PSD se scapã între tururi

               Partidele au intrat în febra alegerilor şi parcã au şi uitat de reformare, de reformã internã, primenire, spãlare a candidaţilor, promovare a unor lichele tinere pentru alegerile locale şi parlamentare. Mini-revoluţia „Colectiv” nu mai este amintitã pe nicãieri. Liderii de patide au mizat pe anestezierea simţului civic şi pe uitarea maselor. Nici Marele Adormilã de la Cotroceni nu mai spune nimic de reformarea clasei politice şi de corupţia care o strãbate de la un tentacul la altul. Nu mai sunt decât patru luni pânã la alegerile din iunie şi partidele au sperat cã timpul le va adormi românilor simţurile. Şi pe undeva aşa s-a şi întâmplat. Lumea a uitat furia cu care a ieşit în stradã şi a cerut socotealã clasei politice – mulţi au fost înfieraţi. Politicienii nu au avut curaj sã iasã în stradã printre protestatari. Şi-au fãcut cruce, mea culpa şi şi-au pus cenuşã în cap. Au promis reformarea, au recunoscut cã astfel nu se mai poate şi cã trebuie ca în al 13-lea ceas politicienii sã se transforme în oameni mai buni, morali, pregãtiţi, profesionişti în domeniilor lor de competenţã şi sã renunţe la mitã, bâlciuri, trucuri, ipocrizie, promisiuni deşarte, mãşti, mascarade. Cine nu va fi fost în stare de transformarea respectivã ar fi trebuit sã facã un pas înapoi sau chiar mai mulţi, promiteau politicienii.  Strada a cerut reforma clasei politice. Iohannis a ascultat masele şi a numit un guvern de tehnocraţi care nu lasã impresia cã România ar avea guvern. Adicã se poate şi fãrã nimic. Adicã cu nimic. Este un guvern invizibil, pe placul lui Iohannis. Poate cã aşa se lucreazã: silenţios şi alegãtorii au fost învãţaţi doar cu huo şi cu reflectoare şi taifasuri fãrã substanţã pe la tv.

Zicerea lui Adormilã a fost ca în perioada în care guverneazã guvernul tehnocrat, partidele vor avea timp sã se reformeze şi sã îşi schimbe ştatutele şi sã promoveze omul şi candidatul de tip nou. Adicã primenit, pur, curat la suflet, profesionist, cu har de la Domnul, în slujba poporului şi a Binelui Public, gata de sacrificiu personal şi familial, chiar gata sã îşi dea sãnãtatea şi chiar viaţa spre propãşirea poporului român. Lucruri esenţiale. Vraja asta a durat o perioadã, pânã când poporul a reintrat în nedeşteptare, ca anesteziat. Partidele şi-au vãzut de drum şi de trecerea timpului. Au mai mimat una alta. Nici nu au aflat dacã sunt la putere sau în opoziţie şi nu cred cã a apãrut vreo scursurã de om nou politic, pregãtit sã fie aşezat în faţa contribuabililor la începutul lunii iunie sau în toamnã. Efectiv nimic nou.

Mai mult decât atât, partidele au început, ca de obicei, cu aceleaşi formule antireformã. Cel puţin PSD a înţeles pe dos reforma, cãci PNL nu prea are ce sã reformeze, cã rãmâne fãrã lichele. Lichelele PSD sunt tot acolo. Ce au fãcut oamenii lui Dragnea? În spiritul înaltei reforme şi al autoreformei nu s-au apucat sã facã liste cu aleşii cu dosare penale sau cu multe bube morale, ci s-au apucat sã îi întrebe pe primarii vechi dacã mai vor o datã. Sau a şasea oarã sau a şaptea, cum sunt cazuri. Pãi asta nu duhneşte deloc a reformã internã. Cum sã laşi acei mini-baroni încã 4 ani la locul de muncã. Teoretic, în 20 de ani sau în 24 au cam arãtat ce pot şi nu prea mai au ce sã facã în comunã, sã zicem. La comunã ar fi mai simplu. În 24 de ani asfaltau toate potecile, deşi unii încã mai „bagã” apã şi canalizare şi acum. Sigur, cã Partidul poate sã vinã cu o explicaţie şi anume cã un primar cu 5 mandate la activ abia a învãţat uşile de la primãrie în primele patru şi în cel actual s-a pus pe treabã. Aşadar, ar mai avea nevoie de încã un mandat pentru a-şi definitiva opera în administraţia localã. Şi pânã la urmã cine ar mai avea curaj sã candideze într-o comunã cu un primar care conduce de 20 de ani, cum sunt unii pesedişti. Candidatul ar fi un clovn local sau un terchea berchea. Dacã e unul mai acãtrii va fi vai de mama lui dupã ce va pierde. Va fi cel mai fugãrit şi hulit de cãtre edilul reales. Ce drac de democraţie se mai naşte între comunarzii români? Acum toţi promit locuri de muncã, deşi dupã alegeri vor spune cã nu e în fişa postului.

În concluzie, se merge pe aceleaşi lichele, condiţia fiind sã stea bine în sondaje, chiar dacã au furat vârtos şi sunt corupţi pânã în mãduva oaselor. Chestia cu finalizarea cauzei şi condamnarea definitivã e frecţie la un picior de lemn pentru democraţie. Partidele merg la fel ca pânã acum, scopul fiind câştigarea alegerilor, nu reforma şi candidaţii noi. Astea sunt aiureli iohaniene. Şi bãtaia cea mare este pe tururi, cãci pesediştii ar mai putea pierde primari în turul al doilea, dacã se vor forma coaliţii anti-PSD. De aceea se teme PSD sã nu se scape între tururi, în turul partidului. Cine se mai gândeşte la curãţenie şi reformã când pe frontispiciul Partidului e tabloul cu ciolanul. S-a dus dracului reforma!

Tags:

About autor