Cine mai trebuie sã plece?

* Telenovela alegerilor de primari în douã tururi continuã, spre enervarea tuturor, precum o morişcã stricatã care se-nvârte-n gol. Premierul Dacien (oh-la-la!) Cioloş a convocat (complet aiurea, la graniţa constituţionalitãţii, dupã modesta noastrã opiniune) partidele politice parlamentare la consultãri pentru a se ajunge la un consens politic în respectiva problemã. A fost un mai mult decât fâsâit joc de imagine din partea premierului  „tehno”. Pentru cã tot dumnealui a ajuns la concluzia cã „spinoasa” problemã trebuie sã fie tranşat, dacã mã pot exprima astfel, tot în Parlament. Adicã acolo unde a şi fost aprobatã legea care acum se vrea schimbatã! Cine a provocat, aşa, complet aiurea, acest scandal? Nimeni alta decât steaua în ascensiune… virilã a politicii româneşti, Alina Gorghiu of Tecuci, fosta viitoare sau, cine ştie, poate chiar viitoarea Ana Pauker de pe Dâmboviţa. Nu am absolut nimic cu liberalii aceştia, unii îmi sunt de-a dreptul simpatici, dar, de la o vreme, îmi este tot mai greu sã disting unde li se sfârşeşte seriozitatea şi de unde le înfloreşte ipocrizia asta tot mai greu de digerat.

* O altã temã falsã a actualitãţii politice este  „asaltul” DNA asupra generalului  Gabriel Oprea şi asupra procurorului general al României, Tiberiu Niţu, pe motiv de… foloase de coloanã oficialã. Departe de mine sã am vreo simpatie pentru „intendentul” Oprea sau pentru anodinul procuror general Niţu, dar dacã primul era  vânat mai demult pentru a fi determinat sã joace politic într-un anumit fel, sã vezi cã ditamai procurorul general este  hãrţuit chiar de subalternii sãi (fiindcã Laura Codruţa şi „bãieţii” ei chiar asta sunt, subalternii lui Niţu!) trebuie sã recunoaşteţi cã sunã ca dracu’. De altfel, la ora când scriu aceste rânduri aflu, de pe burtiera unei televiziuni bucureştene, cã procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a demisionat din funcţie. Tare, nu?! De-abia acum, drumul cãtre dictatura „binomului” în frumoasa noastrã ţarã pare larg deschis. Lui Tiberiu Niţu, evident, nu i se iartã, pentru nimic în lume, redeschiderea câtorva dosare extrem de delicate. Dosare care, bineînţeles, dupã aceastã demisie oarecum neaşteptatã, vor reintra sub lacãt. Urâte vremuri, sinistre semne, la început de an electoral. Mai e cineva care trebuie sã plece? Ca sã se simtã bine noul stãpân şi superiorul sãu, „binomul”?

* Dupã cum decurg lucrurile în prezent, aceste mizerii, care confirmã amestecul brutal al justiţiei în politicã, vor continua, demonstrând astfel cã, în România, clasa politicã, elementele componente ale aşa-zisului „stat de drept” sunt departe de a asimila comportamentul  democratic autentic. Constituindu-se în singura cauzã care încã ne menţine, potrivit tuturor rapoartelor, la periferia Europei. Campaniile „victorioase” ale DNA de pânã acum, însoţite cu surle şi tobe de o presã, în bunã mãsurã, motivatã pecuniar s-o facã, îşi aratã abia acum efectele perverse. DNA şi SRI („binomul”, nu-i aşa?!) tind sã se constituie, dacã nu cumva s-au şi constituit, într-un soi de mãciuci represive ale unei superputeri cu identitate vag bãnuitã, excendând orice formã de organizare democraticã a societãţii, orice urmã de opţiune politicã a cetãţenilor. Deja se vorbeşte, din ce în ce mai insistent, deaspre instalarea unui anumit tip de imobilism decizional la nivelul administraţiei publice locale şi centrale, deci de blocarea oricãror idei, iniţiative, proiecte, în folosul comunuitãţii. Aici se ajunge dacã, pentru orice coţcãrie de doi bani jumate bagi împricinaţii-n cãtuşe şi defilezi cu ei ca la 23 august, sã te admire mamaie, mamiţica şi mama- mare.

* Irefutabilului edil-şef al Severinului i-a intrat turismul în sistemul de reflexe condiţionate. În oase, ce mai încoace şi încolo! Zilele trecute – aflãm din jurnalele de ştiri ale televiziunilor locale, care nu-i scapã nicio mişcare – dumnealui i-a convocat (în ce calitate?!) pe primarii de pe Clisura Dunãrii şi pe cei din zona de Nord a Mehedinţiului ca sã punã la cale editarea unui ghid turistic, pe care, evident, sã se batã toţi cei interesaţi de frumuseţile şi de obiectivele unicat existente  în acest colţ de ţarã. Mi s-a pãrut oarecum întârziat, dacã nu chiar îngheţat (înlemnit etc.) în proiect Incomparabilul. Îngheţat (înlemnit etc.) cam prin epoca de glorie a coanei Nutzi Udrea, idolul sãu politic nedezminţit. Asocierea sa cu primarii amintiţi este pusã pe seama lipsei de fonduri. Cãci, deh, din sumele rezervate felicitãrilor multicolorate de Paşti, de Crãciun etc., nu ar mai fi rãmas mare lucru. Ei, dar dacã ar deschide bocceluţa cu rezervele de deplasare la Viena şi în alte capitale ale luxului mondial, tot ar mai gãsi nişte rezerve. Fiindcã, orice s-ar spune, pentru o campanie electoralã eficientã, de succes, jertfeşti totul, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Deocamdatã, Irefutabilul, pãrãsit parcã de noroc în partidul generalului (cu probleme) Oprea, cautã – se zice – sprijin politic (susţinere, de!) pe la ALDE Tãriceanu, alde Bãsescu, alde Gorghiu (damã pe lângã care îşi poate verifica însuşirile de berbant!), alde Dragnea (cu care se înrudeşte structural, dacã îi analizãm reflexele), alde Dumnezeu mai ştie cine. Extrem de ciudat se comportã, deocamdatã, ceilalţi candidaţi la funcţia de primar al Severinului, care umblã pe lângã Irefutabil ca pe lângã bubiţa purulentã. Ce o fi în capul dumnealor?!

Tags:

About autor