Madame Firea, de la Primãria Capitalei, a ajuns sã fie un capãt de ţarã în politica româneascã. Duduia care se maimuţãrea la tv a primit un sceptru mare în PSD şi conduce cel mai mare oraş din ţarã. Prin promovarea madamei Firea se vede faptul cã în România u conteazã capacitatea, performanţa, inteligenţa, onestitatea, ci sondajul de opinie. Dacã pui un pechinez în sondaj şi este pe primul loc, probabil cã şefii partidului politic îl vor desemna candidat pentru prezindenţiale sau pentru primãrie, sau pentru Consiliul Judeţean. Sondajul decide orice într-o democraţie sau poate doar în democraţia româneascã. Astea ar fi riscurile democraţiei, ar spune unii specialişti. Şi trebuie sã ni le asumãm şi noi, în românica noastrã.
Gabi Firea a fost adunatã de pe ecranul tv, a avut şansã cã şi-a tras un culoar care sã o ridice în politicã şi a avansat în PSD, pânã când a ajuns şefã de primãrie. Şi nu orice primãrie, ci cea mai importantã primãrie din ţarã. Sigur cã ne uitãm şi la celelalte partide nu numai la PSD. De parcã nu aproape peste tot nu sunt plagiate, falsuri, îmbogãţiri suspecte, politicieni şi afacerişti de carton. Mulţi afacerişti care au prosperat doar pentru cã au avut un culoar favorabil în politicã. Şi au întors ei în campanii electorale ceea ce primiserã de la administraţiile locale. Şi jocul s-a tot repetat, indiferent de cine a fost la putere. Uite aşa, administraţiile locale au lucrat pentru prosperitatea celor puţini şi pentru mizeria celor puţini. S-a întâmplat lucrul acesta în multe comune şi oraşe, în care nu se simte prea mult cã a venit democraţia.
Primarii au pus mâna pe putere cu ajutorul unor oameni de afaceri. Imediat dupã aegeri au fost uitate promisiunile faţã de populaţie şi au fost onorate în procent de sutã la sutã şi chiar mai mult decât atât promisiunile faţã de afaceristul care a pompat bani în partid. La alb sau la negru. Nu este nicio surprizã pentru nimeni dacã în România sunt zone extrem de sãrace, ghetouri ale foametei oaze de bogãţie verde.
Preocupaţi de soarta prea bogaţilor pentru a-i face şi mai bogaţi, primarii şi boşii din politicã au şi acum restanţe la canalizare şi la apã şi la energie electricã. Încã avem jumãtate din ţarã fãrã drumuri, apã curentã, canalizare şi destule gospodãrii fãrã energie electricã. Legea este şi ea parcã mai mult de partea celor privilegiaţi. De ce a rãmas în continuare România sãracã dupã 27 de ani de democraţie, de ce doar cei cu bani au şansã la viaţã şi în justiţie. Cine a construit în felul acesta România: o ţarã slabã şi sãracã. Cu siguranţã cã a fost vorba de o conspiraţie şi de o conjuraţie a strãinilor care au vãzut în ţara noastrã o piaţã foarte bunã de desfacere pentru produsele lor de o calitate îndoielnicã. Nu a fost nimeni interesat pentru a avea o Românie puternicã, nici cei de afarã, nici cei din ţarã. România se spune cã a dat şpagã Petrom pentru a intra în UE. Oare a meritat? Rezervele de combustibil ale ţãrii cu totul au ajuns pe mâna OMW. Austriecii şi germanii sunt cinstiţi când vine vorba de mãrunţişuri. Cine poate sã le mai tragã vreuna germanilor când vine vorba de furtul la scarã planetarã al falsificãrii testelor de poluare. Nimeni. Deja, când jaful e planetar, se dã o lege şi nu mai pune nimeni întrebãri. Doar americanii au avut curajul sã le cearã bani germanilor pentru cã le-au vândut maşini falsificate.
Pe o piaţã plinã de falsuri ce mai conteazã câteva şi în România. Cele mai multe falsuri sunt însã în politicã. Sunt nişte paiaţe care au stãpâni undeva în decor şi nu îi vede nimeni, de cele mai multe ori. Politicienii au ajuns sã nu mai fie decât nişte afişe şi angajaţi ai unor grupãri de interese. Nu mai este nimeni în slujba cetãţeanului. Trist este cã nici aşa nu par sã se rezolve problemele, chiar dacã se furã şi lucrãrile ajung în mâna clientelei. Nici acelea nu sunt fãcute bine. Funcţionarii au strâns averi cât pentru 3 -4 generaţii. Alegem doar nişte poze în spatele cãrora sunt alţi pãpuşari. Madame Firea nu a reuşit sã se ridice peste stadiul de imagine. Poate ne va fi propusã de preşedinte de stat.
