Avem nevoie de un nou început?!

   Şeful statului spunea de Ziua Naţionalã cã avem nevoie de un nou început. Bine cã noi, românii, ca în fiecare zi, spunem chestia asta. Nu putem sã construim mai departe de unde au lãsat alţii. Este valabil şi cu ce s-a întâmplat în politicã şi în administraţie în ultimii 25 de ani.

Fiecare guvernare a ras ce au fãcut ceilalţi şi au fost pãstrate pe ici pe colo unele programe din care s-a putut mulge una alta pentru clientela de partid. Un corn şi lapte, o borduriadã, o salã de sport. Ce s-a mai gãsit pentru a face rost de bani pentru oamenii de afaceri, care au mai donat şi pe la partide.

Iohannis spune acum cã este nevoie de un nou început, promiţând cã acesta va fi ultimul moment zero al democraţiei româneşti de dupã 1989. Cam fiecare Guvern nou, primar nou, şef de consiliu judeţean nou au vorbit de un nou început. Fiecare şef de instituţie şi lider de partid a promis renunţarea la vechile dogme şi obiceiuri şi începerea unui alt ciclu de viaţã cinstitã, curatã, normalã şi prosperã. Nu a fost sã fie, pentru cã ştim cum este cu promisul la politicienii români. Sã fie şi declaraţia lui Iohannis doar o declaraţie fãrã acoperire?

Sigur cã politicienii vorbesc multe vorbe şi promit cã ei vor aduce bunãstarea, dupã care este foarte simplu sã spunã cã au gãsit un dezastru lãsat în urmã de vechea guvernare şi sunt mult mai greu de dus la îndeplinire obiectivele şi promisiunile cu care ai câştigat alegerile.

Cu românii este uşor pentru cã ei sunt obişnuiţi sã fie dezamãgiţi. Când li se întâmplã ceva bun se întreabã câte zile va dura minunea respectivã. Dupã o ieşire în stradã întrebarea este cine manipuleazã strada sau cine va mai participa la protest. Dupã o mãrire de leafã, bugetarii se întreabã cine va pune mâna pe cuţit sã elimine creşterea salarialã. Bine cã lumea ar spune cã nu merge aşa pe mai departe cã Iohannis nu este român, ci este german şi cã românii au mai fost conduşi de germani şi pe vremea lor, a regalitãţii, s-au îndeplinit marile obiective ale naţiunii. Fie şi Marea Unire de la 1918. Poate cã pe varianta asta merge şi Klaus, care pozeazã acum foarte mult în Moş Crãciun care vine cu tolba plinã, cel puţin de promisiuni.

Adicã, o luãm de la capãt şi ştergem de pe harta raţiunii cei 25 de ani de pânã acum? Nu îşi asumã nimeni eşecurile sau succesurile? Ce ne facem cu piedonii, ioanoltenii, bãseştii, orbanii, antonescii, tãricenii, pontalãii, iliescii, bomboneii, manţogii, mischiii, teldrumarii, ţiriacii, geoaneii, vadimii, voiculeştii, udemereii, zgoneii, boculeţii, ciorbeii, grebleii şi lista ar putea continua cu alte câteva sute de mii de nume de politicieni centrali sau locali.

Iohannis propune acum o nouã schismã sau unificarea tuturor schismelor? Aceasta este întrebarea! Vom avea un mutant politic sau un atlet politic responsabil care va propune o nouã viziune în legãturã cu modul în care trebuie sã evolueze lucrurile. Iohannis a câştigat puterea propunând o ţarã a lucrului bine fãcut. Nici acum nu s-a trezit din reverie. Sã ne aducem aminte câţi consilieri a schimbat pânã a gãsit echipa potrivitã. Unul dintre ei era împotmolit într-un dosar penal. Mai este şi povestea mult-lãudatã a mandatului lui Cioloş, care încã îşi cautã cuvintele pe la televizor sau poate cã încã învaţã uşile de la Palatul Victoria sau transpune mai greu în fapte vorbele care i se trimit molcom de la Cotroceni.

Dupã unii, ar fi nevoie de începuturi noi, cam la toate nivelurile şi în toate domeniile de activitate. Nu e nevoie de resetarea întregii clase politice, este nevoie de resetarea întregii ţãri. Poate cã este necesar ca tinerii sã iasã sãptãmânal pe strãzi şi în parcuri şi sã dezbatã, sã propunã, sã dispunã, sã verifice, sã fructifice.

Cert este cã nucleul dur al ţãrii nu este mort. Este viu şi viabil. S-a vãzut dupã „Colectiv”. Strada este poate barometrul care acum ar trebui sã dea startul în orice iniţiativã. De obicei academia şi universitatea şi cercetarea dau startul şi aratã direcţia unei societãţi. Problema nu este a lucrului bine fãcut, pentru cã poate sã existe şi un lucru prost, dar bine fãcut. Problema este aceea a restauraţiei valorilor.

Tags:

About autor