Fierbe oala cu politicieni?

Politicienii au început sã dea peste oalã, pentru cã pânã acum nu au ştiut cum sã se comporte faţã de situaţia în care se aflã. Au un guvern tehnocrat pe care îl susţin pe toate planurile şi îi asigurã şi o majoritate parlamentarã. Nu a întrebat nimeni pânã acum ce decizii ia guvernul, dacã sunt bune, dacã îl ajutã pe popor, dacã sunt populare sau nepopulare sau întrebarea cheie, dacã ia vreo decizie bunã acest guvern. Sau poate faptul cã nu ia vreo decizie este cea mai bunã decizie. A vorbit Cioloş şi apoi Dâncu de profesionalizarea administraţiei publice şi de reformarea funcţionãrimii publice. Anul trecut se întâmpla asta. De atunci şi pânã în prezent nu au reuşit sã schimbe cinci prefecţi sau sã punã niscaiva şefi pe la deconcentratele din judeţe sau chiar sã schimbe directori pe la agenţiile din administraţia centralã. Au schimbat oameni, doar acolo pe unde au aflat cã urma DNA sã îi ridice. În fine, dupã ce a anunţat vicepremierul Dâncu starea administraţiei publice, care e centralizatã la mentalitate, inflexibilã şi lipsitã de iniţiativã şi prea subordonatã şefimii politice, a şi uitat lumea cine e Dâncu şi de faptul cã e al doilea om în guvern şi cã de fapt e un pesedist vopsit.

Ce obiect de activitate are acest guvern nimeni nu ştie. Ba copiazã programul de guvernare al lui Ponta ba spun din când în când tot felul de poveşti pe la tv. Spuneau, mai bine zis, cã de ceva timp pare cã România este condusã de o tehnocraţie şchioapã. Nimic decent mãcar. Pe la educaţie au mai apãrut ceva iniţiative de a mai tãia sau adãuga ore prin orarul elevilor de gimnaziu. Mai era ceva şi legat de ora de religie, sã modifice numele disciplinei educaţie fizicã şi sã mai adauge sãnãtate.

Legat de partea economicã nu s-a auzit nimic de o strategie privind înfiinţarea de locuri de muncã. S-a vorbit de o comisie, s-a bâjbâit ceva de combaterea sãrãciei prin introducerea CNP-ului obligatoriu la toatã populaţia care nu îl deţine încã. S-a mai lucrat la votul prin corespondenţã şi s-au fãcut demersuri pentru organizarea alegerilor locale. Adicã sã ai un guvern tehnocrat nu pare sã fie o mare filosofie. Pare o rupturã şi mai mare faţã de toatã lumea. şi de agenda partidelor şi de cea a populaţiei. O apropiere se spune cã ar fi faţã de agenda UE şi cea a FMI. Sunt obiectivele trasate de ani de zile, parese cã de la formarea poporului român, din împreunarea dacilor şi a romanilor.

Probabil cã FMI exista sub o formã sau alta şi pe vremea lui Burebista. Dacã nu pe vremea lui Burebista, pe vremea lui Decebal. Poate cã avea altã formã, una politicã, dacã obiectivele de atunci ale imperiilor le regãsim şi acum la FMI. Adicã impunerea unor reguli şi popoarele respective erau tolerate sub acel set de reguli. Îşi oferea imperiului resursele umane şi de altã naturã. Mai plãteau şi un mic tribut periodic şi toatã lumea era sãracã şi fericitã. Cam aşa au funcţionat lucrurile pânã la înfiinţarea FMI, care nu a avut nevoie de sabie sau rachete, ci a lucrat doar cu valutã. E mai uşor sã câştigi falimentând ţãri, decât sã consumi timp cu armate şi bombe. Au şi bombele rolul lor, dar în alte situaţii. Pentru a susţine industria de armament a unor state, e nevoie şi de conflicte armate.

Aşadar, la ce bun un guvern tehnocrat, în locul unuia politic? Pãi un guvern tehnocrat este perfect atunci când trebuie sã aplici la perfecţiune o directivã sau un acord. Bãieţii ãştia iau doar salariu sã execute şi se simt bine când sunt felicitaţi pentru munca depusã. Când vine vorba de politicieni apoi aceştia poate mai cer şi ei ceva şpagã ca sã semneze un nou acord sau sã mai privatizeze o fabricã sau nişte resurse. Tehnocratul e bucuros cã şi-a primit felicitãrile pentru cã a realizat partea de hârtii excepţional. Partidele parcã au început sã miroasã şi ele ce pute. Poate cã Guvernul tehnocrat salariat şi al altor instituţii europene este mulţumit cu felicitãrile de la UE şi nu mai are nevoie de obiective naţionale sau nu e interesat de calitatea politicilor publice sau în avantajul cui se implementeazã, atâta timp cât funcţionarul e un profesionist şi le implementeazã bine. Partidele îşi dau şi ele seama cã lucrurile pot scãpa serios de sub control şi pe nesimţite pânã la alegerile din toamnã şi se pot trezi cu privatizarea goalã. Bãieţii tehnocraţi, înainte se numeau deştepţi lucreazã extrem de fin şi nici nu îţi dai seama când îşi mutã sediul social în Burkina sau când ţi-au vândut şi ultimele resurse minerale. Cine sunã deşteptarea, condamnatul nedefinitiv Dragnea sau echipa de veveriţe anacronice de la PNL şi de sub talpa lui Iohannis?

Tags:

About autor