DR TR

Chiar aşa s-a ajuns sã se devocalizeze numele oraşului nostru, şi parcã îl citim cu zãbale în gurã. Cei ce se grãbesc otova le este peste mânã sã scrie trei nume întregi, dar dacã Turnu s-a putut reduce la Tr, ( vezi şi Tr. Mãgurele), provenind din vocabula turn, precum târg pentru Tg. Jiu, Tg. Mureş etc), Drobeta nu se poate abrevia în ruptul capului (poate doar al unora!). Dr. este valabil numai la titlul de doctor, poate cã Severinul şi-a luat doctoratul, oho, şi nu ştim noi în ce, dat de oficialitãţile sale, dupã cum citim în acte, antete, pe firme, pe ştampile, pe garduri şi chiar pe coşurile de gunoi: Dr. Tr. Severin

Când s-a înfiinţat oraşul în 1833, ctitorii l-au numit Noul Oraş Severinul, apoi l-au grafiat oficial Turnu- Severin. Turnu era un nume plãcut, am aflat cã sãtenii spuneau „mergem la Turn, la oraş”. Mai târziu, prin 1972, s-a adãugat anticul Drobeta, când oraşul a fost declarat din nou municipiu, într-un context protocronist (vezi şi Napoca, statuile lui Decebal) când regimul politic se lãuda cu trecutul cât mai îndepãrtat şi cu viitorul… cât mai apropiat – dupã cum suna şi sloganul partidului: Trãiascã comunismul- viitorul de aur al omenirii (sublinierea aparţine absurdului). Ajungi sã lauzi trecutul şi sã crezi cã trãieşti viitorul numai când prezentul îţi scapã.

În fine, Drobeta e un nume sonor, a prins mai bine decât Napoca  nu auzi pe nimeni spunând  „merg la Cluj Napoca”. Pe când noi, drobetanii, drobetarii suntem mai folclorici, ni s-au dedicat şi versuri: ”La Drobeta, la Drobeta/ Unde mi-au furat poşeta” Unora, totuşi, nu le place apelativul antic, deşi acesta are o sorginte de esenţã… tare, dupã cum spun unii istorici: dru- fonem celtic – înseamnã stejar, simbol al puterii (druid-preot). Celţii au dãinuit şi aici pe malul fluviului, alãturi de geţi şi eleni care „ monitorizau” Dunãrea (Istros) de la Porţile de Fier la Pontul Euxin. Aici la noi se aflau pãduri de stejar, la construcţia Podului lui Traian s-au folosit stejarii de pe 200 ha, deci e posibil ca Drobeta sã fi fost „Cetatea Stejarului”. Unii dacologi susţin însã cã Drubeta ar fi provenit din drub- despicãturã, dupã cum se despicã Dunãrea în faţa Insulei Şimian. E chiar cool sã spui cã locuieşti într-o despicãturã!

Drobeta însã a rãmas în memoria veacurilor prin ceea ce devenise în timpul ocupaţiei şi administraţiei romane. Castrul roman Drobeta a fost prima cetate din piatrã ridicatã în Dacia (103- 105) iar curând, alãturi de castru, s-a dezvoltat un oraş, în timpul împãratului Adrian devenise municipiu (121) iar Septimiu Sever îl ridicase la rangul de colonia (195), ceea ce conferea cetãţenilor urbei drepturi egale cu ale celor de la Roma. Drobeta devenise primul centru urban din Oltenia şi al treilea din Dacia, dupã Sarmisegetusa şi Apullum. Recurg la istoria scrisã pentru a reaminti un nume care de fapt nu a dispãrut, zidit fiind în piatra rãmânerii. Sã-l fi lãsat „în pacea lui dintâi” (cum zice poetul) Acum, dacã tot am reaprins  tãciunii în vatrã, e bine sã respectãm şi numele dintâi.

Ne plac sau nu ne plac, numele oficiale trebuie respectate, şi e de neînţeles de ce tocmai oficialitãţile nu le respectã. Ne iubim oraşul dar trebuie sã învãţãm şi cum sã-l iubim. Nu lezând trupul numelui sãu şi nici sã-l bagatelizãm lipindu-l pe coşurile de gunoi. De câţiva ani s-a instituit un fel de tabloidizare gunoierã. Tot oraşul e plin de coşuri de gunoi pe care stã scris: Primãria Dr. Tr. Severin. Deunãzi au fost aşezate opt  asemenea coşuri chiar în faţa Palatului Culturii, vizavi la fântânã aflându-se  deja alte 13! Severinul, în zonele sale centrale, clasice, a fost şi este un oraş curat, foarte puţini sunt cei care aruncã pe strãzi, şi oricâte coşuri ar fi, aceştia aruncã mai… pidosnic. Un edil normal şi educat ar înţelege cã, totuşi, omul nu aruncã unde e curat-oglindã, aruncã acolo unde vede tot gunoaie. Ia vedeţi, domnule primar, cã la intrarea în Primãrie sunt postate numai douã coşuri… De nenumãrat sunt în josul Parcului Central şi pe aleile sale, unde nici nu mai  purcedem vãzând bãncile de curând vopsite în negru, brrr! Eu nu-i mai înţeleg pe edilii severineni, nu ştiu ce-o fi în cãpãţânile lor şi în sufletele lor!

Ce-ar fi ca Prefectura sã dea o dispoziţie scrisã cãtre toate instituţiile, firmele etc, prin care sã se reglementeze respectarea numelui oraşului în integralitatea sa şi în neîntinarea sa.

   Nomen est omen, spuneau latinii.

Ileana Roman

Tags:

About autor