Drama RAAN şi parlamentarii de provincie

               Am citit zilele trecute o scrisoare adresatã de sindicaliştii de la Romag Prod şi Termo Prod parlamentarilor PSD de Mehedinţi. Aflaţi în protest, sindicaliştii abia îşi tempereazã nervozitatea vizavi de parlamentarii PSD, pe care-i invitã, finalmente, la un dialog pe tema crizei RAAN, încheind scrisoarea cu o formulã cam austerã, „cu deosebitã consideraţie”. Deşi e clar cã numai de consideraţia sindicaliştilor nu se bucurã parlamentarii Traicu şi Nicolae, de exemplu.

„Vã adresãm aceastã scrisoare deschisã ca urmare a discuţiilor apãrute în presã şi în rândul cetãţenilor din oraşul Drobeta Turnu Severin, despre problemele majore economice şi sociale cu care se confruntã aceştia odatã cu închiderea singurului producãtor de Apã Grea din Europa. Prin aceastã scrisoare ne arãtãm îngrijoraţi de lipsa de reacţie a  dumneavoastrã  ca partid principal în judeţul Mehedinţi în ceea ce priveşte problema semnalatã, de declanşarea prematur a campaniei electorale şi în principal de  lipsa rãspunsurilor  parlamentarilor de Mehedinţi  la  adresele  depuse: cu  nr.  9 / 17.12.2015, la dl. deputat Rodin Traicu  şi cu nr. 3 / 17.12.2015 adresatã dl. senator Şerban Nicolae.”

Deşi aceeaşi scrisoare putea foarte bine sã fie adresatã şi parlamentarilor liberali (PNL, ALDE – Bãlu, Palaşcã), e limpede cã sindicaliştii au luat în vizor mai ales PSD (aflat pânã mai ieri la guvernare, şi care s-a bucurat, în 2012, la alegerile parlamentare, de votul unei bune pãrţi a salariaţilor). Adevãrul e cã în 2012, la alegerile parlamentare, platforma din faţa Combinatului Chimic era plinã de salariaţii care ascultau, interesaţi sau plictisiţi, discursurile „mobilizatoare” ale candidaţilor (pe atunci) Traicu, Daea, Nicolae, cu speranţa cã proaspãtul guvern Ponta va avea grijã ca RAAN sã funcţioneze.  Pe umerii acestor parlamentari mehedinţeni se afla o responsabilitate moralã sporitã faţã de soarta Romag Prod şi Termo Prod, tocmai în baza acestor declaraţii publice fãcute chiar la poarta combinatului, în 2012.

O responsabilitate moralã o aveau însã şi ceilalţi parlamentari mehedinţeni, Palaşcã, Stãnişoarã, Bãlu (sã zicem cã Manolache şi Chiuariu nu-s din judeţ, deşi nici Nicolae nu-i din judeţ, şi cã Stãnişoarã a ieşit din joc).  Scrisoarea foştilor salariaţi accentueazã însã pe cei doi, Traicu şi Nicolae, aflaţi la final de mandat parlamentar, şi cu şanse mici pentru a mai obţine unul în Mehedinţi. Supãrarea foştilor salariaţi e justificatã, situaţia e cât se poate de complicatã, dar puteau fi prevenite toate aceste complicaţii. Însã, din ce ştiu, aşa, cu slabele lor mijloace procedurale, şi Traicu, şi Nicolae, dar şi Bãlu, au încercat, s-au agitat pe tema RAAN. Nu le putem nega bunele intenţii şi preocuparea pentru situaţie, doar cã problema pur şi simplu a fost şi este peste, mult peste capul lor, mult peste influenţa lor politicã realã. Nu-s miniştri, nici nu ştiu ce mari oameni politici, ci doar parlamentari de provincie. Nicolae ce mai apare pe la televiziunile naţionale, în rest, linişte şi pace, şi anonimat politic. Îmi amintesc foarte bine cã în 2008 pe platforma Romag a aterizat premierul Tãriceanu. A fost o mişcare abilã, de lobby, a lui Sãceanu (director al RAAN) şi Palaşcã (secretar de stat) şi acest lucru a contat. S-a mai luat ceva la rezerva de stat de apã grea, s-a aruncat ideea unei noi centrale, a reactoarelor trei şi patru, poveşti-poveşti, dar nimeni nu s-a atins de salariaţi. Şi în 2008 existau probleme, datorii ( 3000 de miliarde; între timp am auzit cã suma s-a triplat), şi doar o vagã senzaţie de nesiguranţã. Dar lumea era mulţumitã. Politicienii îşi fãceau numãrul şi primeau voturile, iar angajaţii îşi primeau salariile. În plus, severinenii nu doar cã nu aveau problema apã caldã-agent termic, de azi (una foarte gravã şi prost gestionatã), dar ca nivel de venituri stãteau mulţumitor, cãci RAAN (prin cele douã unitãţi mari de aici, Romag şi Termo, cãci restul, douã, mai mici, nu sunt amplasate la noi) era cea mai mare unitate economicã din judeţ. Erau probleme mari mai ales cu SNLO, cu plata cãrbunelui, a transportatorilor. Mereu erau presiuni din Valea Jiului pe aceastã linie. Dar se reglau, cumva. Lucram la RAAN în 2008 şi îmi amintesc de nenumãratele telefoane şi presiuni venite de la mineri (erau justificate, şi oamenii aceia trebuiau sã-şi primeascã salariile). În general situaţia nu era rozã, dar se menţinea în echilibru. Se gândeau investiţii, se participa la discuţii euroregionale, tema tratatului de la Kyoto era importantã – se punea problema instalãrii unor filtre de noxe la Termo ( aşa cum au reuşit alte termocentrale) sau a implementãrii unor noi grupuri energetice astfel încât mãcar Termo sã poatã, la un moment dat, sã supravieţuiascã pe propriile picioare, livrând energie în sistem, autonomizându-se şi, în plus, ajutând direct Severinul. Uite cã din pãcate nu a fost ajutatã sã supravieţuiascã. E singura concluzie ce o poţi trage. Nu sunt specialist în sisteme termo-tehnice dar mi se pare ciudat sã ingnori ceea ce deja ai, şi sã nu te îngrijeşti sã funcţioneze pe mai departe.

