, în fond, s-a autocaracterizat, menţionându-şi conştiincios frustrãrile personale faţã de un om care a creat un partid, ţinându-l, ani în şir, la vârf în topurile autohtone. Priviţi ce a ajuns PSD dupã ce Adrian Nãstase a fost… decãzut într-o funcţie, nu-i aşa, onorificã de cãtre marioneta aşa-zisului „grup de la Cluj”, Mircea Geoanã. Priviţi-l, simultan, şi pe Geoanã, acum, la expirarea sinistrei sale „misiuni” în PSD, iar contururile realitãţii din social-democraţia româneascã devin din ce în ce mai clare. Atât de clare, cã te orbesc. Suficient cât sã mai ai senzaţia cã acest partid mai trãieşte…

De aceastã datã la Campionatul Naţional de Unifight, secţiunea K1 (TATI-KICK-BOXING) care s-a desfãşurat la Craiova, în Sala Sporturilor în perioada 26-27 noiembrie 2011, lotul de sportivi de la  Palatului Copiilor- Filiala Strehaia, au dat dovadã de pregãtire excepţionalã impunându-se în lupta pentru medalii în faţa sportivilor din ţarã.

   Dar iatã şi câştigãtorii care prin prestaţia lor aduc faimã oraşului, judeţului şi instituţiilor la care se pregãtesc ca sportivi şi ca elevi:

- La copii – 10 -11 ani: Brebinaru Sorin Alexandru (Şcoala “Mihai Viteazul”) – a obţinut argintul la cat. -40 kg.

- La copii – 12-13 ani: Riciu Cleonia (Şcoala “Mihai Viteazul”) – a obţinut argintul la cat. -55 kg. Borâşteanu George (Şcoala “Mihai Viteazul”) – a obţinut aurul la cat. -55 kg.

- La cadeţi – 14-15 ani: – cat.-65 kg: Milca Victor (medalie de aur) – Şc. Gen. “Mihai Viteazul”; – cat.-55 kg: Belbiţã Diana (medalie de aur) – Liceul “Matei Basarab”; – cat.-50 kg: Stoica Alexandru (medalie de aur) – Liceul “Matei Basarab”; . cat.-50 kg: Rãceanu Filofteia (medalie de bronz) – Liceul “Matei Basarab”; – cat.-50 kg: Vulsãnescu Bogdan (medalie de bronz) – Liceul “Matei Basarab”;

- La juniori – 16-17 ani:  – cat.-55 kg: Sperius Nicu (medalie de aur) – Liceul “Matei Basarab”- cel mai tehnic sportiv al concursului. – cat.-60 kg: Lunguleasa Ştefan (medalie de aur) – Liceul “Matei Basarab”

- cat.-60 kg: Mirea Emilian (medalie de aur) – Liceul “Matei Basarab”

- La +18 ani – Seniori : -cat.-65 kg: Bizu Narcis (medalie de aur) – Liceul “Matei Basarab”

   De asemenea s-au impus în concurs şi trei sportivi de la CS Gyoni Fight Turnu Severin, antrenaţi de  Schintee  Ion.

- La cat. -35 kg (10-11 ani) – Bobei Dragoş – medalie de argint; – La cat. -65 kg (16-17ani) – Ciuruc Roky – medalie de aur; – La cat. -60 kg (+18 ani) – Sîrbu Ionuţ – medalie de aur.

   Prin rezultatele obţinute, judeţul Mehedinţi a ieşit pe primul loc. Sã sperãm cã articolul nostru va fi un semnal pozitiv pentru instituţiile abilitate sã-şi felicite şi sã-şi premieze campionii.               prof. Gâdea Ilie.

Dupã ce PSD a fãcut PDL cadou şefia Senatului, cã tot se apropie perioada sãrbãtorilor de iarnã, stãm şi ne întrebãm dacã nu cumva social-democraţii au dat în mintea copiilor. La prima vedere aşa pare. Dar, dacã am sta sã judecãm mai bine, am vedea cã nici cu Mircea Geoanã la timona Senatului nu am spune cã PSD a ieşit în vreun avantaj vizibil şi palpabil. Pur şi simplu Mircea Geoanã nu a reuşit, cât a fost preşedintele acestui for legislativ, sã transfere un capital pozitiv de imagine asupra foştilor sãi colegi de tabãrã politicã. Aşa cã, la drept vorbind, calculul social-democraţilor se pare cã a fost destul de simplificator: ori cu Geoanã, ori fãrã el, cam tot aia.

