Când te conduc nişte mediocri, ce pretenţii sã mai ai?

E adevãrat cã întreaga situaţie economicã şi socialã în care ne aflãm acum, ca judeţ, şi care nu este una grozavã, dimpotrivã, nu ne prea permite sã fim atât de relaxaţi încât sã ne mai întrebãm, sã ne mai punem şi întrebãri de genul oare cum suntem noi, ca judeţ, ca mehedinţeni, vãzuţi din afarã? Prin ce anume suntem noi mai bine cotaţi, valorizaţi, admiraţi, preţuiţi de ceilalţi conaţionali? Pentru astfel de teme şi de problematici trebuie într-adevãr sã ai o anumitã relaxare în raport cu propria ta condiţie internã, ca judeţ, cu propria ta realitate economicã şi socialã. Iar respectiva situaţie nu e deloc una care sã invite la reverie şi nici sã fie permisivã cu astfel de perspective mai… naţionale, sintetice şi integratoare, ca sã zicem aşa.

Chestiunile interne ale judeţului nostru sunt cât se poate de dure şi de neplãcute, plus de toate, din nefericire, conducãtorii judeţului sunt mult sub aşteptãri. Economic, odatã cu declinul R.A.A.N., cea mai mare şi însemnatã unitate industrialã rãmasã în picioare dupã revoluţie, lucrurile nu pot decât sã se agraveze, pe un fond, al dezindustrializãrii, şi aşa grav.

Din punct de vedere social, ce sã mai vorbim? şomajul, lipsa alternativelor pe piaţa muncii, absenţa investiţiilor puternice, dar şi clientelismul politic şi amatorismul cu care au fost gestionate problemele macroeconomice ale acestui judeţ, aduc culori foarte palide pe un tablou destul de trist pentru mehedinţenii care meritau o soartã mai bunã. Un judeţ incredibil de frumos, danubian, cu oameni inteligenţi, talentaţi, harnici, dar care parcã nu mai reuşeşte sã se salveze din degringoladã, din pãcate.

Oare cum se vede judeţul nostru din afarã? Ca sã putem rãspunde, e deajuns sã inspectãm puţin ceea ce ne oferã mijloacele news media, adicã internetul. De exemplu, pe un site foarte apreciat, Historia.ro, apare în tonuri totalmente neplãcute pentru noi, un lung documentar despre modul de batjocurã în care e tratat piciorul podului lui Apollodor din Damasc, de lângã Muzeu.  Chestiunea e pusã în comparaţie cu piciorul podului de pe malul sârbesc. „Dumnezeu îţi dã, dar nu-ţi bagã şi-n traistã”, spune un proverb românesc care se potriveşte de minune cu ceea ce se întâmplã la Drobeta Turnu Severin.

Autoritãţile din Mehedinţi nu au fost în stare nici mãcar sã cheltuiascã fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeanã pentru reabilitarea Complexului Muzeal Regiunea Porţilor de Fier. În cadrul acestui proiect era prinsã şi o soluţie pentru punerea în valoare şi conservarea Piciorului Podului lui Traian, dar din câte se pare Muzeul va pierde fondurile europene. Aceste vestigii deosebit de importante ale României stau într-o cuvã de beton plinã cu apã. De jur împrejur imaginea este dezolantã: gunoaie aruncate de-a valma, munţi de gunoaie, bãlãrii cât casa, şobolani, şerpi” spune autorul articolului. Trist dar adevãrat!

Am întâlnit acelaşi ton dezolat-furios şi la alţii care au vizitat „zona” – cãci cum o putem numi? Chiar e o „zonã” de o tristeţe maximã pentru cei ce vin din afara judeţului, deşi noi, cei de aici, ne-am obişnuit, din pãcate, uitând cã aspecte istorice urbane de acest tip ne reprezintã şi sunt sensibile pentru opinia publicã naţionalã. E frumos cã primim vizite regale, nimic de zis, e bine şi cã majestãţile lor planteazã platani. Dar când vine vorba de valorile noastre culturale abia dacã ne mişcãm, şi starea deplorabilã a piciorului Podului lui Traian e doar un singur caz.

Autoritãţile nu dau prea mulţi bani nici pe moştenirea culturalã, nici pe prezentul cultural, cu care ne place sã ne lãudãm doar la simpozioane şi la tv. Totul ţine doar de spectacolul mediatic şi de interesele politice de moment ale vreunei gãşti, nu ţine de cultural şi de valoare. Când te conduc inşi mediocri, ce pretenţii sã mai ai?

Tags:

About autor