Discutam deseori cu colegii mei, în 2008, exprimându-mi nu îngrijorarea, ci convingerea cã producţia de apã grea e o cauzã pierdutã. Am observat cã oamenii nu înţelegeau sau nu voiau sã înţeleagã, cã se prefera tãrãgãnarea spre un final atât de clar. Ba mai mult, unii se şi enervau. Mulţi credeau cã apa grea se poate vinde pe pieţe externe, fiind atât de purã, de ce nu? Dar apa grea nu e un produs comercial, şi nici unul perisabil. Apoi, astfel de combinate au o viaţã tehnicã limitatã, logic e sã te pregãteşti pentru acest moment. Problema aceasta şi este: nimeni nu s-a gândit la un program de pregãtire a închiderii Combinatului, la reconversia salariaţilor, la conservarea instalaţiilor, la implicaţiile dramatice ( sociale, economice, tehnice) ale închiderii. Politicul a plutit, egoist şi dezinteresat de profunzimea problemei. Iar oamenii au sperat cã nu se va întâmpla niciodatã aşa ceva.

De acum 10 ani se putea porni un astfel de program de salvare, începând cu Termocentrala. Nu e vina salariaţilor, dar, sincer, sindicatele ar fi trebuit sã ia atitudine din timp. Nu se poate sã ai în cadrul RAAN o componentã de strategie  ( o Direcţie) şi tu sã nu poţi reforma nimic, sã aştepţi dezastrul. Nu e posibil ca bugetul de stat (taxele tuturor) sã pompeze vagoane de bani, an dupã an, în ceva ce e clar cã nu mai e necesar, şi nimeni sã nu le spunã oamenilor adevãrul şi sã caute soluţii de perspectivã pentru ei. Acum degeaba ne certãm cu parlamentarii. Ce pot ei face, realistic vorbind? Sã se agite prin parlament, pe holurile unor ministere. Au şi fãcut-o. E prea târziu. Acum, pe ultima zecime din ultima sutã mai pot ajuta însã, aşa cum le cer sindicaliştii şi în scrisoarea amintitã. Ar fi un act de onoare. La acest act de onoare ar trebui sã adere nu doar Traicu şi Nicolae, ci şi restul parlamentarilor mehedinţeni, şi mai ales prefectul judeţului, preşedintele consiliului judeţean, toţi liderii politici judeţeni. Cât priveşte ideea sindicaliştilor ca judeţul sã fie declarat Zonã Defavorizatã, e cam trist sã acceptãm, dar  asta e. Un dialog cu acest Grup informal RAAN 2015 nu ar relansa producţia de apã grea, nici nu ar retehnologiza Termocentrala, dar mãcar ar putea constitui un început bun al unei practici ce a lipsit, din pãcate: discuţia onestã şi responsabilã dintre politic şi sindicate.

Tags: ,

About autor