   Singurul ieşit în câştig din acest geşeft politic (pe lângã Ponta care şi-a vãzut poziţia de lider întãritã) rãmâne PDL, mai precis Vasile Blaga care astfel îşi ia puţin revanşa în faţa lui Emil Boc, dupã ce a pierdut preşedinţia partidului fiind ridiculizat la greu de însuşi Bãsescu. Vechea gardã, trioul Blaga-Berceanu-Videanu, îşi reia poziţiile de forţã în partid, gata-gata sã dea jos cu premierul, dacã e cazul.  Momentan nu e, dar va veni şi momentul în care Boc va plãti şi în interiorul propriului partid, nu doar în exterior, pentru felul în care a condus şi guvernul, şi propriul partid.

   Scandalul de la Cluj, cu fostul primar Apostu, penibil şi grav, e doar una dintre greutãţile de plumb ce vor atârna de gâtul sãu politic atunci când se va duce la fund, metaforic vorbind. Repoziţionarea lui Blaga dã un semnal puternic în PDL, nimic de zis, doar cã nu ştiu ce ar mai putea face pedeleii cu un astfel de semnal, acum, în ceasul al 12-lea. Sunt şanse minime sã scape de ghilotina electoralã, şi, cu Blaga la şefia Senatului sau fãrã el, tot undeva pe la 7-8% din numãrul total de voturi se vor plasa în 2012, cu toatã “bunãvoinţa’’ celor din diasporã sau a organizatorilor de trasee electorale. 

   Sigur, Blaga, Berceanu, Videanu sau Udrea vor mai “prinde’’ nişte locuri în urmãtorul parlament, chiar dacã Parlamentul se va reforma şi vor fi mai puţine fotolii de ocupat. ªi e posibil chiar sã joace un rol important în nişte combinaţii, cam cum joacã acum UDMR. Dar de putere nu se vor mai apropia atât de uşor, mai ales cã “locomotiva’’ Bãsescu va fi deja trasã în depou, la secţiunea istorie. Marii PDL vor mai prinde locuri prin legislativ, va fi mai greu sã realizeze acest lucru cei mici, din provincie. Mai îi vedeţi pe Cornel Ghiţã sau pe Doiniţa Chircu deputaţi? Nu cã nu ar fi simpatici şi bine intenţionaţi, dar pur şi simplu nu mai merge la electorat doar cu bunele intenţii şi afirmaţii plus poza aferentã cu Bãsescu. Greu de crezut cã ar mai ţine aşa ceva şi-n 2012, dupã toate bâlbâielile portocalii. Chiar şi lui Mihai Stãnişoarã nu-i va fi uşor sã obţinã un loc în viitorul Parlament, la alegerile din 2012, deşi organizaţia se va da peste cap sã rezolve problema, dar nu ştiu cu cât aplomb, pentru cã deja bateriile PDL sunt epuizate şi argumentele reduse. Dacã democrat-liberalii mehedinţeni nu mai vor obţine sau nu un loc în viitorul legislativ rãmâne de vãzut, povestea lor politicã se apropie oricum de un final cât se poate de patetic, cel puţin la nivelul guvernamental şi parlamentar. Poate la cel local lucrurile vor sta altfel, ici colo, prin localitãţile pe care PDL le mai controleazã politic. Dar oricât le-ar controla ei, frustrarea populaţiei e majorã, şi asta nu mai poţi controla.

   Nici chiar la Severin, unde poziţiile lui Gherghe par sigure, nu e chiar atât de sigur. Cât or fi Gherghe de lider al PDL, nu poate trage prea în sus, la vot, propriul partid. Cu ce argumente ar putea-o face? Oamenii se confruntã cu mari greutãţi, cu necazuri apãsãtoare, şi fluturarea flamurilor portocalii nu ar face decât sã stârneascã furie. Pun pariu cã Gherghe va face o campanie în care PDL sã se vadã cât mai puţin, şi el şi mãreţele lui realizãri de edil cât mai mult.