Cãlare pe mãturã?!

* Alarma care a fost datã în legãturã cu fondul naţional de pensii a redeschis discuţia despre paraziţii politici care cãpuşeazã de ani de zile banii pensionarilor români. Acestor oameni li se strigã, din când în când, cu o anumitã vehemenţã, cã sunt ţinuţi în spinare de o mânã de bugetari şi de privaţi, cã sunt o mare povarã pentru finanţele ţãrii, cã statul se împrumutã din greu la bãnci ca sã le poatã plãti pensiile şi cã nu se ştie cât va mai dura aceastã situaţie. Mai nimeni nu aminteşte, fie şi în treacãt, de cele trei-patru decenii (sau chiar mai mult) de cotizare multilateralã şi extrem de consistentã (la fondul de pensii, la şomaj, la CAS, la sindicate, la alte alea), ca sã nu mai punem la socotealã uriaşul impozit pe salariu, pe care, ca sã zic aşa, le-au „prestat” aceşti oameni. Stimaţi administratori ai Statului Democratic Român, nu mai aveţi de unde sã furaţi, nu mai aveţi cu ce sã vã susţineţi campaniile electorale, de aţi ajuns sã vã uitaţi în buzunarele acestor bãtrâni şi sã le numãraţi mãrunţişul? Nu vã e niţeluş, mãcar niţeluş, ruşine? Pe aici nu trece, mãcar aşa, într-o micã vacanţã, celebra DNA?

* A, nu, uitasem cã temuta instituţie se luptã, mai nou, cu gravidele, vinovate de orice altceva, dar nu de împrejurarea cã sunt pe punctul de a aduce pe lume un pui de om. Cazul duduii Crinuţa Nicoleta Dumitrean, femeie cu mari probleme de legalitate şi, asta e, de moralitate, dar, pentru cã nu a rãspuns la telefoanele proprii timp de şase minute (fapt ce a fost taxat ca refuz de a colabora cu justiţia – cumplitã, supremã imbecilitate!!!), a fost arestatã. Cu riscul de a pierde sarcina (mai pierduse, anterior,în condiţii asemãnãtoare, una). Dacã asta este justiţie europeanã, înseamnã cã românii au trecut râzând prin celebrul „obsedant deceniu”, pe care atâta îl incrimineazã elitiştii lui peşte-mpuţit de la începutul mileniului al treilea.

* Bãnuiesc cã nu este nimeni atât de naiv încât sã mã considere acum un fel de avocat al cauzelor pierdute. Ioan Oltean, prietenul „de suflet” al duduii Crinuţa, este o persoanã cum nu se poate mai antipaticã, mai lipsitã de carismã, printre cele mai antipopulare din câte a avut vechiul PDL. Îl cred capabil de cele mai respingãtoare fapte. Dar de aici şi pânã la a-i incrimina faptele de corupţie recurgând, tu procuror, în materie de probe, la fotografii şi filmuleţe cu dumnealui şi cu duduia Crinuţa în roluri de protagonişti  de producţii XXX, este o distanţã extrem de lungã, pe care un sistem judeciar care se respectã nu o parcurge cu atâta lejeritate, cu aşa condamnabilã uşurinţã. Şi totuşi, faptul, zice-se,  s-a consumat. Spre veşnica ruşine a acestui sistem.

* În aceste condiţii, noi, amãrãştenii, la ce sã ne mai aşteptãm? La ce altceva decât la un şir nesfârşit de abuzuri şi de înscenãri a tot felul de cauze (dosare etc.), cu toatã viaţa noastrã intimã pusã pe tapet şi oferitã contemporanilor drept „hranã spiritualã” întru terfelirea numelui, personalitãţii, carierei, familiilor noastre?! Asta sã fie cea mai bunã dintre cele mai bune lumi posibile în care ne-ar plãcea sã trãim?

* Dupã lupte „seculare”, care au durat mai bine de cinci ani, Palatul Cultural „Theodor Costescu” a ajuns aproape de finalizarea reabilitãrii. Inaugurarea noului vestmânt al acestei importante instituţii de culturã mehedinţene urmeazã sã aibã loc duminicã, 13 decembrie a.c., şi va fi urmatã, suntem informaţi, de o sãptãmânã de manifestãri culturale diverse. Accesul publicului severinean la aceste manifestãri va fi, din câte ni se spune, liber. Cu excepţia zilei de duminicã, atunci când intrarea în incinta clãdirii reabilitate a Teatrului va fi posibilã numai pe bazã de invitaţii. Criteriul dupã care vor fi aleşi invitaţii a rãmas, pânã în clipa de faţã, necunoscut nouã. Nouã, adicã muritorilor de rând, evident. Muritori care nu trebuie sã mai aibã privilegiul de a-l revedea pe Irefutabilul edil-şef al Severinului, eventual, în ipostaza de dirijor al orchestrei simfonice a Filarmonicii craiovene, ca în urmã cu nişte ani. Eh, ce vremuri! Pe atunci, dumnealui încãleca motoreta într-o clipitã, chiar costumat în Moş Crãciun şi cu sacul în spinare… Acum, eu ştiu?! Anii au trecut şi peste dumnealui, iar dexteritãţile care fãceau în trecut furori în rândurile populaţiei feminino- infantile a municipiului i s-au mai tocit. Ce ar mai putea încãleca azi Cel – Fãrã- De- Pereche? Vreo mãturã, ceva?! Întrebãm şi noi…

* Dincolo de toate aceste chestiuni (minore, n’est-ce pas?), revenirea, chiar aşa, extrem de tardivã, cum e, a Palatului „Theodor Costescu” în circuitul cultural severinean este un eveniment de salutat, un eveniment dorit de toatã lumea. Poate cã multe lucruri vor intra în matca lor, cu acest prilej, iar experimentele pe care le fac unii şi alţii în zona manageriatului cultural mehedinţean vor înceta. Poate, nu în ultimul rând, vom avea parte şi de nişte explicaţii pertinente (nu doar de nişte abureli gherghiste!) cu privire la motivele ce au dus la prelungirea nepermis de mult a lucrãrilor de reabilitare a celebrei  clãdiri. Şi, bineînţeles, la banii cheltuiţi în plus faţã de cât se preconizase iniţial. Mai sperãm şi în spargerea unor gãşti „literar-cultural- artistice” cu  vag iz fanariot, care ajunseserã sã punã un soi de monopol pe viaţa spiritualã localã, gãşti asupra nocivitãţii cãrora regretatul scriitor Valeriu Armeanu atrãsese, nu cu foarte mult timp în urmã, atenţia într-o suitã extrem de spumoasã de pamflete…

Tags:

About autor